Sa intelegem psihologia constientei de sine

0

Ai vazut vreodata un caine stand in fata unei oglinzi? Cateodata el latra la el insusi sau sta acolo cu o privire uimita. Chiar daca poti sa crezi asta sau nu, capacitatea de a te recunoaste pe tine in oglinda este ceva avansat, iar cainii au demonstrat cu prisosinta ca pot face acest lucru. Unii psihologi argumenteaza ca aceasta este o abilitate exclusiv umana, cu toate ca cel putin unul dintre studiile facute pana acum demonstreaza ca un cimpanzeu tanar se poate recunoaste in oglinda. Atunci cand am dezvoltat un simt al constientei de sine, am atins starea constiintei de sine. De ce „dezvoltat”? Nu suntem constienti de noi, la nastere? De fapt, poate dura pana la cinci sau sase luni pentru ca un bebelus sa dezvolte ceva ce poate semana partial cu constienta de sine.

Tehnica oglinzii este unul dintre instrumentele pe care psihologii l-au folosit pentru testea nivelul de constiinta de sine in randul copiilor si al bebelusilor. Cel mai simplu test implica asezarea unui copil in fata oglinzii si observarea raspunsului acestuia. Unii cercetatori au aratat ca un copil de 5 – 6 luni va intinde mana si va atinge oglinda, sugerand faptul ca ei gandesc ca acolo este un alt copil, sau cel putin ceva diferit de ei insisi.

In 1979, Michael Lewis si Jeanne Brooks-Gunn au facut un test sofisticat al oglinzii. Ei au „colorat” nasucurile celor mici cu putin rosu – copii cu varsta cuprinsa intre 15 si 17 luni si intre 18 si 24 de luni. Ideea lor a fost aceea ca daca copilul se uita in oglinda si vede roseata, isi va atinge nasul sau va incerca sa o indeparteze intr-un fel sau altul. Totusi, pentru aceasta, copilul trebuie sa realizeze ca persoana din oglinda este chiar el/ea. Deci ce s-a intamplat? Doar cativa dintre copiii cu varsta intre 15 si 17 luni chiar si-au atins nasul, insa dintre cei cu varsta intre 18 si 24 luni marea majoritate au facut-o. Deci, acesti copii trebuie sa se fi recunoscut pe ei insisi in oglinda.

Constiinta de sine si constienta de sine sunt unu si acelasi lucru. Insa, cateodata, excesele pot fi daunatoare. De obicei cand cineva spune despre altcineva ca este „constient de sine”, vrea sa spuna ca vede unele puncte slabe. Insa in acest articol nu este vorba despre asa ceva.

  • Constienta corpului
  • Constienta personala de sine
  • Constinta publica de sine

A deveni constient de corp

Constienta corpului incepe cu o intrebare simpla: Unde incep din punct de vedere fizic si unde ma termin? Ati vazut filmul Malice cu Bill Pullman, Nicole Kidman si Alec Baldwin? INtr-uns dintre scene, Bill si Alec stau la bar, iar Alec il intreaba pe Bill care este cea mai putin valoroasa parte a corpului sau. Cu alte cuvinte, Alec vrea ca Bill sa aeaga acea parte a coprului sau pe care ar putea sa o piarda, fara ca simtul sau de sine sa se piarda. Daca ati vazut filmul, puteti intelege de ce are sens o asemenea intrebare ciudata.

Ce parte a corpului este cea mai importanata atunci cand vine vorba despre senzatia de sine? Poate suna ciudat, insa capacitatea de a face diferenta intre corpul tau si al altcuiva este esentiala in constiinta de sine. Ganditi-va la nou nascuti. Conexiunea fizica dintre un copil si mama care il alapteaza este de netagaduit, iar realizarea senzatiei de separare, a diferentelor fata de mama se dezvolta in timp.

Pastrand lucrurile pentru sine

Cat de bine te cunosti pe tine? Incerci intotdeauna sa te intelegi? Concentrarea interioara pe ganduri, emotii, motivati si senzatia generala a sinelui se cheama constienta personala de sine. Atunci cand „privesti in interior”, esti constient de sine in mod personal. Insa, daca „te uiti in tine” prea mult, esti in mod personal „ne-prezent”.

Facandu-le publice

Sa spunem ca mergi la munca dimineata si atunci cand cobori din masina, realizezi ca ai uitat ceva. Si atunci, „iti pica fisa” si ridici din umeri sau dai ochii peste cap, ori iti pleznesti fruntea cu palma si intri inapoi in masina. Ce sunt aceste lucruri? Par a fi rupte mai degraba dintr-un episod din Seinfeld, insa cu totii stim ce sunt – aceste comportamente pe care le avem atunci cand uitam ceva. De ce facem aceste gesturi? Daca nu le-am face, am arata ca niste caraghiosi, iesind din masina si apoi intorcandu-ne la masina. De ce avem nevoie de un motiv? Cineva ar putea sa se uite la noi!

Acesta este fenomenul audientei invizibile – o senzatie ca suntem „pe scena” atunci cand suntem in public si ca avem spectatori. Adolescentii par sa fie mereu „pe scena”. Daca se impiedica de o crapatura in asfalt, se inrosesc si fug chicotind. Acesta este un exemplu de constienta publica de sine – senzatia noastra de sine in prezenta altora, imaginea noastra publica.

Aspectul cel mai important al constientei publice de sine este constienta si atentia noastre asupra aparentelor. Nu cheltuim milioane pe niste haine frumoase, cardul de membru la sala de gimnastica sau diete, pentru nimic. Constienta publica de sine este o mare parte din cine suntem si cum ne vedem pe noi insine.

sursa: Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Nemiscarea

Daca lasi constienta sa se scalde, libera in propria ei substanta imateriala ai sa descoperi un fenomen extrem de interesant......

Închide