Hermetismul – introducere

0

Date istorice ale Hermetismului

Hermes si Thoth

Hermetismul isi ia numele de la zeul Hermes Trismegistos sau de trei ori maretul Hermes. In schimb, Trismegistos era numit astfel datorita identificarii sale cu marele zeu egiptean al intelepciunii si magiei: Thoth. Thôth  este o incercare greceasca de a rosti fonetic Tehuti, forma antica tarzie a starvechiului nume egiptean Djehuti. pentru a exprima maiestatea lui  Tehuti atunci cand scribii egipteni ii scriau numele, ii alaturau epitetul Ao, Ao, Ao (insemnand „Mare, Mare, Mare, adica „cel mai Mare”). Grecii si egiptenii care vorbeau greca au tradus epitetul egiptean prin Trismegistos, folosindu-l si pentru al lor Thoth — Hermes.

Exact cum Thoth era considerat sursa intregii cunoasteri sacre si autorul tuturor cartilor sacre din egipt, in mod similar in lumea greco romana si mai tarziu in Renastere, in Europa, Hermes Trismegistos a fost considerat ca fiind autoritatea suprema in legatura cu lucrurile sacre si autorul lucrarii influente cunoscuta sub numele de Hermetica.

Sincretismul hermetic

Hermetismul a fost una dintre multele produse ale intalnirii culturilor antice elena si egipteana, in secolele de la inceputul erei noastre. Hermetismul descris de cele mai multe ori intr-un mod simplu, combina teologia egipteana si cea greaca, filosofia si practica spirituala. Insa, desigur, nu era chiar atat de simplu.

Probabil ca principalul motiv al faptului ca originea Hermetismului este complexa este acela ca s-a nascut in patria fertila a marii metropole sincretice greco-egiptene, Alexandria, in momentul in care orasul era capitala culturala a Mediteranei sub Pax Romana. Intelepciunea religioasa si filosofica au curs in oras dinspre multe culturi, intr-un mare Mojar care a nascut o noua sinteza a religiei, filosofiei si practicii, cunoscut sub numele de Hermetism. Atribuit zeului egiptean Thoth, sub infatisarea unui maestru iluminat antic, elixirul hermetic era compus din ingrediente ale tuturor marilor traditii active din Alexandria. Religiei egiptene plina de elemente bogate, vechi de un mileniu, filosofiei si magiei le-au fost adaugate multe elemente ale paganismului grecesc (in sine influentate de catre dezvoltarea Egiptului, Anatoliei, Feniciei si Siriei), in principal Misterelor si Scolilor Filosofice ale Platonicismului, Neoplatonicismului, Stoicismului si Neopitagoreismului; Iudaismul Alexandrian, impreuna cu a sa Angeologie, magie si adoratie profunda a Cartii Sacre; multele forme de Crestinism (gnostic si altele); Zoroastrianismul Persan si a sa aplecare profunda catre bine si rau; de asemenea si noile dezvoltari ce au izvorat pe langa Hermetism si care prin influente reciproce s-au fertilizat unele pe altele precum Alchimia si Teurgia Iamblicana.

Hermetismul modern mentine eclectismul spiritual, explorarea si asimilarea a ceea ce este compatibil si valoros din Traditii cu care intra in contact, in aelasi timp oferindu-si intelegerile celorlalte traditii.

Filosofiile Hermetice

Aproape cu siguranta nu a existat o singura scoala antica Hermetica; diversitatea filosofica evidenta din tratatele Hermetice care au supravietuit par sa intareasca acest fapt. In schimb, scrierile primilor hermetisti releva acelasi spirit independent pe care il recunoastem astazi la membrii comunitatilor spirituale alternative din ziua de astazi. Probabil ca acestia studiau impreuna in grupuri mici, deseori avand un singur invatator si un grup de studenti, dupa modelul Scolilor Filosofice elene. Cativa hermetisti inspirati de catre Divin, inevitabil isi adaugau perspectivele si revelatiile personale invataturilor hermetice. Similar hermetistilor moderni, cei antici considerau Traditia lor o traire, o cale evolutiva ce se schimba pentru a reflecta rezultatele cautarii Adevarului Divin – si nu ca un concept filosofic abstract, ci ca o foarte reala si personala parte din vietile lor spirituale.

Hermetismul ca traditie ezoterica vestica

Pe langa traditiile religioase si filosofice deja mentionate, Hermetismul inclusese, desigur, frumusetea Rosicrucianismului, inca din secolul XVII si iluminase ritualul simbolic al masoneriei inca din secolul XVIII. A fost forta motivanta din spatele fundatiei celor mai influente scoli ezoterice ale sfarsitului de secol – Teozofia, Ordinul Hermetic al Rasaritului Auriu si Martinismul lui Papus — precum si marea revigorare oculta pe care acestea au nascut-o, in acelasi timp, influentand puternic renasterea pagana a secolului XX.

Munca profund impresionanta a psihologului C.G. Jung poate fi considerata un testament Hermetic ce contine simbolismul alchimic, arhetipuri asemanatoare zeilor, care se concentreaza pe taramurile subtile ale psihicului. S-au descoperit niste scrisori in care un corespondent al vremii ii spunea lui Jung ca a descoperit conceptele de Animus si Anima intr-o nuvela britanica a secolului XVIII, Tristram Shandy, si il intreba pe Jung daca a fost inspirat de acea carte. Acesta a raspuns ca nu stia despre existenta acestor idei in carte si nu putea decat sa presupuna ca Sterne, autorul,  fusese initiat intr-o serie de invataturi ezoterice – probabil Rosicruciane, in cercul de prieteni in care se invartea, ceea ce este o dovada clara a marturiei lui Jung in legatura cu datoriile sale fata de Traditiile Hermetice.

Intr-un articol viitor va vom prezenta si continutul Corpus Hermeticum, dupa o carte oferita cu amabilitate de catre Editura Herald si desigur un articol separata despre Credintele Hermetice.

sursa:

Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
SA TA NA MA – mantra pentru copii

Cu ceva timp in urma v-am prezentat o melodie interpretata de Tina Turner, o melodie care mi-a fost insotitor in...

Închide