Misteriorul mecanism Antikythera

1

În anul 1900 un scufundător după bureţi de mare lucra în marea Mediterană, chiar lângă insula Antikythera la o adâncime de 42 m. Scafandrii observaseră diverse fragmente ale unui transport antic împrăştiat pe fundul mării în acest loc, dar este Elias Stadaitos cel care a descoperit aceste artefacte. Elias a găsit rămăşitele unei corăbii romane şi pentru o perioadă de mai multe luni de zile s-a întors acolo pentru a găsi staui, ceramică şi deseori bucăţi interesante de piatră de multe ori încrustate pe bucăţi metalice.

În mai 1902 un arheolog pe nume Valerios Stais a identificat acea bucată de piatră ce părea să aibe ceva ca o roată zimţată în ea şi a pus piesa deoparte pentru a o inspecta mai îndeaproape.

Piesa de piatră originală avea aproximativ 33 cm înălţime, 17,80 cm lăţime şi numai 7,60 cm grosime, fapt ce a condus la ideea că face parte dintr-un mecanism mult mai mare.Există de asemenea simboluri gravate în metal, ce mai târziu aveau să fie identificate ca fiind în greacă.

Deşi dificil de datat, ciudatul artefact s-a crezut că are peste o mie de ani, făcându-l unul dintre primele roţi dinţate de precizie din istorie. Roata dinţată cu dinţii foarte fini sugera că e vorba despre un mecanism similar unui ceas, dar complexitatea piesei arată că era gândită să facă mai mult decât să arate ora.

Artefactul, ce a devenit cunoscut sub numele de „Mecanismul Antikytherei” a rămas necunoscut pentru multe decenii fiind meticulos curăţat. În 1951 în momentul în care crusta de piatră a fost finalmente înlăturată pentru a descoperi roţile grav erodate, un cercetător britanic Derek Price a început un stdiu comprehensiv al funcţiilor mecanismului şi al presupusului lui scop.

 Mecanismul Antikytherei a atras atenţia întregii lumi atunci când a apărut pe coperta Scientific American (iunie 1959) şi apoi atunci când a fost expus publicului larg de către Arthur C. Clark în Lumea Misterioasă. În cartea sa, Clark descrie mecanismul ca „primul computer al lumii” şi sugerează că era capabil să calculeze poziţia stelelor şi planetelor. Acest fapt a fost îndelung dezbătut de către istorici care amintesc faptul că „planetele” erau doar un concept vag în mintea învăţaţilor din vremea lui Copernic, adică în secolul 16.!

[Dreapta: prima radiografie a artefactului] Cu toate că mecanismul a fost curăţat,s-a bănuit că multe rotiţe au rămas încrustate şi corodate în piatra rămasă.  A sculpta piatra rămasă ar însemna distrugerea urmelor acestor rotiţe rămase. Oamenii de ştiinţă au căutat moduri prin care să „vadă” în interiorul rocii rămase şi să determine câte sunt acolo.

În 1971 Price şi-a unit forţele cu Charalampos Kararalos, profesor de fizică nucleară la Centrul Naţional Grec de Cerecetări Ştiinţifice şi au conceput împreună un mod de a radiografia roca cu ajutorul unor raze gama foarte puternice. Experimentul lor a fost un real succes şi a evidenţiat multe alte roţi ce erau critice pentru înţelegerea scopului mecanismului.

[Stânga: prima încercare de a desena schematic mecanismul pe baza imaginilor radiografiei]  În 1974 Pirce publica „Roţi dinţate de la Greci – Mecanismul Antikythera – un computer calendar de prin anul 80 î.C.” şi ilustra prin intermediul unui desen schematic modul posibil de funcţionare. Oamenii de ştiinţă din lume au fost surprinşi de miniaturizarea roţilor – similare cu mecanismele fine pe care constructorii de ceasuri de peste secole le-au făcut! Era de asemenea de o complexitate foarte mare sugerând faptul că toate cunoştinţele de mecanică erau foarte avansate.

Cu toate că mecanismul era analog (mecanic) putea calcula cu precizia unei rulete. Identifica vitezele unghiulare, perioadele sinodice şi siderale ale fazelor lunii şi prezenta poziţia planetelor cunoscute şi ale lunii pentru orice dată introdusă. Pe lângă faptul că este un mister ingineresc, mecanismul arată că cei care l-au construit ştiau că soarele era centrul sistemului local – nu Pământul! Această viziune ar fi fost mai târziu cauză a încarcerării sau chiar pedepsei cu moartea din partea geocentricilor Romano Catolici din secolele următoare.

Alte funcţii pe care mecanismul le avea sunt descrise ca:

    • Un calendar de 365 zile care ţinea cont de anul bisect la fiecare patru ani
    • Prezicea eclipsele solare şi lunare
    • Un almanah stelar care arăta când diverse constelaţii ale zodiacului grecesc se mişcă pe cer

Investigaţii recente

În secolul 21, tehnica imagistică s-a îmbunătăţit considerabil. Putem acum scana tridimensional cu tomograful şi obţine un rezultat de rezoluţie superioară tehnicii radiografiei. [Dreapta:  Un pacient căruia urmează să i se facă o tomografie. Marea majoritate a acestor îmbunătăţiri în imagistică s-au folosit în medicină, pentru detectarea cancerului şi a altor patologii].

Michael Wright şi Allan Bromley, cerectători din Londra, au supus Mecanismul Antikythera unor tomografii şi au descoperit că rotiţele ascunse erau configurate diferit faţă de teoreticizările lui Price. Au purces apoi la o cu totul nouă reconstituire a artefactului bazată pe această mult mai exactă scanare. S-a demonstrat că mecanismul făcea mult mai mult decât se demonstrase anterior.

[Deasupra: imaginea tridimensională obţinută de Wright şi Bromley]

 În data de 30 noiembrie 2006, revista Science publica reconstrucţia mecanismului bazată pe tomografia de înaltă rezoluţie condusă de Wright şi Bromley. Munca lor a dublat numărul caracterelor recognoscibile şi a corectat şi traducerile iniţiale. A fost anunţat şi că s-au descoperit noi fragmente ale mecanismului şi se vor încorpora în reconstrucţie. Munca recentă a demonstrat că mecanismul chiar era un computer astronomic sau „planetariu” folosit pentru prezicerea poziţiei corpurilor cereşti pe boltă.

[Deasupra: o mai complexă imagine schematică a mecanicii obiectului obţinută prin imagistică 3d]

Mecanismul constă din 37 roţi dinţate, dintre care 30 au supravieţuit. Pe faţă erau gradaţii ce evidenţiau ciclurile solare şi zodiacale cu indicatori pentru suprapunerile poziţiilor soarelui  şi al lunii dar şi pentru indicarea fazelor lunii. Pe spate era un cadran ce prezenta progresia ciclului Saros (un ciclu de 18 ani în timpul căruia soarele, luna şi pământul se întorc în aceiaşi poziţie relativă în spaţiu) şi ciclul Calippic (un calendar ciclic de 76 ani conceput de către Calippus în anul 330 Î. C. şi care probabil încă se folosea în timpul Mecanismului Antikythera)

 

 

 

 

 

 

 

 

[Deasupra: o reconstrucţie recentă arătând panourile faţă (stânga) şi spate (dreapta) şi mecanismele interne (centru).]

Declaraţia de presă în revista NATURE (noiembrie 2006)

Un calculator astronomic antic, construit pe la sfârşitul celui de-al doilea secol înainte de Cristos, se arăta a fi extrem de sofisticat, sugerează jurnalul săptămânal Nature. Mike G. Edmunds şi colegii săi au folosit imagistica şi tomografii 3d de înaltă rezoluţie pentru a studia Mecanismul Antikythera, un computer analog mecanic din bronz ce se crede că era folosit pentru calcularea poziţiilor astronomice. Mecanismul grecesc conţine aranjamentul complicat al cel puţin 30 de roţi dinţate de înaltă precizie tăiate manual din bronz aşezate într-o cutie de lemn plină de inscripţii. Dar mecanismul este fragmentat aşa că funcţiile sale exacte rămân controversate. Echipa a fost capabilă să reconstruiască funcţia rotiţelor şi să dubleze numărul inscripţiilor descifrate de pe cutia computerului. Mecanismul, spun ei, este mult mai complex decât orice altul cunoscut pentru cel puţin un mileniu după el. Textul se referă la astronomie cu multe numere care ar putea fi legate de mişcările planetare şi roţile dinţate sunt o reprezentare pentru o teorie a secolului al doilea ce explica neregularităţile mişcării lunii pe cer cauzate de orbita ei eliptică. Mike G. Edmuds (Universitatea din Cardiff, Marea Britanie)

sursa: h

notă personală: e interesant de observat cum o proiecţie 2d poate arăta o parte a adevărului, iar scanul 3d conduce către o cu totul şi mult mai complexă viziune asupra adevărului. Similar se întâmplă şi cu conştiinţa oamenilor şi cu salturile care au loc atunci când ne dăm voie să fim la niveluri mai înalte cine suntem cu adevărat.

Cât despre importanţa descoperirii nu cred că mai are sens să insist. Trebuie doar să vă imaginaţi că acest obiect nu poate fi un accident unic. Pur şi simplu nu le-am descoperit noi încă, pentru că pământul e viu, le ascunde pentru a le scoate la iveală mai târziu, trebuie doar să fim deschişi şi să vrem să cercetăm. Aceste „urme” există peste tot, sunt dovezi cum că mica noastră planetă şi civilizaţie şi conform standardelor „mici” acceptate de ştiinţă e de o complexitate şi frumuseţe peste imaginaţia noastră. E vremea aducerilor aminte pentru re-integrare şi pornire într-u nou capitol la drum.

Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
aRIPI

Ridică ceaţa pe care ignoranţa şi necunoaşterea au aşezat-o în multe straturi peste tine ca pe o haină necesară iarna....

Închide