Iata-ne intrati din nou in dualitatea intrebare -raspuns ce caracterizeaza rubrica noastra. Dupa o scurta „anomalie” revenim la binecunoscuta formula in care oferim oamenilor o pastiluta de lumina pe care o pot lua, daca isi dau acordul. Caci, pentru a putea sa pui in practica ceea ce ni se spune aici, pe limba sufletului, este sa privim intotdeauna lumea din acel punct inalt care este constiinta noastra. Sa intelegem ca intotdeauna e mult mai mult in spatele oricarei banalitati decat am putea vreodata sa ne inchipuim. Ca peste tot exista o forta ce aranjeaza Universul, molecula cu molecula in modul in care noi il percepem prin cele 5 simturi active si cele 5 pasive. Poate chiar si cand vine vorba de cele 5 extrasenzoriale sau chiar de infinitul continut in planul constiintei sa realizam ca exista un val, nevazut, minunat, mai presus decat orice in asa fel incat doar cand este complet pare sa inceapa sa poata sa fie perceput intr-un mod saul altul. E dincolo de orice analiza si va fi intotdeauna in zona de mister. Insa cand te gandesti ca esti o samanta din acel TOT, totul se schimba. Sa vedem cum se schimba pentru episodul nostru de azi.
Scopul nostru aici este indumnezeirea si e de dorit sa ne reamintim in fiecare clipa acest lucru, in orice provocare, in orice experienta, in tot si toate. Mergand catre acest scop din aproape in aproape trezim sfera care suntem si impreuna cu alte sfere pe spirala inaltarii facem un vals energetic frumos dezvaluind in taina recunoasterii de sine, minunea care suntem. Pastrand in clarul sufletului, scopul nostru aici, stim ca fiecare om pe care il intalnim are un dar pentru noi, ca el poate ramane cu noi o clipa sau o viata, insa nu timpul conteaza ci binecuvantarea deghizata care se dezvaluie in aceea intalnire. Orice alegere trebuie respectata si nu trebuie sa ne imbolnavim sau sa suferim daca ea este neconcordanta cu asteptarile noastre. Sta in puterea noastra sa culegem varfuri si intelepciune chiar si atunci cand muntele cu sperante si planuri s-a prabusit. Indumnezeirea noastra nu este legata de X sau Y ci doar de noi pentru ca singura relatie care exista este doar cu trinitatea interioara. Restul relatiilor sunt reflectari ale acestei unice relatii. Murim doar ca sa inviem si nu exista evolutie fara moarte….insa ceea ce ne pare a fi stingere, indepartare, fuga, abandon este doar o invitatie a Centrului nostru de a ne elibera de asteptari, conditionari, atasamente, dorinte, sperante, planuri si de a imbratisa ceea ce suntem asa cum suntem. In iubire nu exista separare ci doar comuniune cu tot si toate. Imbratisati ceea ce sunteti si veti simti cum viata se desface in mii de bucurii, frumuseti, sensuri. [author][author_image timthumb=’on’]http://noulpamant.ro/wp-content/uploads/2012/07/Cami.jpg[/author_image] [author_info]Camelia Radu: Am inceput sa scriu automat la varsta de 9 ani iar la 15 ani am simtit care imi este vocatia: sa ma ocup de Schimbare. Am urmat Liceul Pedagogic si Facultatea de Psihologie, Pedagogie …vezi detalii> [/author_info] [/author]
Este alegerea ta. Asa cum exista viata dupa moarte, la fel exista viata si dupa separare. Emotiile coplesitoare pe care le simti pot fi generate de faptul ca ceea ce se intampla iti activeaza rana de abandon sau de tradare sau de nedreptate sau de respingere pe care le-ai trait inapoi in timp, cel mai probabil in copilarie. Ce as dori sa iti transmit este ca il acuzi la fel de mult cat te acuzi pe tine, inconstient. El este in viata ta, tocmai pentru a te ajuta sa devii constienta de acele parti din tine pe care nu le accepti. Cu ajutorul lui ai ocazia de a te cunoaste mai mult. Este ceea ce numim teoria oglinzii. In cazul in care iti este greu sa ierti pe cel care te-a facut sa suferi inseamna ca rana aceea se manifesta de la o varsta foarte mica. Acest tip de rana este de obicei cauzat de o credinta provenind dintr-un sentiment de respingere, abandon sau nedreptate, cum spuneam mai devreme. Am spus “credinta”. Este o credinta mentala care te impiedica sa ierti. Te face sa crezi ca, daca nu il ierti pe celalalt, il vei pedepsi astfel. Din nefericire, se intampla exact contrariul. Persoana care pastreaza “ranchiuna” fata de celalalt este cea care sufera cel mai mult. Tinand supararea, este posibil sa se imbolnaveasca pe termen lung. Iti sugerez sa reiei contactul cu inima ta, urmand etapele iertarii Accepta idea ca nu ai nici un drept asupra nimanui de pe pamant si ca sotul tau nu ti-a apartinut si nu iti va apartine niciodata. Ce spun este valabil pentru toata lumea. Un sot nu este o posesiune, ci un partener alaturi de care poti invata sa te cunosti si sa evoluezi ca fiinta umana. Iata care sunt etapele pentru a te elibera de emotie sau pentru a cere iertare: Acorda-ti timpul necesar pentru a reusi. Important este sa iti doresti sincer sa ajungi la iertare. Cand rana este mare si profunda si ego-ul opune rezistenta, atunci procesul va dura mai mult. Aminteste-ti ca orice suferinta are un scop, respective o lectie de invatat, un dar de descoperit si ca nu trebuie sa schimbam pe celelalt, ci sa ne vindecam pe noi. Dupa cum spuneam si la inceput depinde ce alegi! Iubire & Lumina Impreuna suntem UNUL Luminita [author][author_image timthumb=’on’]http://noulpamant.ro/wp-content/uploads/2012/07/Luminita.jpg[/author_image] [author_info]Luminita Oprea: Nu mi-a placut prenumele meu mult timp, pana cand intr-o zi, in jur de 30 de ani, intr-o Joie Mare am realizat / constientizat de cate ori revine cuvantul Lumina in slujba. De atunci …vezi detalii> [/author_info] [/author]
Un comentariu
Buna draga mea…eu inteleg, din randurile tale, ca asteptai sa fii iertata de omul drag fata de care probabil ai gresit, cu voie sau fara de voie…Si acum ca a plecat fiindca nu a putut ierta, ai ramas si cu sufletelul gol si cu povara vinei tale. Nu stiu daca asa este, dar daca da, suferinta este inca vie si se pare ca nu reusesti sa intelegi, sa-i faci fata. Incearca sa te eliberezi de atasamente, sa nu mai ai asteptari, sa nu mai teoretizezi sentimentul iubirii umane…si fa asta cautand si re-gasind lumina credintei in fiinta ta de lumina, in Divinitatea din tine. Reconectarea cu Dumnezeu iti va aduce pacea, linistea si intelepciunea…Accepta ca el a luat o decizie, indiferent daca tu o consideri acum benefica sau nu. De multe ori credem ca ni se intampla lucruri pe care nu le meritam, insa apoi, privind in urma, vedem ca am primit o lectie de la viata. Ca am trecut printr-o experienta. Prin suferinta evoluam, si asa este…oricat pare de trist.
Mie mi s-a intamplat exact invers, adica eu am fost aceea care a trebuit sa aleaga intre a ierta sau nu, a ramane sau nu cu omul in care crezusem aproape orbeste. Am fost socata, ranita, umilita…m-am simtit oribil. Insa iubirea a fost mai puternica decat orgoliul. Ne-am luat amandoi portia de suferinta si…am trecut peste toate. Acum suntem bine, mai puternici, mai atenti unul cu altul…iubirea noastra este mai matura. Trecuta prin incercari. Eu cred ca daca nu l-as fi iubit atat de mult, nu as fi putut trece peste ratiune si orgoliu. Uneori insa, se intampla ca in cazul tau: cel ranit nu poate trece peste o astfel de experienta. Iti trebuie multa tarie sufleteasca sa poti ierta. Si cand o faci, din tot sufletul, te inalti.
Iti doresc multa pace, sa ai puterea sa reusesti sa intelegi si sa mergi mai departe pe calea ta.
Cu drag,