Spectacolul nostru

1

Pe cand aveam 5 ani, imi suspectam parintii ca joaca teatru. Ca nu au cum sa fie asa cum sunt. Si nu ii suspectam doar pe ei. Pe toata lumea. Aveam momente cand imi schimbam brusc directia, ma uitam pe gaura cheii catre vechea bucatarie in care mama si tata faceau bulion, certandu-se pentru te miri ce, sperand sa ii surprind cum, de fapt, se prefac. Sau momente cand ieseam brusc pe usa din spatele blocului, desi pornisem pe cea din fata, ca sa o surprind pe doamna Vasilescu de la parter. Nu stiu nici de unde venea suspiciunea mea, nici cand am mai renuntat sa ii mai banuiesc de fals pe toti cei din jurul meu. Cert este ca, la un moment dat, aceasta predilectie de a privi dincolo de aparente a renascut in mine si mi-a fost de mare ajutor. Pe la vreo 23-24 de ani, prin ciocnirile multiple de diversi oameni, am ajuns sa imi impletesc putin drumul cu cineva care traia foarte des cu un zambet pana la urechi si care sustinea ca, dincolo de valul prin care privim, se afla o ordine desavarsita, care face ca florile, soarele, insectele si luna sa coexiste, intr-un tablou perfect. Acesta a fost catalizatorul care mi-a reactivat pofta de a cauta sensul ascuns al lucrurilor din jurul meu. Am reinteles ca lucrurile nu sunt ce par a fi. Ca rolurile pe care le jucam nu sunt EU. Ca eu sunt dincolo de aceste roluri, fiind indrumat, inspirat, sustinut, ocrotit si recompensat la fiecare pas pe care il fac. Ca exista un Mare Joc, o ghicitoare, o intrebare imensa ce pluteste in aer, dar pe care toata lumea ezita sa si-o puna, poate din teama, poate din neputinta…

Astazi am vazut . Un film magic, cu un mesaj catalitic pentru oricine isi traieste viata pe baza unor stereotipuri mai vechi decat nivelul sau de intelegere. Teza centrala este iluzia personajului principal, in viata caruia zeci de actori gravitau, prefacandu-se ca sunt reali si sinceri.
Povestea lui Truman este insa si a ta. A fiecaruia dintre noi. Este povestea celui ce nu se cunoaste pe sine. Este povestea celui ce nu a aflat adevarul. Un spectacol plin de coincidente si de repetitii pe care, cand reusesti sa le decriptezi, le vei vedea ca fiind borne ce-ti indica destinatia.

Si, ca sa pot asimila in liniste intelesul The Truman Show pentru mine, am intrat pe Grooveshark, un site de muzica (pe care vi-l recomand cu caldura), pe care ma astepta esenta mesajului de asta seara, atat pentru mine, cat si pentru tine (ca de-aia citesti:), sub forma de banner cu litere de-o schioapa:itsyourshow

Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Sunt. Clipa de clipa. Doar ca mai uit, insa, cateodata... Ca si tine:) Si, pe calea catre reamintire, inteleg ca totul este déjà in mine. Ca totul este infinit mai frumos, complet, armonios si perfect decat imi pot imagina, de la un tomberon de gunoi pana la un rasarit fabulos. Aici si acum sunt un mic semafor pentru particulele de lumina de care ma ciocnesc, amintindu-mi, odata cu ele, ca nu e nimic de modificat. Doar de observat. Doar de savurat.

Un comentariu

  1. aceeasi impresie mi a lasat o si mie „truman show” prin similaritate cu viata…si finalul e revelator, dupa furtuna creatorului,pe mare, senin, orizontul e decor pictat pe panza dar exista o iesire, poti trece dincolo…cu conditia sa vrei… „you have nothing to fear”

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Glifele Kariong – Egipteni in Australia – partea 4

Un caz de gramatica gresita Majoritatea hieroglifelor din muzee sunt din perioada dinastiilor de mijloc. Acestea sunt cele studiate si...

Închide