Tot inainte!

0

Daca stai si te uiti, asa, la tine, ca om, ca fiinta vie, ca persoana, ca si jucator in diverse roluri, dandu-ti jos toti ochelarii tuturor invataturilor, programelor si cutumelor in care locuiesti, ai sansa sa vezi ca fiecare pas pe care il faci are ca si forta fie atractia catre ceva, fie fuga dinspre ceva.
Si, daca te uiti si mai atent, observi si ca sunt multe astfel de forte, diverse, in urma carora actionam, ca si batuti de vant.
Atractia catre a profesa ceea ce ne place in viata ne trage intr-o directie, dar teama de a nu avea bani de chirie ne trage inapoi. Atractia catre a ne darui viata celorlalti ne trage intr-o directie, dar dorintele personale ne trag in o alta. Atractia catre o cale interioara, presarata cu delicii ale solitudinii ne trage intr-o directie, dar confortul si obisnuintele ne trag in alta.
Si, daca observi si mai atent, acest du-te – vino se manifesta si la nivel subtil, in gandurile noastre de zi cu zi, dar si in fiecare dintre ego-urile tale, diverse, de altfel. Practic, este o morisca ce se invarte, elementele fiecareia dintre ele fiind la randu-i, o alta. Printre toate aceste ego-uri ce valseaza catre si dinspre, in muzica iluziilor lumesti, a aparut in tine si o idee-forta: aceea ca singurul obiectiv este desavarsirea. Bun! Si, ce e de facut? Unde se gaseste, cum se gaseste, cat si ce ne costa?
Pentru a creiona un drum cat de cat bun catre aceasta, haideti sa observam cateva principii ce pot fi utile pe calea catre eliberare.

Tu esti eroul povestii.
Asta inseamna ca esti parte din creatie, putand fi co-creator. Adica ai un decor si mii de probabilitati in jur, o realitate exterioara. Ai liberul arbitru nu pentru ca ti s-a dat, ci pentru ca esti parte din el,  din liberul arbitru, observatorul suprem, din divinitate. Tu alegi. Luand rolul celui ce are nevoie de ghizi exteriori, vei avea nevoie de ghizi exteriori. Luand rolul celui ce vrea, dar nu isi gaseste drumul, nu iti vei gasi drumul. Hotarandu-te ca tu ai tot ce ai nevoie, in interior, iti deschizi drumul catre puterea interioara. Tu esti stapanul caii tale. Intotdeauna, cheia este la tine. Chiar daca pe drum mai gasesti indicatoare, borne catre Marele Sens, tu ai ales, ti-ai permis sa ajungi la ele, acestea fiind rezultanta tuturor actiunilor, gandurilor, intentiilor tale. Daca te opresti langa un indicator, fie el si uman: sfant, guru, maestru, si ii aduci osanale, te-ai oprit. Chiar daca in el il vezi pe Dumnezeu manifest, te-ai oprit si incetezi sa il vezi si in tine insuti. Te indoiesti de sinele tau divin, contempland pe cel ce salasluieste in o alta forma umana. Si astfel, iti iei rolul de elev al unui guru, maestru, neavand incredere ca in tine se afla propriul tau maestru. Ce este de retinut este ca, indoindu-te de tine, considerandu-te bun de nimic, orb, neputincios (biserica e bun antrenor pe directia asta, din pacate, desi Iisus a fost cat se poate de clar: „Fiti voi desavarsiti, cum este Tatal vostru Ceresc”), devii bun de nimic, neputincios, orb, etc. Imaginea de sine = ce permiti sa devina sinele in tine. Daca te indoiesti de tine, te indoiesti de Dumnezeu, Cel ce te-a creat.

Primele lucruri primele.
Atunci cand oricare dintre sfinti, eliberati, realizati a constientizat puterea launtrica ce zace in el, manifestarea plenara si permanenta a acesteia a devenit principalul sau obiectiv. Practic, toate celelalte roluri s-au evaporat. Exista o singura mare destinatie. Si toata fiinta ta, tot timpul tau, tot ceea ce faci e de dorit sa fie in concordata cu acel obiectiv. De altfel, privind asa lucrurile, vei avea si o noua sita prin care sa cerni deciziile: vreau sa fac aia si aialalta. Ma duce mai aproape de desavarsire, de adevar, de Dumnezeu? Daca da, o fac. Daca nu, ce e de facut pentru a ma duce mai aproape?

Pe dinauntru.
Odata cu aparitia primelor semne de trezire, de constientizare a maretiei lucrurilor ascunse simturilor primare, persoana va capata noi instante ale personalitatii sale, ego-uri, care vor avea obiective si aspiratii intermediare. Astfel, vor aparea noi dorinte, de regula de a modifica lucrurile din afara sa: sa isi schimbe profesia, sa faca ceva care sa implice mai mult a-i ajuta/vindeca/sustine pe ceilalti, sa se mute, etc. De multe ori, aceste sugestii nu vin din sinele divin. Sa nu uitam ca sinele divin curge permanent prin toti si toate. Sinele divin nu „vrea” ceva sau altceva. Sinele divin este prezent in noi, stralucind, atragandu-ne din zona lui „a face”, „a vrea” in zona lui „a fi”. De aceea, nu e de dorit sa te indrepti catre acesta fortat, schimband deodata totul in exteriorul tau, ci traind mai mult conectat la soarele din interiorul tau. Facand astfel, va rasari, natural, fara fortare, si noua ta cale de a actiona in plan concret. Hranind cu timp, azi mai mult ca ieri, maine mai mult ca azi actiunea de auto-observare, rugaciune, meditatie, practica spirituala. Daca poti ramane treaz si te poti intreba cine esti tu cu adevarat, astazi 5 secunde si maine 6, inseamna deja un progres. Restul e formarea obiceiului.

Un singur lucru odata.
Pentru ca nu poti privi doua lucruri odata. E valabil si daca vrei sa gatesti, si daca vrei sa dai SMS in timp ce conduci masina, si daca vrei sa mesteci in ciorba in timp ce te gandesti la ce-o sa faci maine, si cand intri pe o cale spirituala. Indiferent ce faci, toata fiinta ta sa faca un singur lucru, constient. Daca fac ciorba, toata fiinta ta sa gateasca privind facutul acestei ciorbe ca si hrana pentru sustinerea vietii. Folosind acel moment pentru a constientiza tot ansamblul de forme de manifestare a creatiei, in care spiritul tau se afla, actionand in acel fel, folosindu-ti si structurile superioare pentru a… gati. Pentru ca putem adauga si armonie, iubire, bucurie, pace si liniste unei banale ciorbe, in toate acele clipe in care o gatim, prin simpla intentie, in loc sa gatim cu focusul atentiei noastre interioare zburat in cine stie ce alte parti.

Aici si acum, in tot ceea ce faci, cu tot ceea ce esti. Pune-ti cat mai des intrebarea „ce fac acum?” pentru a te surprinde si observa. Astfel vei ajunge sa ai un obicei din asta, reusind sa faci doar ceea ce observatorul launtric iti sugereaza. Nu este util sa crezi ca „vei ajunge tu candva sa faci si chestia asta, dar acum nu pot”, indiferent despre ce este vorba. In clipa asta ai acces la cea mai inalta clipa posibil, pentru ca ai inteles asta. Iar eliberarea se obtine tot intr-o clipa.

Este ceea ce este si nu este ceea ce nu este. Daca faci ceva, asteptandu-te sa iasa intr-un fel, dar nu iese asa, zambeste. Era doar un antrenament pentru a te elibera de asteptari. Daca nu te-ai fi asteptat, ar fi iesit. Pe-acolo trecea drumul tau. Ca la munte. Sunt multe carari care par usoare si drepte, dar e una singura neprimejdioasa, chiar daca ocoleste mai mult. Nu o lua prea in serios. Accepta tot ce vine, cum vine. Tot ce vine, e parte din joc. Daca te superi, strici jocul.

Invata de la tot ce se intampla in jurul tau. Sunt lectiile tale si invatatorii tai. Daca dezvolti obiceiul de a vedea similitudinile din propria ta fiinta cu ce se intampla in exterior, ai sansa de a invata mult mai repede despre tine. Sunt multe ocazii cand se incurca borcanele si iese prost. De multe ori, nu vezi ce din tine a creat acea situatie. Util este sa observi si sa vezi cauza din tine ce a atras acea situatie. Daca observi, insa, (fara excese, vorbim mai tarziu) ce este in tine de schimbat pe acea linie, ai luat lectia acelei clipe, poti rezolva aspectul interior ce se oglindeste in exterior, acea situatie neurmand a se  repeta.

Indigo
Daca exista un aspect care se repeta: de exemplu, atragi un anumit tip de situatii: sa zicem ca atragi parteneri puternici, autoritari care in final se comporta deplorabil, lasandu-te balta si plecand cu tot ce ai, cauza este, evident, in tine: exista o lipsa de hotarare, determinare, putere, incredere in propriile tale forte si o teama de a nu pierde ceea ce ai. Constientizezi, iei lectia, mergi mai departe. Nu, repeti la indigo, personajului schimbadu-i-se doar numele si putin de tot, stilul. Pe cat ai schimbat, pe atat s-a schimbat si el. Totul este legat, nu e nimeni vinovat de nimic, totul vine perfect adaptat la ce alegi tu sa fii.

Cu dreapta masura
Precum sfintii parinti, e de dorit ca in orice lucru pe care il facem sa avem dreapta masura. Adica sa nu exageram. Sa nu facem excese. Cat timp nu manifestam deplin doar virtutile, ce nu pot cauza dezechilibru (excesul de adevar, echilibru, bucurie, iubire neconditionata nu pot dauna), e de dorit sa fim moderati in manifestarea noastra. Pentru ca, cat timp nu suntem una cu iubirea neconditionata, o vom manifesta pe cea conditinata. Si, crezand ca manifestam iubirea, de fapt manifestam atasamentul sau propria nevoie de afectiune.

Pomul bun se cunoaste dupa roadele sale.
Alege-ti modele care au rezultate. Alege-ti modele desavarsite. Daca esti parinte si vrei sa stii cum sa actionezi, fii precum Tatal Ceresc. Daca esti invatator si nu stii cum sa actionezi, fii precum un sfant. Observa totul, precum cerul. Straluceste ca soarele. Curgi ca apa. Inclina-te ca trestia.

Nu te opri decat atunci cand ai atins cerurile. 

Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Sunt. Clipa de clipa. Doar ca mai uit, insa, cateodata... Ca si tine:) Si, pe calea catre reamintire, inteleg ca totul este déjà in mine. Ca totul este infinit mai frumos, complet, armonios si perfect decat imi pot imagina, de la un tomberon de gunoi pana la un rasarit fabulos. Aici si acum sunt un mic semafor pentru particulele de lumina de care ma ciocnesc, amintindu-mi, odata cu ele, ca nu e nimic de modificat. Doar de observat. Doar de savurat.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
TARA LUANEI – Misterele din Muntii Buzaului

Dacă păşeşti în Ţara Luanei ai să îi simţi prezenţa, difuză, semi-transparentă, albastră ca fundalul cerului, ai să auzi şoaptele...

Închide