Teoria unificata a campului – partea I

1

 

Zielinski*

Pământul se expandează. Toate corpurile celeste au câmpuri magnetice circulare sau polare, în funcţie de rotaţie. Polii magnetici nord – sud sunt produşi de rotaţia Pământului. Polii magnetici se mişcă dar sunt în acelaşi punct la o ora exactă. Fiecare galaxie are mai mult sau mai puţin o „gaură neagră”, care nu este de fel o gaură. Tot universul nu se expandează, nu a existat niciodată „BIG BANG”-ul. Electricitatea se poate genera din eter.

Abstract

O nouă descoperire extraordinară a existenţei şi comportamentului eterului ne conduce către o nouă concepţie a esenţei eterului, care este posibil să explice de ce faimosul experiment Michelson-Morley cu eterul din 1887 a eşuat, să explice şi să unifice forţele naturii, să explice de ce teoria cuantică funcţionează şi să explice de unde provine universul, şi în cele din urmă să ne arate o poartă către noi surse de energie pentru viitor.

EXPERIMENTUL MICHELSON-MORLEY CU ETERUL

Introducere
În 1887, Albert Michelson şi Edward Williams Morley, bănuind că eterul este uniform şi există în spaţiu, au vrut să măsoare mişcarea absolută a Pământului prin spaţiu. Pentru a face această măsurătoare, au îndreptat un interferometru foarte sensibil în diverse direcţii geografice. Măsurătorile totuşi, au indicat că că Pământul nu ar avea nicio mişcare relativă în spaţiu, ceea ce desigur că nu era cazul. Michelson şi Morley nu şi-au putut explica misterul şi de aceea s-au gândit că experimentul a eşuat. Chiar şi azi, mulţi oameni de ştiinţă cred că experimentul cu eter Michelson – Morley e probabil cel mai important experiment care nu a funcţionat, în toată istoria ştiinţei. Una dintre explicaţiile oferite de către mulţi fizicieni, inclusiv de către Albert Einstein, este că nu există eter deloc. Până azi, multe forţe şi fenomene misterioase încă bulversează minţile astronomilor şi fizicienilor datorită misterului nerezolvat al eterului, care a ţinut ascunsă natura masei, inerţiei, gravitaţiei, puterilor de atracţie şi respingere, a magnetismului, luminii, căldurii, electricităţii, superconductivităţii, stelelor duale, sursei de energie a stelelor, acticvităţilor vulcanice şi tectonice, a găurilor negre şi expansiunii universului.

Greşeala experimentului
Presupunerea lui Michelson şi a lui Morley cum că eterul este uniform şi că se găseşte în spaţiu distribuit, a fost o eroare fundamentală. Dacă şi-ar fi îndreptat interferometrul în plan vertical, ar fi concluzionat că pământul se mişcă în spaţiu într-o direcţie perpendiculară pe suprafaţa pământului. O verificare globală a experimentului lor ar fi indicat că pământul se mişcă simultan într-o direcţie verticală în spaţiu, ceea ce desigur, nu e posibil. Singura concluzie posibilă este: eterul se mişcă în mod constant înspre pământ în linii drepte, perpendiculare, exact ca nişte linii întoarse de energie  (Fig. 1). Am denumit acest fenomen "Efectul Charan." Efectul Charan este cauzat de multe sub-efecte, după cum vom descoperi în continuare. Experimente şi observaţii ulterioare au demonstrat dincolo de dubiu că eterul nu mai poate fi ignorat şi că există nevoia exprimării unei teorii sau a unor concepte care să descrie esenţa, calităţile şi comportamentele eterului, acest fapt împingându-mă să îmi continui cerectarea personală în planul electrodinamicii cuantice, care este specializarea mea.

Un concept al naturii eterului, bazat pe efectul Charan
Adevărata natură a eterului nu poate fi înţeleasă de inetelectul uman deoarece nu poate fi perceput cu senzorii umani. Totuşi, se pot trage concluzii bazate pe acţiunile eterului sau în baza fenomenelor cauzate de către acţiunile eterului care pot fi mai aproape de adevăr decât presupunerile actuale. În această viziune, am dezvoltat următoarea teorie cu ajutorul căreia se pot explica aproape toate fenomenele menţionate mai sus într-un mod logic, coerent şi definitiv: Eterul este forma pură a energiei active, subtile, în care sunt implicate toate forţele naturii. Eterul este ţesutul energiei subtile din care a fost creată materia şi încă se crează şi este în acelaşi timp susţinută. Interacţiunile subatomice ale eterului şi ale materiei produc fenomenele de inerţie, masă, gravitaţie, coeziune şi toate celelalte forţe ale naturii. Pe drumul său către centrul sistemelor cosmice cum ar fi galaxiile, sistemele solare şi atomii, densitatea eterului creşte, cauzând vitezele superioare ale planetelor, sistemelor solare şi ale particulelor subatomice cu care interacţionează. Efectul Charan este fundamental pentru mişcarea, controlul şi echilibrul cosmosului.

Consecinţele efectului Charan
Efectul Charan, aşa simplu şi inocent cum pare, poate avea o influenţă majoră asupra ştiinţei şi poate amesteca multe dintre aspectele ei, chiar având efecte asupra industriei, economiei şi a societăţii. Multe idei, teorii, concepte, formule, definiţii şi unităţi de măsură din fizică, chiar şi ale unor oameni extraordinari precum Isaac Newton şi Albert Eisnstein pot fi revizuite, redefinite, ajustate sau corectate. Următoarele exemple pot clarifica consecinţele logice pe care aplicarea efectului Charan îl poate avea în fizică şi astronomie:

  • Inerţia ar însemna interacţiunea subatomică cu eterul.
  • Masa ar însemna concentrarea eterului, datorită efectului Charan, care este în principal în centrul particulelor subatomice sau în centrul unui corp ceresc, datorită densităţii (concentraţiei) superioare de eter de aici. În consecinţă, masa ar fi doar o curgere de eter, de energie, sau o absorbţie de eter, un fenomen, un efect, o forţă. De asemenea înseamnă că masa nu este o funcţie a vitezei, cum a fost postulat de către Albert Einstein, ci o funcţie a concentrării eterului (a densităţii eterului), ceea ce în consecinţă cauzează cauzează viteza particulei sau a corpului ceresc.

Masa este de asemenea un indicator al cantităţii de eter ce este absorbită de către particulele subatomice ale corpului ceresc . Cu cât sunt mai apropiate de soare, cu atât viteza planetelor este mai mare, datorită densităţii superioare a eterului, cauzată de efectul Charan.

 

  • Gravitaţia ar însemna obstrucţionarea curgerii eterului, un soi de „umbră a eterului” pe care corpurile sau particulele o aruncă unele pe celelalte; mai puţină energie pe o parte ca rezultat al efectului Charan (Fig. 3).

 Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Beneficiile TaiChi pentru artrita

Un nou studiu al Institutului Internaţional George pentru Sănătate a descoperit că Tai Chi-ul are efecte benefice în privinţa durerilor...

Închide