Teoria Pamantului gol – partea a VI a

0

  • 2. Deep drilling springs surprises How much faith can be put in the theories concerning the composition and density of rocks at different depths? The only place where the accuracy of scientific models can be tested directly is in the uppermost few kilometres of the crust. Although oil companies have drilled as deep as 8 km on land, they drill in sedimentary basins. The igneous and metamorphic basement, which averages 40 km thick and makes up most of the continental crust, has rarely been sampled deeper than 2 or 3 km. continuare:

3. Masa, densitatea si viteza seismica

Daca interiorul pamantului ar fi omogen, fiind constituit din materiale cu aceleasi proprietati de la un capat la altul, undele seismice l-ar traversa intr-o linie dreapta si cu o viteza constanta. In realitate, undele seismice ajung la seismometrele indepartate mai repede decat daca pamantul ar fi omogen. Cu cat este distanta mai mare, cu atat mai mult creste aceleratia. Asta inseamna ca undele ce ajung la distante mai mari au calatorit mai rapid. Se poate deduce, din observatii, ca viteza undelor seismice creste odata cu adancimea. Datorita schimbarilor in proprietatile materiei pamantului.

Viteza seismica in medii diferite depinde nu numai de densitatea substantelor ci si de elasticitatea acestora (de exemplu rigiditatea si incomprehensibilitatea). In cazul solidelor si lichidelor, de exemplu, nu exista nici o corelatie intre viteza sunetului-undei si densitatea. Iata cateva exemple ce implica metale:

       Substanta    Densitate (g/cm³)    Viteza undelor longitudinale (km/s)
       aluminiu    2.7    6.42
       zinc    7.1    4.21
       fier    7.9    5.95
      cupru    8.9    4.76
       nichel    8.9    6.04
      aur    19.7    3.24

Exista o corelatie intre densitate si viteza seismica in cazul gazelor: viteza scade odata cu cresterea densitatii datorita amplificarii numarului coliziunilor.

Viteza undelor seismice devine cu atat mai mica cu cat densitatea rocilor prin care trece creste, daca proprietatile elastice ale rocilor se schimba in aceeasi proportie cu densitatea. Deoarece undele seisice se accelereaza odata cu adancimea ar insemna ca densitatea descreste. Torusi, oamenii de stiinta sunt convinsi ca densitatea rocilor ce compun interiorul pamantului creste odata cu adancimea. Pentru a rezolva aceasta problema ei pur si simplu presupun ca proprietatile elastice se schimba cu o rata mai mare decat compensarea pentru cresterea in densitate.

De acceea geofizicienii ajusteaza valorile pentru rigiditate si incomprehensibilitate, pentru a se potrivi cu preconceptiile lor in legatura cu densitatea si distribuirea vitezei in pamant. Cu alte cuvinte, argumentele lor sunt circulare.

Rezultatele forajelor de la Kola au aratat o eterogeneitate importanta in compozitia rocilor si in densitate, viteza seismica si alte proprietati. In general, porozitatea rocilor si presiunea au crescut odata cu adancimea, in timp ce densitatea a scazut si viteza seismica nu a aratat nici o modificare. La forajul de la Oberpfälz s-au obtinut aceleasi rezultate. Multi cercetatori cred ca la adancimi mai mari, prezumtiva crestere in presiune si temperatura va consuce catre o si mai mare omogeneitate si ca realitatea va deveni mai apropiata de modelele curente.

Cercetatorii sunt convinsi ca marirea densitatii odata cu adancimea se bazeaza pe credinta ca datorita acumularii greutatii de starturi de roci, presiunea trebuie sa creasca pana in centrul pamantului, unde se crede ca atinge 3,5 milioane de atmosfere. De asemenea, ei cred ca stiu cat de mult se mareste densitatea rocilor catre centrul miezului, asta deoarece cred ca au determinat cu acuratete masa pamantului (5.98 x 1024 kg) si in consecinta densitatea medie (5.52 g/cm³). Deoarece crusta exterioara  – singura care poate fi cercetata direct – are o densitate de numai 2.75 g/cm³, inseamna ca straturile de roca din adancime trebuie sa fie mult mai dense. In centrul pamamtului, densitatea prezumtiva atinge 13.5 g/cm³.

Pari Spolter chestioneaza acest model:

Aproximativ  71% din suprafata pamantului este acoperita de oceane cu o adancime medie de 3795 metri si o densitate medie de 1.02 g/cm3. Grosimea medie a crustei este de 19 km si densitatea medie a acesteia este de 2.75 g/cm3. Prin studiul timpilor traversarii undelor seismice, geofizicienii au conturat o structura in straturi a interiorului pamantului. Nu exista un mod exact cunoscut la ora actuala, pentru a exprima distributia densitatilor numai din datele seismice. Pentru a propune o densitate medie de 5,5, modelele pamantului folosesc ipoteza unei densitati progresiv in crestere catre zonele din interiorul pamantului . . .
Exceptand oceanul si crusta, masuratori ale densitatilor straturilor interioare ale pamantului nu sunt disponibile. Modelul actual acceptat al pamantului este inconsistent comparativ cu legea sedimentarii intr-o centrifuga. Pamantul se roteste de aproximativ  4.5 biliarde de ani. Cand s-a format, pamantul era topit si se rotea mai repede decat astazi. Densitatea mai mare a materiei ar fi trebuit sa imgreze catre straturile exterioare. Exceptand miezul interior, densitatea celorlalte straturi ale pamantului ar trebui sa fie mai mica de 3 g/cm3.
De asemenea, elementele grele sunt rare in univers. Cum ar putea atat de multe materiale de o abundenta stelara atat de scazuta sa se concentreze in interiorul pamantului?

Cifrele date pentru masele si densitatile tuturor planetelor, stelelor, etc. sunt pur teoretice; nimeni nu le-a pus pe o balanta si le-a cantarit. Masa corpurilor celeste poate fi calculata prin ceea ce este cunoscut ca formula a lui Newton a celei de-a treia legi a lui Kepler. Legea lui Kepler stipuleaza ca raportul dintre cubul distantei medii (r) a distantei medii a fiecarei planete de la soare si patratul perioadei de revolutie (T) este intotdeauna acelasi numar (r³/T² = constant). Versiunea lui Newton a acestei legi presupune ca r³/T² este egala cu masa inerta a corpului multiplicat cu constanta gravitationala impartit la 4π² (GM = 4π²r³/T²). Chiar daca cifrele pentru masa totala si densitatea medie a pamantului sunt corecte, modelul pamantului tot poate fi gresit pentru ca nu poate nimeni sa stie exact ce tip de materie se gaseste in centrul pamantului.

The Devil’s Dictionary defineste gravitatia ca: „Tendinta tuturor corpurilor de a se apropia unul de celalalt cu o forta proportionala cu cantitatea de materie pe care o contin –  cantitate de materie care este constatata prin forta tendintei de a se apropia unul de celalalt!” In acest fel functioneaza logica circulara pe care teoria gravitatiei standard se bazeaza. Ar trebui sa fie evident, totusi, ca greutatea este intotdeauna o masura relativa deoarece o masa nu poate fi cantarita decat in raport cu alta masa. Faptul ca vitezelor satelitilor artificiali observati se potrivesc cu predictiile facute, poate fi vazut ca dovada ca teoriile fundamentale newtoniene sunt corecte. Pe de alta parte, forta gravitationala neta poate sa nu fie proportionala cu masa inerta pentru ca exista o multitudine de dovezi cum ca unele caracteristici ca de pilda rotatia si incarcatura pot modifica proprietatile gravitationale ale corpului.

 

Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Mi-e frica de acupunctura!

In discutiile mele cu prieteni, cunostinte cand vine vorba de acupunctura toti isi inchipuie ca e ceva foarte dureros, au...

Închide