„Structura spatiului si a timpului este in degringolada” – redefinirea gaurilor negre

0

O supermasiva gaura neagra in constelatia Sagittarius A* imaginata prin intermediul unui nor de gaze G2. Fotografie: L. Calçada/ESO

„Conform teoriei relativitatii genarale a lui Einstein, o gaura neagra este un soi de aspirator cosmic ce inghite totul in jurul sau si nu lasa nimic sa scape. Nu emite nici un fel de radiatie”, spune Robert Lamontagne, astrofizician la , si Director Executiv al 

Deoarece nu este vizibila si nu are o limita, gaura neagra este in mod clasic definita de o zona din spatiu denumita „event horizon”, de unde nimic nu poate scapa. „Dincolo de acest orizont, materia si lumina sunt libere, insa in momentul in care este atinsa aceasta granita intangibila, materia si lumina sunt inexorabil prinse”, declara acesta. Totusi, daca ar fi sa folosim mecanica cuantica pentru a descrie o gaura neagra, atunci ar trebui sa aplicam legile termodinamicii. Prin aceasta abordare, o gaura neagra emite particule sub forma de radiatie si in cele din urma se evaporeaza. Hawking insusi a prezis acest fenomen in 1970.

„Urmand argumentele lui Hawking, am ajuns la concluzia ca daca exista evaporare, inseamna ca trebuie sa existe o granita a acestei event horizon, un loc de tranzitie intre interiorul si exteriorul unei gauri negre”, spune Lamontagne. „Am propus in teorie ca acestea sunt inconjurate de o imbracaminte puternic energizata, un zid de foc care arde materia.”

Totusi, acest scenariu ridica o sumedenie de probleme: daca exista acest zid de foc ar trebui sa il vedem. Mai mult decat atat, existenta unui zid de foc in jurul unei gauri negre, nu este congruenta cu teoria generala a relativitatii. In timp ce cele doua mari teorii, cea a relativitatii generalizate (teoria gravitatiei) si cea a mecanicii cuantice (o descriere a lumii microscopice) functioneaza atunci cand sunt aplicate in propriile campuri de manifestare, ele nu sunt universale: niciuna dintre ele nu poate explica modul de functionare al gaurilor negre.

„Scopul final ar fi sa gasim TEORIA care sa unifice cele doua teorii separate. Si aici, Stephen Hawking a venit cu o noua propunere”, spune Lamontagne. In principiu Hawking sugereaza ca invizibilitatea acestui zid de foc se datoreaza faptului ca pozitia sa fluctueaza constant si rapid. Hawking spune ca, acest lucru fiind total ipotetic, structura spatiului si timpului este in degringolada si din aceasta cauza noi nu putem sa o definim.

Pe scurt, deoarece nu putem schimba nici principiile mecanicii cuantice si nici cele ale relativitatii generalizate, Hawking propune sa modificam subtil descrierea gaurilor negre. In consecinta, el propune ideea ca defapt gaurile negre nu exista in modul in care noi am crezut ca exista. In galaxia noastra exista mai putine gauri negre decat se sugereaza in filmele SF. Cea mai mare gaura neagra din apropierea noastra se afla in centrul galaxiei Calea Lactee. Se afla la o distanta de 30.000 de ani lumina de Pamant. Masa ei este de circa 1 milion de ori mai mare decat cea a Soarelui si ocupa un spatiu echivalent Sistemului nostru Solar.

„Nu o putem observa direct, insa putem vedea efectele din jurul ei folosind diferite metode tehnice: ea deviaza constant traiectoria stelelor din apropierea ei”, spune Lamontagne. Mai mult decat atat, in 2014, un urias nor de gaz se indreapta catre aceasta gaura neagra „din apropiere”.

„Acesta este un fenomen incitant pentru ca ne va permite sa facem observatii astronomice ale fenomenului pentru urmatorii 10 sau 20 de ani, pe durata desfasurarii fenomenului.”

sursa: 

Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Prima harta cerebrala a dragostei si a dorintei

Un studiu international condus de catre profesorul de psihologie de la Concordia, Jim Pfaus, a determinat ca dragostea si dorinta...

Închide