Stonehenge are o acustica placuta, aproape de aceea a unei sali de concerte

0

Vechile altare de piatra si locurile sacre de inmormantare, imprastiate in zona de nord-est a Europei, ar putea sa fi fost proiectate ca niste uriase „difuzoare” pentru amplificarea sunetelor de toba folosite in timpul ritualurilor.

„Cercuri de piatra, precum Stonhenge, dar si morminte acoperite, pot avea mai bine de 5.000 de ani”, raporteaza BBC, iar toate aceste structuri antice au proprietati acustice remarcabile. Fenomenul a incurcat oamenii de stiinta de decenii intregi.

Atunci cand Aaron Watson de la  – care si-a concentrat cercetarile asupra acusticii si a aranjamentelor constructiilor megalitice – a vizitat cercul de piatra din Neolitic din Scotia, a descoperit un ecou ciudat atunci cand se plimba prin interiorul cercului.

Testele efectuate cu aparate de inregistrare audio au dezvaluit faptul ca pietrele mari, pozitionate cu partea lata catre interior, au fost pozitionate in asa fel incat sa reflecte sunetul catre centrul cercului de piatra.

Avanpostul structurii megalitice de la Carn Menyn.

In 2009, Profesor Rupert Till, expert in acustica si tehnologia muzicii la , West Yorks, a studiat misterioasele pietre. Till crede ca Stonehenge a fost creat ca o zona pentru ascultarea unei muzici „de inducere de transa” Pietrele ce stau in picioare creaza „o acustica foarte placuta, aproape ca la un concert”. Stonehenge-ul original probabil ca avea o acustica ideala pentru amplificarea unui „ritm repetitiv de inducere de transa”.

Fara niciun dubiu, unul dintre aspectele cele mai intrigante aspecte ale complexului de la Stonehenge sunt, de acum, faimoasele ‘Preseli Bluestones’ (roci albastre), care au fost transportate mai bine de 225 km din Tara Galilor la Wiltshire.

Exista o discutie contradictorie destul de veche in legatura cu scopul alegerii unor pietre aflate la o asmenea distanta, cand pietrele locale erau din plin disponibile. Acum, cercetatorii stiu ca acest tip de roca este asociata atat cu vindecarea cat si cu sunetul.

Rocile Bluestone – sau cea mai mare parte dintre acestea (probabil ca mai aproximativ 10%) au rara proprietate de a fi „muzicale”, ceea ce inseamna ca ele pot suna ca un clopot sau un gong, ori pot copia sunetul unei tobe, atunci cand sunt lovite cu un mic ciocan de piatra, spre deosebire de sunetul infundat pe care de obicei rocile il scot. Se pare ca locuitorii din Preseli au stiut din totdeauna ca aceste pietre au aceste caracteristici, si din aceasta cauza satul a fost numit “Maenclochog” (“Pietrele cantatoare”). 

Inca din anii 20, cercetatorii au sapat in zona Preseli Hills (dealurile Preseli) intr-un loc numit Carn Meini, pentru a afla cum au calatorit Piterele albastre  din Tara Galilor atatea mile pana in sud-vestul Angliei.

Aceste  bluestones (perechea de pietre mai scunde din poza 31a, stanga), aflate in asa numita structura 
Bluestone Horseshoe (Potcoava Bluestone) prezinta dovezi, la colturi, ale unor lovituri, ca de altfel numeroase
alte pietre albastre ce au supravietuit anilor.
 

Anul acesta, specialistul in sunet Jon Wozencroft, Sef de catedra in comunicari vizuale la RCA si autorul, fotograful si expertul in arheo-acustica Paul Devereux – conducatorii studiului  – au lucrat cu diverse echipe de arheologi, neurologi, ingineri aero-spatiali, muzicieni si percutionisti din cadrul mai multor institutii. Ei si-au concentrat studiul pe pietrele albastre din sit, de la Stonehenge, ajungand la concluzia ca acestea provin de fapt din Carn Goedog, care este la aproximativ 1.6 km de Carn Meini.

Dupa ce au testat mai bine de 1,000 roci la Carn Menyn Ridge, membrii proiectului au descoperit ca, in mare, intre 5 – 10 % dintre pietre „canta” atunci cand sunt lovite.

Rocile au „proprietati sonice extraordinare”, spune un membru al studiului, de la London’s Royal College of Art. Cateva dintre acestea – vazute ca fiind magice, de catre constructorii Stonehenge-ului – scot „sunete specifice”.

„Atunci cand sunt lovite, unele dintre ele scot un sunet metalic, de la sunetul pur al unui clopot, pana la sunetul unei tobe sau la rezonanta profunda a unui gong”, spun cercetatorii.

„Suntem siguri ca zona de provenineta a pietrelor albastre de la Stonehenge este o zona ce are legatura cu sunetul”.

Echipa crede ca sunetul pe care acestea il faceau este un factor cheie pentru explicarea misterului transportului acestor pietre de la Preseli pana la Salisbury Plain (Campia Salisbury).

„Am descoperit suficiente dovezi acustice printre pietrele albastre de la Stonehenge, pentru a trage concluzia clara ca cel putin unele dintre ele au rezonat de multe ori in prezenta unor sunete care sa creeze acest fel de efect”, spune Wozencroft.

„Chiar si fara aceste dovezi, faptul ca aceste pietre albastre au fost aduse, in cazul acestui monument iconic, pentru motive de rezonanta sonora, ar fi putut conduce la venerarea lor de catre arhitecti Neoliticului. Putem chiar sa consideram acest caz, unul de sunet initial„.

Dupa cum stiu multi dintre noi, sunetul initial este un concept bine cunoscut, creat mai intai de catre cosmologii care au investigat frecventele eliberate de catre Big Bang.

sursa: http://www.messagetoeagle.com/acousticstonhenge.php#.UrQdfSeWxzQ

Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Comments are closed.

Citește articolul precedent:
Asfalt auto-regenerant

Dupa cativa ani, liantul din asfalt se degradeaza prin actiunea factorilor de mediu, in special din cauza radiatiilor ultra violete,...

Închide