puterea formei

0

forma este întotdeauna pretextul structurii, ordinii interioare a lucrurilor. e oglinda perfectă a unirilor și a organizărilor materiilor în jurul energiilor. e forma de recunoaștere a stimulului vizual complex prin compunerea arhetipurilor esențiale, ancestrale, ce stau la baza tuturor lucrurilor. dacă ai privit vreodată materia la microscop și încerci să înlocuiești formele pe care le vezi cu niște solide platonice ai să dezvolți în conștiență amprenta luminii care stă la baza lucrurilor.

privește o bilă de sticlă sau metal. primul pas e să faci întuneric în cameră. să folosești apoi o sursă de lumină oncentrată, o lanternă căreia i se poate regla fascicolul luminos. să lași lumina să curgă pe sectoare, pe meridiane, pe întregul corp al bilei… apropie sursa de lumină și depărteaz-o. observă reacția firească de admirație pentru traseul luminos pe curbura bilei. există o structură a ordinei care ordonează cumva natura reacţiei la adresa frecvenţei acestei curgeri. complexitatea creaţiei oferă ochiului privitorului amintiri ancestrale care se traduc în lucruri foarte simple şi dezvoltă la nivelul primar al corpului fizic şi mai departe în structurile superioare nuanţe ale fericirii.

http://farm4.static.flickr.com/3268/2591274634_a694545c84.jpg

 

rostogoleşte apoi bila, păstrând sursa de lumină, pe diverse suprafeţe, în liniştea nopţii, încercând să separi zgomotul de fond de frecarea imaterială dintre punctul de tangenţă al bilei cu suprafaţa de contact. ştiind că acolo nu există de fapt contact, ştiind că, e deja demonstrat de către fizica cuantică faptul că există un spaţiu subatomic ce rămâne mereu acolo, martor al energiilor care crează realitatea. martor al faptului că de fapt odată cu rostogolirea bilei rostogoleşti în acelaşi timp un arhetip de energie care s-a încrustat cumva pe baza materială a lumii, praful de stele, şi s-a coagulat, în forme recognoscibile raţiunii pentru ghidare. ascultă acel sunet, surpinde efectul pe care îl are intersecţia cu fascicolul luminos asupra acelui sunet şi apoi lasă liniştea să se aşeze, să o auzi, să o înţelegi. acolo, pe suprafaţa echilibrului, stă adevărul, identic poţi izola şi procesa, alchimiza probleme sau intra în stare modificată de conştiinţă, în meditaţie. dacă ai o cameră video înregistrează această mişcare, capturând şi sunetul şi încearcă să surprinzi diferenţele faţă de filmulk live, de observaţia ta directă. dacă reuşeşti să observi acele mici difereneţe extrapolează şi printr-un procedeu de amplificare inversă a fenomenului, păstrând ceea ce ai observat direct cumva la mijloc, ai să înţelegi cum sufletul tău (parte din structurile tale superioare, prezente împreună cu tine în lumea fizică, parte ce trăieşte activ împreună cu tot ceea ce te compune ca şi fiinţă umană în traseul tău în matreicea spaţiu-timp-energie) percepe materia şi cum îi donează şi cum primeşte de la ea printr-un proces de feedback dublu energie. energie căreia pe limba minţii îi spunem iubire, dar iubirea ca şi concept nivelator şi ordonator şi creator al lumii, al universului. dacă ai în tine conştienţa acestor 3 aspecte ale realităţii percepute foloseşte-o în orice situaţie pentru a cântări minunata infinitate de traiectorii pe care alegi să aluneci în fiecare clipă, culorile lumii, muzica cerului, frumuseţea oamenilor.

http://www.xmas.demon.co.uk/polyhedra/icosahedra.jpg

 

punctul concentrat în sine are două direcţii de dezvoltare, în ideea creaţiei unui solid platonic. în ideea în care, identificând aceste două direcţii poţi cumva suprapune gândului tău simţirea pentru a putea fii prezent în fluxul conştiiţei tale, pentru a putea sesiza adevărata natură a sinelui divin odată cu aşa zisa iluzie creată de către oglindirea ego-ului. baza echilibrului, ce crează două dintre cele trei puncte necesare pentru stabilizare, este formată din aceste două elemente pe care trebuie cumva să le armonizezi, să ai percepţia asupra a ceea ce se derulează ca viaţă şi experienţă trăită sau visată/gândită cât mai aproape de acel complet pe care gradul tău de deschidere ţi-l poate oferi la un moment dat. să simţi că pe lângă curgerea fluentă şi sincronă cu bătăile inimii tale şi cu respiraţia ta, există şi o curgere sincronă cu tine, timpul serendipic. poţi sesiza diferenţele dintre cele două curgeri ale timpului, unul liniar şi unul sferic, punctiform, nedezvoltabil pe orizontală. punctul acela porneşte către perfecţiunea sferei, dezvoltând de-a lungul unor cuburi, icosaedri, dodecaedrii etc. infinitatea feţelor pe care le poţi descoperi în univers şi a căror profunzime o poţi doar intui (pentru că intuiţia e una din trăirile pe care corpul tău cauzal le oferă trăirii directe ca şi experienţă nedetaşată de fluxul vieţii fizice). dar în acelaşi timp punctul acela se poate dezvolta înspre nişte solide stelate, urmărind câte un vârf de cunoaştere, raţională, studiată (dar întotdeauna împletită în celălalt tip de cunoaştere, pentru că altfel limita acelui vârf e definită şi îşi pierde însemnătatea). dacă urmăreşti cele două direcţii ai să ajungi întotdeauna tot la punct, sfera primordială plină de energie infintă din care s-a creat tot ceea ce există, orice punct din corpul nevăzut al lui Dumnezeu. separat de intenţie către ne-creat sau creat.

http://itp.nyu.edu/~gh726/ITProcess/wp-content/uploads/2011/04/Michael-Hansmeyer-KunstForm-5.jpg

 

format sau ne-format, gândul are o geometrie sacră, intuitiv recognoscibilă, întotdeauna. orice manifestare, tip de experienţă, viaţa în general, se poate traduce urmărind nişte trasee de lumină în planurile suprapuse ale conştiinţei. desenul lor suprapus pe proiecţia pe care structurile omului le trasează în conştienţa ta este geometrie sacră. întotdeauna. de aceea arhetipurile acestei lumi sunt de o anumită natură, au o anume formă şi efectele lor se încadrează într-un anume tipar. nu neapărat fenomenologic ci mai mult al structurii acestora. sunt elemente pe care minunăţia creaţiei ni le-a pus la îndemână pentru a putea fi recunoscute şi înţelese. pentru traducere. şi dacă te laşi condus doar de ceeea ce raţionalul din tine oglindeşte (pentru că această parte din tine pe care am exacerbat-o în a reprezenta singura realitate existenţială, datorită poziţiei actuale a conştiinţei umanităţii la acest nivel de vibraţie pe sinusoida infnită a evoluţiei) ai să percepi întotdeauna numai ceea ce punctul tău de vedere poate focaliza în realitate ca şi posibilitate. şi trebuie să ştii că posibilităţile sunt infinite, trebuie doar să le dai voie să existe. şi să nu nuanţezi în funcţie de nişte false credinţe sau ataşamente care îţi influenţează fluxul conştienţei către trăiri negative sau ândepărtări de ceea ce cu adevărat eşti şi este. nu nihilistic, nu conceptulistic, nu complicat, doar trăire, dar având mereu în minte (dacă vrei) această posibilitate şi natura realităţii. complex-infinitele posibilităţi. şi frumuseţea fără seamăn a … oamenilor, a florilor, a pietrelor, a stelelor, a tot ceea ce poţi concepe că există sau că ar putea să existe. şi de aici până la tine nu mai e decât un pas. pe care fiecare, îl poate face, în acelaşi timp în interior dar şi în exterior. concentrând şi expandând. adică naturalul respiraţiei – conexiunea cu starea de non-existenţă care caracterizează aparent materia necreată şi care este dovada iubirii pe care viaţa (Dumnezeu) o are pentru tine.

vis frumos, călător pe liniile de lumină ale sufletului tău!

Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Visul Tanimei – poarta a treia

FOCUL Dacă suprapui puterea pământului peste dansul apei, vei găsi puterea lumilor înscrise în dansul lui viu, în materia fără...

Închide