Karma. Legea cauzei și efectului

0

Karma: concept filosofic-religios, prin care fiecare acțiune a unui om, fizică sau spirituală, are în mod inevitabil o urmare, iar aceasta nu se manifestă neapărat în actuala viață.

Pe scurt, faptele bune se vor întoarce, în această viaţă sau într-o existenţă ulterioară, la tine, la fel ca și cele rele. Într-o altă viaţă, omul va suporta, aşadar, consecinţele faptelor şi gândurilor sale din vieţile anterioare, acest ciclu karmic având ca scop evoluţia sufletului. Un suflet care are memoria tuturor existenţelor sale anterioare, numai că, la reîncarnare, această memorie se pierde.

Iată cum îşi începe prelegerea despre manifestările karmei filosoful austriac Rudolf Steiner, în cartea lui cu acelaşi nume!

karma4Dacă urmărim, de exemplu, raza de soare purtătoare de căldură, care cade pe o placă de metal şi o încălzeşte, putem vorbi despre cauză şi efect în ceea ce priveşte lumea exterioară. Dar vom putea spune vreodată că efectul – încălzirea plăcii metalice – decurge din cauza care e constituită de raza caldă de soare? Dacă raza caldă de soare ar purta în ea acest efect, n-ar fi posibil ca ea să încălzească placa metalică, dacă aceasta nu-i vine în întâmpinare. Pentru ca, în lumea fenomenelor, un efect să urmeze după o cauză e necesar ca acestei cauze să-i vină în întâmpinare ceva. Şi nu se poate spune niciodată că un efect decurge dintr-o cauză, dacă în întâmpinarea cauzei nu vine nimic.“

Un exemplu mai bun din care putem înţelege acţiunea karmei este cel al unui arc, din care tragem o săgeată, prin încordarea arcului, apărând efectul.

Karma – de la intenție la efect

După o folosire mai îndelungată, observăm că arcul nu va mai putea fi încordat ca la început. Aşadar, acţiunea arcului nu are doar un efect exterior, ci se întoarce asupra arcului însuşi. Prin urmare, apare un efect care se întoarce asupra obiectului care a provocat efectul. Aceasta este karma.

Totuşi, nu putem să vorbim de o karma a arcului, care, ca urmare a încordărilor sale repetate, nu mai are aceeaşi putere ca la început, din următorul motiv: dacă am încordat arcul, timp de trei-patru săptămâni, după care el s-a slăbit, în acest caz el a devenit altceva, n-a rămas acelaşi. Prin urmare, chiar dacă efectul ce se răsfrânge asupra cauzei este de aşa natură, încât acel lucru sau acea fiinţă devin cu totul altceva, încă nu putem să vorbim de o karma. Avem voie să vorbim de o karma numai atunci când efectul se întoarce asupra aceleiaşi fiinţe sau când ea a rămas, cel puţin într-un anumit sens, neschimbată“, scrie Steiner în volumul

karma2

Evident că nu vom vorbi despre karma în cazul unei persoane care săvârşeşte o faptă prin care urmăreşte un anumit scop şi dacă, apoi, apare efectul dorit de el. Pentru a putea vorbi despre o manifestare a karmei, între cauză şi efectul unei acţiuni trebuie să existe ceva care se sustrage conştienţei imediate a unei persoane, în timp ce declanşează cauza, în aşa fel încât legătura dintre cauză şi efect să existe, fără ca ea să fi fost în intenţia fiinţei respective. Dacă această legătură n-a fost în intenţia fiinţei-cauză, atunci motivul pentru care există o legătură între cauză şi efect trebuie să fie în altă parte, nu în intenţiile fiinţei respective.

Motivul se află în existenţa unei anumite legităţi. Aparţine, aşadar, karmei faptul că legătura între cauză şi efect trebuie să fie logică, aflându-se dincolo de ceea ce a intenţionat direct fiinţa implicată“, conchide filosoful austriac.

Aşa se împlineşte karma în viaţa omului. Destinul nostru actual este trasat de ceea ce am făcut în existenţele noastre anterioare, de faptele noastre bune sau rele. Iar ceea ce facem în prezent va genera destinul nostru viitor.

karma3Omul nu caută cauzele unui eveniment din viaţa sa în perioadele anterioare ale existenţei; el ar putea face acest lucru dacă ar fi suficient de atent la tot i ce se întâmplă. Ar putea face acest lucru cu ajutorul conştienţei amintirilor sale. Şi dacă ar încerca, apelând la amintirile sale, să-şi aducă în faţa sufletului legătura dintre evenimentele mai vechi şi cele recente, în sensul karmei, el ar ajunge la o anumită concluzie. De exemplu, ar putea spune: Unele evenimente n-ar fi avut loc, dacă într-o perioadă sau alta a vieţii mele de până acum nu s-ar fi întâmplat un anumit lucru. Şi poate că ar mai spune: Eu trebuie să plătesc acum greşelile care au fost făcute în educaţia mea. Chiar dacă vede numai legătura dintre ceea ce s-a greşit în copilăria lui şi evenimentele ulterioare, acesta îi poate fi deja de ajutor. El va găsi mai lesne căile şi mijloacele de a repara greşelile din educaţia sa“.

Cunoaşterea unei astfel de legături între cauzele din trecut ale efectelor din prezent ne poate ajută să ne desăvârşim ca fiinţă, să îndreptăm anumite lucruri rele. Rudolf Steiner este de părere că voinţa noastră poate să intervină în linia succesiunilor karmice şi să pună altceva în locul efectelor care ar fi apărut, în cazul în care nu am fi acţionat.

Putem interveni în mod conştient asupra karmei?

Cunoaşterea a ceea ce s-a petrecut în viaţa lui în trecut, să zicem la vârsta de 12 ani, îl va ajuta un om de 40 de ani să acţioneze într-un anumit fel. El poate face, în mod conştient, prin voinţa sa, ca unei anumite cauze să-i urmeze un anumit efect. Efectul pe care şi l-a dorit chiar el.

Să presupunem însă că la baza unei reflecţii similare punem ceea ce ştim despre vieţile anterioare ale unui om. Când omul păşeşte prin poarta morţii apare o conştienţă de altă natură, care e independentă de creier şi e legată de condiţii esenţial diferite. Şi noi ştim că această conştienţă, care durează până la o nouă naştere, realizează un fel de retrospectivă asupra a tot ceea ce omul a săvârşit în viaţa dintre naştere şi moarte“, explică autorul acţiunea karmei în ceea ce priveşte reîncarnarea.

Ei bine, după moarte, omul priveşte retrospectiv faptele pe care le-a săvârşit pe parcursul acelei vieţi şi constată cum, deoarece a făcut un anumit lucru, valoarea fiinţei sale a scăzut sau a crescut.

karma5Dacă, de exemplu, i-am provocat unui semen al nostru o suferinţă, valoarea fiinţei noastre a scăzut. Iar asta naşte acea voinţă de a face tot ce se poate pentru a redobândi valoarea pierdută, voinţa de a compensa întreaga suferinţă provocată. Prin urmare, între moarte şi o nouă naştere omul are intenţia de a repara toate lucrurile rele pe care le-a făcut, ca să poată recuceri acea treaptă de perfecţiune pe care trebuie s-o aibă ca om şi care a fost prejudiciată prin fapta respectivă.

O altă lucrare de referință despre legea cauzei și efectului este cartea dr. Hiroshi Motoyama Aici se răspunde la întrebări precum: “Care este diferența dintre karmă și destin?”, “Dacă totul este determinat karmic ce rost are să faci eforturi pentru a obține un anumit lucru sau a te desăvârși ca ființă spirituală?”. Cea mai mare parte a materialului conţinut în cartea de faţă reprezintă rezultatul unei experienţe de 50 de ani în ceea ce Dr. Motoyama numeşte consultaţii spirituale.

Licenţa Creative Commons
Karma. Legea cauzei și efectului de Noul Pamant este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Ce este mintea treaza? – Jurgen Ziewe

de Jurgen Ziewe Cuvantul trezire a fost folosit in ultimul timp pentru a descrie fenomenul schimbarii spontane a constiintei. Trezirea...

Închide