Esti personajul pe care l-ai creat? Sau esti cel care l-a creat?

0

In primul si in primul rand, relaxeaza-te!

Viata nu este o cursa contra-cronometru, pentru ca nu are rost sa alergi nicaieri, atata timp cat nu stii directia. Nu e nevoie nici sa ajungi undeva anume, nici sa faci ceva anume, nici sa devii cineva anume, nici sa ai ceva anume. Nu exista premii, nu exista medalii, nu exista pedepse, nu exista nimic de facut neaparat. Intoarce-te putin in timp si recunoaste ca ai decis candva, cand ai iesit din starea de plutire a copilariei, sa iei nota 10. Si apoi sa iei premiu. Si apoi sa ajungi „cineva” in viata. Sa fii observat. Relevant. Recunoscut. Apreciat. Ocrotit. Impacat. Iubit. Iubit. Iubit. Sa fii iubit pentru ca faci ceva sau altceva. Sa fii iubit pentru ca obtii ceva sau altceva. Sa fii iubit de divinitate pentru cat de bine te-ai descurcat. Nu cumva ai hotarat candva ca Dumnezeu te iubeste doar daca vei reusi ceva sau altceva? Nu cumva L-ai facut pe Dumnezeu un partener de afaceri? Un comerciant care-ti va da la schimb iubire si mantuire daca tu vei reusi ceva in viata asta? Sau un judecator care te va trimite la scoala de corectie daca vei da gres? (da, dragii mei frati crestini, nu cred ca iadul este creatia si decizia unui Dumnezeu-fiinta, ci doar un spatiu mental, creat de fricile comune a milioane si milioane de co-creatori si auto-judecatori).

Insa, daca ai fi sincer, ai observa cum divinitatea, oricum ai conceptualiza-o tu sau toate religiile prin care o privesti, deja te iubeste neconditionat, pentru ca te-a creat asa cum esti. Si tu esti creatia Sa. Si, neavand incredere in ce a creat, judecandu-te si privindu-te ca fiind incomplet, neputincios, stramb, oare nu te indepartezi si nu mai observi cum te sustine, ajuta, ocroteste si iubeste prin tot ce primesti zilnic de la TOT ce este in jurul tau?

Personajul pe care tu l-ai creat, personajul numit cu numele tau, cel care crezi ca esti tu, asa-i ca este destul de mic si de neputincios? Ca ar vrea, dar nu poate? Ca este ok, dar ca ai lasat muuuult loc de mai bine? Ca are multe calitati, dar si momente cand isi da tare de tot in petic? Si ca ai momente cand te uiti la el, asa cum functioneaza el si nu te identifici cu el? Momente cand iti vine sa inchei colaborarea cu el? Momente cand parca vezi ca este o distanta intre cine observa si cine se manifesta? Momente in care il vezi facand lucruri care stii ca nu sunt congruente cu tine, cel ce priveste? Si ca nu il poti opri? Si ca dupa ce le face, ai regrete? Si ca, in loc sa te detasezi si sa privesti amuzat lucrurile, tu mocnesti in interior si te pui la zid, umplandu-te de regrete, identificandu-te cu el si jurandu-ti sa nu mai faci asa ceva si micsorandu-ti increderea in cine esti?

De la punctul in care ai decis ca este un adevar de gasit, ai tot cautat adevarul. Prin diverse cai, carti, maestri, initieri, forme de manifestare. Ai tot crezut ca, la un moment dat, vei atinge adevarul, vei fi una cu el. Insa, personajul nu vrea si nu poate sa fie una cu adevarul. El are destinatia sa, proprie. El vrea placerile, medaliile, titlurile, diplomele, recunoasterile si victoriile sale. El nu vrea ce vrei Tu. Despovareaza-te intai de roluri, de obiectivele tuturor ego-urilor personajului tau, abandoneaza orice lupta in cadrul acestei lumi si abia apoi vei putea gasi adevarul. Personajul tau nu poate gasi o cale. Pentru ca el insusi este calea. El este calea prin care sinele se manifesta in lume.

El poate alege o cale. Frica de Dumnezeu este a personajului tau, pentru ca el este temporar, trecator. El este in afara lui Dumnezeu. El este o constructie fragila. Din tine va supravietui, va exista permanent doar ce este divin. De aceea, personajul vrea sa isi atinga propriile obiective, sa isi scrie propria istorie, sa aiba propriile succese, cat mai repede. Insa, tu poti alege. Acum, sau cand vei mai gasi oportunitatea de a o face. De a fi creator sau personaj. De a te amuza copios la gandul ca vei muri, sau de a trai o viata, terifiat ca vei disparea.

Dupa ce vei integra aceste lucruri, vei putea sa te relaxezi si sa nu mai acorzi atat de mare importanta lucrurilor trecatoare. Dupa aceea, vei putea trai bucurandu-te la maxim de fiecare clipa, indiferent cum va fi ea. Vei putea sa revii la starea de dinaintea deciziei de a deveni „cineva”, pentru ca nu vei fi toti si niciunul, in acelasi timp. Curgere continua…Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Sunt. Clipa de clipa. Doar ca mai uit, insa, cateodata... Ca si tine:) Si, pe calea catre reamintire, inteleg ca totul este déjà in mine. Ca totul este infinit mai frumos, complet, armonios si perfect decat imi pot imagina, de la un tomberon de gunoi pana la un rasarit fabulos. Aici si acum sunt un mic semafor pentru particulele de lumina de care ma ciocnesc, amintindu-mi, odata cu ele, ca nu e nimic de modificat. Doar de observat. Doar de savurat.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Patologia Intestinului Gros

Functia principala a Intestinului Gros (il vom numi IG) este de a receptiona alimentele si lichidele din Intestinul Subtire. Dupa...

Închide