Cum se simte Dumnezeu? (I)

1

 

Evoluția neurologică și culturală a lui Dumnezeu

Când pui unui om întrebarea ce reprezintă pentru el Dumnezeu, cel mai probabil va face o pauză lungă. Pentru majoritatea credincioșilor, Dumnezeu este mai mult decât o idee. El reprezintă o experiență supremă care depășește definițiile religioase. Chiar și între atei noțiunea de Dumnezeu evocă reacții intense.

Studiile de specialitate arată că semnificațiile acordate acestei idei au suferit transformări fundamentale de-a lungul istoriei omenirii. Cu alte cuvinte, imaginea lui Dumnezeu a evoluat odată cu dezvoltarea nivelului de înțelegere și volumului de informații acumulat de-a lungul timpului.

În practică, majoritatea oamenilor au imagini multiple ale lui Dumnezeu. După cum evoluează personalitățile umane, așa evoluează și conceptul de Dumnezeu. Voi sugera că diferitele personalități ale lui Dumnezeu – autoritar, critic, distant, binevoitor, mistic – se corelează cu evoluția și dezvoltarea neurologică a creierului.

Voi merge un pas mai departe și voi argumenta că dumnezeii autoritari sunt asociați cu cele mai vechi și mai primitive structuri ale creierului, în vreme ce un Dumnezeu binevoitor și mistic este experimentat prin cel mai recent evoluate părți ale creierului, structuri care par să fie specifice ființelor umane. Această perspectivă evolutivă este oarecum paralelă cu evoluția culturală a tradițiilor religioase de pe tot cuprinsul lumii. De exemplu, zeii mitologici din aproape fiecare comunitate tribală au personalități neplăcute. Zeus era un certăreț arogant, Huitzilopochtli – zeul însetat de sânge al aztecilor – avea nevoie de o dietă constantă de sacrificii umane, iar Dumnezeul primilor evrei a nimicit aproape fiecare creatură în viață prin 40 de zile de ploaie. Dar pe măsură ce societățile și religiile au evoluat, au apărut zeități și dumnezei mai blânzi. (Andrew Newberg și Mark Robert Waldman în „Cum ne schimbă Dumnezeu creierul”)

Așa cum observa și Albert Einstein, scripturile evreiești reflectă perfect evoluția de la religia fricii la religia morală. Și în cultura orientală se poate observa o evoluție asemănătoare. Hinduismul, una dintre cele mai vechi religii din lume, a venerat multe zeități, dar pe măsură ce cultura asiatică a evoluat dumnezeii iubirii au început să domine în China, India și Japonia. Creiere diferite în diferite părți ale lumii creează religii diferite.

Prin urmare, dintr-o perspectivă culturală, cele mai timpurii imagini ale lui Dumnezeu au fost inextricabil legate de regulile și pedepsele care dictau comportamentul și moralitatea socială – tărâmuri care reflectă clar personalitatea autoritară a lui Dumnezeu.

 

Cum arată EL?

Imaginația este una dintre cele mai înalte prerogative ale omului. Prin această facultate el unește foste imagini și idei independent de voință și, prin urmare, creează minunate și noi rezultate.Valoarea produselor imaginației noastre depinde desigur de numărul, acuratețea și limpezimea impresiilor noastre, de judecata și gustul nostru în alegerea sau respingerea combinațiilor involuntare, iar într-o anumită măsură de puterea noastră de a le combina voluntar. (Charles Darwin, „Originea omului”)

Imaginea Lui începe adesea să se contureze în copilărie, datorită poveștilor și ritualurilor religioase învățate de la părinți. Fiind vorba despre o interpretare subiectivă, fiecare dintre noi îl vedem diferit pe Dumnezeu. Pentru mulți, imaginea Sa se poate suprapune cu imaginea lui Iisus din filmele văzute în copilărie și poate și mai târziu, în adolescență. Creierul nostru este obișnuit să transforme conceptele în imagini făcând asocieri.

Cu toate acestea, atât oamenii religioși, cât și cei antireligioși întâmpină dificultăți când sunt îndemnați să deseneze chipul lui Dumnezeu. Problema pare să fie atât de provocatoare neurologic și psihologic, încât mulți dintre noi refuzăm să schițăm ceva. Ca adulți, suntem mai dornici să vorbim despre cum Îl simțim decât despre cum Îl vedem.

În 1986, psihologul David Heller a desfășurat un studiu cu privire la diferențele de percepție a lui Dumnezeu în rândul copiilor de diferite religii. La acest studiu au participat 40 de copii. Heller a folosit ca metode de intervievare desene, jocuri cu păpuși și forme inovatoare de dialog. Astfel a observat că toți copiii catolici asociau imaginea lui Dumnezeu cu membri ai familiei. Cei evrei Îl corelau cu suferința. Pentru copiii baptiști, Dumnezeu apărea ca o figură autoritară care controla și asigura ordinea vieții. Copiii hinduși identificau zeii cu comunitatea, astfel încât pentru ei o ființă umană simboliza o formă de energie și nu o persoană.

De aici s-ar putea trage concluzia că imaginea lui Dumnezeu variază în rândul copiilor aparținând diferitelor confesiuni religioase. Există și alți factori care influențează modul în care El este perceput de copii. De exemplu, felul în care Îl descriu părinții joacă un rol important. Dacă aceștia le spun copiilor că Dumnezeu îi vede și le ascultă rugăciunile, ei vor asocia imaginea Lui cu ochii și urechile unui om. Dacă îi spui unui copil că Dumnezeu se supără și pedepsește, el îți va desena niște sprâncene încruntate, un pumn încleștat sau orice altceva care exprimă mânie.

Citește aici PARTEA a II-a

Lucrări de referință :

Cum ne schimbă Dumnezeu creierul, Andrew Newberg și Mark Robert Waldman;

Povestiri despre Kundalini – Dr. Richard Sauder;

The varieties of Religious Experience –  James W.

 

Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Muzeul zeilor – o poveste geologica – partea 2

Cum sa cresteti ciuperci de piatra Deci, ati obtinut o gresie bine cimentata si acum vreti sa sculptati niste bucati...

Închide