O frântură din Dzogchen, de Sogyal Rinpoche

0

Următorul articol este din primăvara anului 1989 publicat în revista the Snow Lion Newsletter și este doar o referință istorică.

Dzogchen este atât cea mai înaltă învățătură cât și inima învățăturilor tuturor Buddha. Deși în general este asociată cu Nyingma sau școala antică a Buddhismului tibetan fondată de Padmasambhava, Dzogchen a fost practicat de-a lungul secolelor de maeștri din școli diferite ca practică de bază. Originile sale ajung undeva departe, undeva înaintea istoriei umane și nu se limitează nici la Buddhism, nici la Tibet, nici chiar la această lume, fiind declarativ ca existând în 13 sisteme solare diferite.

Dzogchen este o prescurtare de la cuvântul tibetan Dzogpachenpo. Dzogpa înseamnă complet, sau sfârșitul, chenpo înseamnă măreț. Pe scară largă este tradus ca Marea Perfecțiune, însă s-ar putea înțelege că aceasta este o perfecțiune pe care să ne străduim să o atingem, o călătorie către scopul Marii Perfecțiuni, însă nu acesta este scopul Dzogchen. Dzogchen este explicat ca Fundalul, Calea și Roadele, iar din punctul de vedere al Fundației Dzogpachenpo, aceasta deja există sub forma stării perfecte a naturii noastre primordiale, care nu are nevoie de îmbunătățiri, pentru că a fost perfectă chiar de la început. Ea este necreată, însă este atinsă în mod spontan.

Tradițional, Dzogchen poate fi regăsit în doi termeni din sanskrită. Primul este Mahasandhi, care înseamnă strângerii tuturor chintesențelor, ceea ce face din Dzogchen esența însăși, crema și inima tuturor învățăturilor. Din această cauză multe învățături sunt cunoscute sub numele de Nyingik sau Esența Inimii.

Cel de-al doilea termen este Atiyoga, care înseamnă yoga primordială. Ati înseamnă în primul rând, vârf sau apogeu. Conține senzația urcării unui munte, atingerea vârfului și perspectiva oferită asupra tuturor lucrurilor de acolo. Atiyoga sau Dzogchen înseamnă și vârful caracteristicilor prezentărilor lui Nyingmapa ale căii Buddhiste sub forma celor Nouă Yanas, sau vehicuke, cu trei Tantre interioare speciale tradiției Nyingma: Mahayoga, Anuyoga și Atiyoga. Culmea tuturor Yanasurilor, Atiyoga reprezintă culmea evoluției spirituale a individului, punctul în care toate disciplinele spirituale și căile spirituale duc. Termenul Maha Ati din Dzogchen a fost folosit recent și de către maeștri precum Chogyam Trungpa Rinpoche.

Unicitatea Dzogchen vine din faptul că aduce experiența precisă a stării treze, experiența directă a absolutului. Pentru că în Dzogchen, pricncipiul de bază este să treci dincolo de minte, să transcenzi mintea gânditoare, ordinară pe de-a întregul și să atingi natura primordială sau conștiența pură numită Rigpa, unde doar ne odihnim. După cum punctează și Shantideva în Bodhisattvacaryavatara: Absolutul este dincolo de minte; ceea ce este în interiorul tărâmului minții se numește Relativ.

Acest principiu se predă studenților de către maestru, iar recunoașterea acestuia este Perspectiva Dzogchen. Calea este descrisă în tremeni de Pespectivă, Meditație și Acțiune, care include pregătirea practică și în mod specific practica Trekcho și urmarea acesteia, practica Togal. În cuvintele lui Dudjom Rinpoche:

Perspectiva este înțelegerea conștienței nude, în care este conținut tot: percepțiile senzoriale și existența fenomenologică, samsara și nirvana. Conștiența aceasta sau Rigpa, are două apsecte: Shunyata sau vidul absolutului și apariția sau percepția relativului. În expansiunea vastă din Dzogpachenpo, tot ceea ce există se află în Samsara și Nirvana este perfect complet. Cu toate că Esența este vidă, pură de la început (cunoscută în Dzogchen cu numele de kadak), natura sa este bogată în calități, însărcinată cu toate posibilitățile, un câmp vast, creativ, care este în mod spontan perfect (numit lhundrup).

Extrem de simplu, Esența minții este vidul, spațiul și puritatea de la început, precum Natura cerului albastru, clar este claritatea luminoasă, neobstrucționată și în mod spontan prezentă, precum Soarele cu toată căldura ți lumina sa, iar energia sa se manifestă sub forma Compasiunii, neoprite și atat-cuprinzătoare, precum razele soarelui care ne luminează pe toți la fel în mod imparțial.

Introducerea în această Perspectivă și menținerea stării Rigpa sunt esența practicii Dzogchen. În alte abordări, realizarea naturii minții este atinsă prin deducție și rațiune. În Dzogchen experiența directă a stării de înțelepciune-minte a lui Buddha este transmisă prin binecuvântările unui maestru care transmite Mintea Directă către studenți care, ca rezultat al aspirațiilor din trecut și o karma purificată, au ajuns în punctul în care au atât deschiderea inimii dar și devotamentul care îi face să fie receptivi la adevăratul înțeles al învățăturii.

Atunci când are loc acest moment puternic, întâlnirea minții cu inima, studentul are o experiență directă și de necontestat, sau o privire fugară (glimpse) a naturii minții. În acea clipă, maestru face introducerile și studentul recunoaște. După cum observa marele maestru Dzogchen, Patrul Rinpoche:

Natura minții, fața Rigpa, este introdusă exact în momentul în care mintea conceptuală se dizolvă. Adevărata realizare a naturii minții este posibilă numai atunci este transmisă din inima maestrului către inima studentului, iar acest lucru este exemplificat de două figuri mărețe ale lineajului Dzogchen ce arată că în acel moment minților lor devin aceiași minte plină de înțelepciune, a maestrului, de exemplu ca atunci când Garab Dorje și-a transmis ultimul testament, cunoscut sub numele de Atingerea Esenței în Trei Cuvinte către Manjushrimitra, sau când Shri Singha i-a dezvăluit natura minții lui Padmasambhava.

De aceea în Dzogchen se subliniază introducerea. Dzogchen începe cu introducerea, pentru că în Dzogchen nu există nicio meditație care se face separata de a sta în Perspectivă și de a o integra în acțiunea de zi cu zi. Așadar, după cum sublinia și Dudjom Rinpoche:

Meditația este formată din a fi atent la starea Rigpa, fără nicio construcție mentală, în timp ce rămâi complet relaxat, fără nicio distragere a atenției sau atașament, pentru că se spune că meditație nu însemnă să te străduiești, ci în mod natural să fi asimilat de ea. Din realizarea naturii propriei minți radiază o compasiune profundă pentru cei care nu au realizat-o și de aceea în Dzogchen, meditația este descrisă ca radianță, uniune a înțelepciunii și a compasiunii.

Stând continuu în curgerea din Rigpa, aceasta devine o realitate și începe să penetreze viața și acțiunile de zi cu zi ale practicantului. Odată ce practica este cu adevărat integrată, ea dă naștere unei stabilități profunde și unei încrederi totale, pentru că orice se naște, gânduri sau emoții, nu îl vor mai duce în iluzie; ele sunt eliberate de propria lor bază. Le poți vedea atunci cu pace și echilibru, încrezător că inflorescențele Dharmakaiei asupra a tot ceea ce se naște nu sunt nici bune nici rele. După cum spunea Dudjom Rinpoche:

Acțiunea este cu adevărat observare a propriilor gânduri, bune sau rele, privind în interior la natura a orice gând se naște, fără să îl lege de trecut sau să invite către viitor, și în același timp fără să permită atașamentul de experiența bucuriei or să fie copleșit de situațiile triste.

Acest fenomen conduce către Împlinirea din Dzogpachenpo, care este iluminarea completă sau eliberarea: realizarea Înțelepciunii din interior, iar la nivel manifest realizarea copului lui Buddha. Mulți practicanți Dzogchen au atins corpul de curcubeu; transmutându-și corpurile fizice în natura lor luminoasă în momentul morții.

Într-adevăr, până în momentul în care nu atingi starea de iluminare trează, sfătuiește Dudjom Rinpoche, poți să dai valoare aspectelor relative ale fenomenelor și să fii conștient de non-dualitatea aparițiilor și a naturii lor vide… Cu toate că sunt percepute diferite forme, ele în esență sunt vide; cu toate acestea în vid se percep sunete. De asemenea, se nasc diferite gânduri, cu toate acestea în vid se percep gânduri.

Practica Dzogchen, cu toate că este destul de simplă, este extrem de profundă; cu cât practici mai mult, cu atât mai profundă și vastă devine. În inspirația din învățătură și cu încrederea din Perspectivă în inima ta, te relaxezi în propria ta natură și te odihnești acolo. Pentru că în meditația Dzogchen, punctul principal este să fii pe cât de natural posibil, eliberând fără efort  și relaxându-te în propria ta natură, în Rigpa. Doar permiți tuturor confuziilor să se dizolve în absolut și îți iei postura de cer clar a minții. Există o senzație puternică de eliberare, de relaxare a inimii și o minte ușoară și relaxată, pe măsură ce intri în starea Rigpa, într-un mod lipsit de griji și plin de spațiu, fără să încerci să faci ceva. Pe scurt, dacă nu îți controlezi sau manipulezi în niciun fel mintea, doar o lași în pace, în starea sa naturală, de împlinire, de a fi naturală, aceasta este Rigpa. Atunci când te străduiești sau manipulezi, aceasta nu este Rigpa. Această singură diferență punctează către inima Dzogpachenpo.

Mulți consideră că cea mai importantă caracteristică a Dzogchen este stilul ei, atitudinea și senzațiile asociate; calități ce aduc o eliberare fantastică și o libertate nemaipomenită, dar și umorul absolut pe care îl aduc în realitatea relativă. Profunzimea învățăturilor Dzogchen se găsește în claritatea uriașă și în vivacitatea ei, puterea ei de a rezona la Adevăr, ca o experiență vitală și plină de viață. De fapt, pentru cineva care are predispoziții și înclinații karmice, doar auzind despre Dzogchen îi pote insipa către Perspectivă. Acest lucru se întâmplă pentru că Dzogpachenpo în sine nu este doar o învățătură, ci o stare, starea absolută. Învățătura este o cale și una extrem de puternică, care leagă absolutul de condiționat și relativ.

Cu toate acestea minunea Dzogchen este că ea nu se atinge absolut deloc de concepte, ci vorbește despre ele în termeni convenționali, aducând Adevărul în această lume și în viețile noastre, chiar și înainte de a deveni complet iluminați. Spiritul Dzogchen începe să penetreze și să infuzeze fundalul experiențelor de zi cu zi. Cu toate că putem fi imperfecți în acest moment, putem să începem să atingem perfecțiunea. Toți Buddha sunt incluși în noi înșine, și de aceea se numește Dzogpachenpo! Ei sunt deja acolo, deci nu trebuie să mergi să îi cauți în altă parte. Asta înseamnă, așa cum spunea și Patrul Rinpoche, să îți lași elefantul acasă și să începi să îi cauți urmele prin pădure.

Extrase din învățăturile lui Sogyal Rinpoche Œ© Rigpa Fellowship 1989.

sursa: https://www.shambhala.com/snowlion_articles/a-glimpse-of-dzogchen-by-sogyal-rinpoche/Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Conștiența în prezent

Conștiența, așa cum este cunoscut în multe tradiții spirituale, este o calitate intrinsecă a adevăratei noastre naturi, fiind în afara...

Închide