FITOTERAPIA – introducere

4

Dacă priveşti partea fizică a universului ai să găseşti mai multe trepte de manifestare, ce se pot organiza într-un sistem definit de gradul de conştienţă şi de conştinţă al formelor de viaţă depsre care discutăm. Putem să reperăm în universul vizil cîteva trepte definitorii şi apoi să ne aplecăm asupra aceleia pe care vrem să o abordăm azi: lumea minerală, lumea vegetală, lumea insectelor, a animalelor şi a oamenilor. Nu este o împărţre exhaustivă sau definitivă şi în cadrul ficărei categorii găsim întotdeauna subcategorii, dar nu asta este important pentru călătoria noastră. Nici măcar destinaţia nu este importantă, pentru că, lucru confirmat cumva de credinţele Tao-iste, e mult mai important drumul (cum ajungi, ce faci ca să ajungi, ce înveţi pe acest drum) decât destinaţia în sine care este magnetul care te propulsează. De ce? Pentru că acel magnet există în toţi şi în toate şi se traduce dacă vreţi mai aproape de înţelegerea oricui prin: DUMNEZEU. În acest context, vom identifica mai întâi de ce plantele sunt aşezate pe treapta vindecării omului şi apoi să intrăm puţin în interiorul vieţii celui care foloseşte plantele conştient, de a le da locul potrivit şi respectul care li se cuvine. Pentru că este foarte important pentru toată lumea să înţeleagă că există cu adevărat nişte legi nescrise, care funcţionează în spatele tuturor lucrurilor – cunoştinţe pe care chinezii le folosesc de când se cunoşte istoria lor post-potop, sau indienii de când există tradiţia vedică etc., semnalând dovezi vechi de peste 6000 ani câteodată.

Atitudinea. Este foarte important să notăm primul pas pe care trebuie să îl avem în vedere. Nu de curând a apărut pe internet un filmuleţ în care putem asculta emoţiile plantelor. Gustă fructe şi legume crescute în grădină, cu iubire şi drag de pământ şi compatră-le cu producţia industrializată. Priveşte ţăranul muncind în grădină, priveşte grija cu care umblă printre copiii lui din lumea vegetală. Ştie că ceea ce le dă plantelor, acestea întorc întotdeauna, înzecit. E o moştenire la nivel genetic, intuitiv, care, din fericire, la noi în ţară nu s-a pierdut de tot. Pune în ghivece pe balcon nişte plante, dacă nu ai pământ, dacă nu ai grădină, adu la tine în casă natura, pentru că e prima conexiune de care ai nevoie pentru echilibru. Iubeşte plantele! Florile pe care le îngrijeşti cu iubire crsc mult mai frumos şi mai bine. Massaru Emoto a demonstrat că apa (care este element de bază în formarea materiei – în tota 5 elemente, care în măsuri diferite compun tot ceea ce este fizic) reacţionează puternic la iubire, la ură, la indiferenţă, pentru că fiecare sentiment – pornit din inimă, ce are un bio-câmp extrem de puternic, lucru demonstrat de din Statele Unite ale Americii – are o anumită frecvenţă de rezonanţă, ceea ce produce efecte în concordanţă cu intervalul vibraţional atins. Şi cu cât sentimentul este mai înălţător, cu atât efectele sunt mai benefice. De aceea este atât de importnat să înţelegem că grija, iubirea, înţelegerea pentru fraţii noştri de conştiinţă este foarte importantă şi este un prim pas în echilibrarea noastră, la nivel de trăire, de sentimente. Pentru că dacă poţi arăta grijă un copăcel atunci o să îţi fie foarte uşor să porţi de grijă unui căţel sau pisici şi apoi să nu mai priveşti greşit pe cineva de lângă tine.

Prezenţa. Foarte pe scurt am să ating şi acest capitol. Este iarăşi un lucru demonstrat de către institutele de statistică din întreaga lume (îndeosebi în lumea occidental-europeană s-au făcut asemenea studii datorită urbanizării puternice şi a părăsirii stilului de viaţă rural, ce a condus la adevărate epidemii de probleme de sănătate mentală pentru locuitorii urbelor) faptul că prezenţa arborilor şi a copacilor reduce drastic infracţionalitatea în zonele urbane. Şi am să explic imediat şi de ce. Fiind arhitect, am studiat şi înţeles că meiul ne influenţează puternic, că elementele senzoriale care ne compun tabloul zilnic al trăirii ne conferă startul stărilor sufleteşti. Şi vegetaţiei artificiale îi lipseşte o componentă de bază, care în cazul celei naturale, devine acel element cheie care echilibrează: frecvenţa corectă a bio-câmpurilor. O construcţie modernă conţine în primul rând la nivel structural materie organizată după principiile profitului pe de o parte (ceea ce înseamnă din prima o negare a scopului materiei care este iubirea necondiţionată, oferta fără cerere) şi pe de altă parte satisfacere nevoilor celor care trăiesc acolo (din păcate şi acest element lucrează în defavoarea noastră pentru că organizarea structural-moleculară a alementelor bio-chimice se face în cazul obiectelor artificiale neţinând cont de procesele naturale care au loc în natură, fiind cumva dacă vreţi o ăîndoire a acestora către scopul propus şi nu o curgere normală către forma respectivă, ceea ce produce unele efecte negative). Mai mult decât atât geometria acestor construcţii este, întodeauna, dictată de regulile de construire, de puterea financiară şi de ergonomie, iarăşi principii pe care în natură nu le identificăm în această ordine şi conţinând alte elemente. Toate elementele rectangulare, ascuţite (unghiuri pe care în natură nu le găsim decât extrem de rar şi de obicei accidental) nu numai că produc radiaţii de tip Hartmann dar conferă obiectului construit puncte de slăbiciune structurală, pentru că în acele colţuri se strâng toate eforturile statice şi dinamice din materialul respectiv, fiind o compunere de forţe ce crează tensiuni şi nu curgeri naturale. Dacă studiaţi de exemplu modul în care genialul arhitect Antonio Gaudi îşi construia modelele structurale o să înţelegeţi despre ce vorbesc. Am să reiau această temă într-un articol viitor, nefiind direct legat de subiectul actual.

Cunoştinţele. Ca să poţi să balansezi sistemul corporal uman, dar şi psihicul şi spiritualul, există o condiţie sine-qua-non ce trebuie îndeplinită: să ai cunoştinţele necesare pentru aceasta. Chiar dacă eşti cea mai deşteaptă persoană din lume nu poţi utiliza această calitate a ta, dacă nu ai informaţia potrivită. De aceea, articolul de faţă va fi doar o perfaţă la o serie de articole în care vom păşi împreună în lumea plantelor de la noi, în introducere oferind câteva elemente generale pe care trebuie să le avem pentru a putea folosi corect elementul vegetal.

http://www.emaramures.ro/FotoMaramures/Pe%20Valea%20Clitului/2-Flori-de-podbal.jpg

CULEGEREA. Toţi vindecătorii sunt atenţi la ciclurile naturale pentru că în felul acesta identifică acele caracteristici necesare pentru a le folosi în tratamentele lor. Cu toţii cunosc perioadele de înflorire, de creştere şi descreştere, de activare a principiilor active, care înseamnă coacerea fructelor ş.a. Apoi sunt foarte buni cunoscători ai caracteristicilor plantelor ca să poată identifica corect aceste perioade. Important de ştiut este şi faptul că ierburile proaspăt culese conţin mai multe principii active, deci trebuie folosite cât mai curând după culegere, iar pentru păstrare trebuie echilibrat conţinutul (pentru că în timp aceste principii active scad) şi aleasă exact perioada propice pentru cules. Astfel, pentru flori perioada optimă este la începutul perioadei de înflorire, pentru frunze ănainte şi după perioada de înflorire, pentru rădăcini începutul primăverii sau toamna, iar fructele se culeg în perioada coacerii. Foarte important este să adunăm numai plante sănătoase, fără insecte, curate. Important este să le culegem în zile însorite, în care să nu existe umiditate sau rouă, să fie usacte. Locul de unde le culegem are iarăşi o importanţă covârşitoare, fiind de evitat zonele urbane, câmpurile unde s-au folosit îngrăsăminte sau orice zonă în care există intervenţii umane majore (terasamente, utilaje, instalaţii). Trebuie de asemenea atunci când le culegem să folosim acelaşi sentimente curate, să avem grijă să nu smulgem plantele cu tot cu rădăcină dacă nu avem nevoie de aceasta, să avem grijă să nu strivim florile şi frunzele în timpul culesului. De asemenea este foarte important să folosim coşuleţe din nuiele, cutii în care plantele să respire (nu pungi de plastic) pentru că acestea transpiră şi putrezesc.

USCAREA. Pentru a păstra acele principii active de care vorbeam trebuie să îndeplinim câteva condiţii de bază. În primul rând plantele nu se spală, acestea se taie mărunt după uscare. Pentru uscare trebuie aşezate pe bucăţi de cârpă (de preferat) sau pe hârtie neimprimată în ăncăperi aerisite, la umbră, în camere călduroase (de aceea la ţară se folosesc podurile caselor – iniţial acest tip de acoperiş a apărut din două motive, unul identificat mai sus, iar celălalt, dual, din nevoia de a avea o mai bună izolare termică şi pentru scurgerea facilă a apei). Procesul de uscare trebuie să fie cât mai scurt pentru efectele cele mai bune. În cazul rădăcinilor, a scorţei sau în cazul unor părţi ale plantelor care sunt zemoase, e de preferat să fie utilizată căldura artificială. În acest caz temperatura totuşi nu trebuie să depăşească 35 grade celsius. Este foarte important ca uscarea să fie completă, orice urmă de umiditate creănd probleme şi distrugând în timp materia vegetală, pornind descompunerea acestora.

Singura parte a plantelor care se spală este rădăcina, ca notabilă excepţie de la regulile de mai sus. Şi de asemenea putem identifica în cazul pufuliţei şi a vâscului două plante pe care le putem mărunţi înainte de uscare, în rest, toate urmează paşii descrişi mai sus pentru uscare.

Pentru păstrare se folosesc în principiu borcane de sticlă cu capac sau cutii de carton ce pot fi închise, iar dacă acestea au zone transparente, trebuie depozitate în zone întunecate (sau borcanele şi cutiile să fie opace). Nu se păstrează mai mult de o iarnă pentru că principiile active devin mult prea slabe pentru a mai fi eficiente.

http://agenda.ro/pictures/hobby-5/ceai-plante_6_tn.jpg

PREPARARE.

CEAIUL. Cea mai folosită metodă pentru prepararea ceaiului este infuzia la cald sau opărirea. Pentru plantele proaspete, acestea se mărunţesc şi se aşează într-un vas de sticlă sau de ceramică, peste care se toarnă apă fiartă (nu se fierbe!) şi se lasă maxim o jumătate de minut, apoi se strecoară, obţinând un lichid foarte deschis la culoare. Pentru plantele uscate intervalul este de circa 1 – 2 minute. Pentru rădăcini procedura este puţin diferită. Acestea se pun în apa rece la fiert, pe foc, lăsăm să dea în câteva clocote şi apoi se ia de pe foc şi îl lăsăm să stea înm jur de trei minute, apoi se toarnă în cană sau în ceaşcă. Cantitatea necesară de plante pentru o cană de ceai este de obicei în proporţia 1 linguriţă cu vârf la ¼ litri apă (dacă nu este indicat altfel). Pentru amestecurile de plante, de obicei este benefic ca acestea să stea măcar o săptămână împreună depozitate, ele potenţăndu-şi unele celorlalte calităţile, devenind mai compatibile ca şi amestec. Ceaiul poate fi păstrat pentru întrega zi într-un termos, apoi se consumă conform indicaţiilor.

De asemenea există posibilitatea realizării unei infuzii la rece (aşa numitul extract rece – al principiilor active) pentru că sunt câteva plante care prin opărire îşi pierd calităţile curative (vâscul, obligeana, caşul popii). Macerarea se face între 8 şi 12 ore (de obicei peste noapte) şi apoi rezultatul obţinut se încălzeşte doar uşor. Pentru păstrare putem folosi acelaşi termos pe care în prealabil îl clătim cu apă fierbinte.

Putem de asemenea să combinăm cele două tipuri de ceai, combinând după preparare cele două lichide, integrând principiile active ale amândurora.

O altă metodă de obţine infuzie este să punem în apă rece, de izvor, plantele într-un borcan de sticlă cu capac, transparent şi să îl lăsăm de la 3 la 7 ore în lumina soarelui sau a lunii pentru a obţine o infuzie solară sau lunară, activând astfel unele principii ascunse vederii imediate.

SUCUL PROASPĂT. Se obţin cu storcătorul electric, date prin maşina de tocat şi apoi stoarse printr-un tifon sau cu blenderul adăugând ¼ apă şi apoi stoarse prin tifon şi se folosesc sub formă de picături, asemănător tincturilor sau pentru tamnponarea zonelor bolnave de pe corp. În mod normal, se folosesc atunci când se prepară, dar pot fi ţinute la frigider în recipienţi de sticlă cu dop pentru câteva luni.

TINCTURA. Obţinerea esenţelor din plante este dacă vreţi cumva asemănătoare obţinerii medicamentelor homeopatice, doar că în cazul de faţă rezultatul final este un amestec hidro-alcoholic. Se foloseşte rachiu de secară sau de fructe de 38-40 % (se poate folosi şi alcol rafinat alimentar dilaut cu apă pentru a obţine tăria indicată). Într-o sticlă cu dop se introduc plantele fără a le îndesa şi peste se toarnă rachiul. Se păstrează la circa 20 grade celsius pentru minim 14 zile (21, 28 sau 35) şi se agită în fiecare zi de mai multe ori pe zi. La final se strecoară şi ce rămâne se stoarce foarte bine. Tincturile se folosesc ca atare, sub formă de picături sau puse în apă sau ceai, iar pentru uz extern pentru frecţii sau comprese.

TERCIUL DE PLANTE. Se obţine din tulpini şi frunze zdobite pe un fund de lemn cu făcăleţul până când devine terci. Acest terci se foloseşte pentru comprese, înfăşurat într-o ţesătură.

BĂILE DE PLANTE. Se foloseşte o găleată plină de plante proaspete sau 200 grame de plante uscate care se pun la macerat în apă rece. După obţinere, ceaiul se încălzeţte şi se toarnă în apa pentru baie, în care se stă aproximativ 20 minute având grijă ca inima să nu fie scufundată în apă. După baie nu trebuie să vă ştergeţi, ci trebuie pus un halt şi stat sub pătură o oră pentru a transpira. Există şi opţiunea de a se imersa în apă doar până deasupra rinichilor pentru care se foloseşte jumătatea cantităţii indicate mai sus, de data aceasta putându-se refolosi apa de încă 2 ori.

COMPRESE CU ABURI DIN PLANTE. Pentru acestea se fierbe într-o oală apă şi se aşează deeasupra o sită cu plantele ce vor fi folosite pentru compresă. După ce se înmoaie bine, plantele se iau şi se plasează într-o pânză cu ţesătura rară aplicându-se pe locul bolnav. Se acoperă şi se strânge cu o altă pânză apoi locul respectiv (de preferat este un postav de lână ca să nu se piardă umiditatea din pânza iniţial aplicată) şi apoi se înfăşoară bine pentru a păstra căldura cât mai mult (atenţie să nu frigă!). Acestea se ţin pentru aproximativ 2 ore, dacă se răcesc se îndepărtează.

ALIFII ŞI ULEIURI. Pentru prepararea uleiurilor se umple o sticlă ca în cazul tincturilor cu plante şi apoi se toarnă ulei de măsline presate la rece. Se păstrează la soare pentru 14 zile. Alifia se obţine amestecând patru mâini de plante mărunţite cu 500 grame de untură de porc. Se încălzeşte untura şi se pun foarte puţin plantele să sfârâie în tigaie, se amestecă şi apoi se lasă la răcit peste naopte, acoperite de un tifon. A doua zi se încălzeşte amestecul şi se strecoarp prin acel tifon, crema fiind introdusă caldă în borcane cu capac.

http://www.taifasuri.ro/images/stories/nr_188/pag_08-1-2.gif

Am definit iată câteva repere importante din practica tratamentelor naturiste, astfel încât să putem păşi, în câteva articole viitoare şi să descoperim, prin cunoştinţe transmise oral de-a lungul vremii, prin abordări holistice ale problematicii, prin căutări intuitive  ale răspunsurilor, prin aşezarea conştiinţei noastre înaintea oricărui lucru. Să ne conectăm împreună la lumea plantelor, poate aşa vom înţelege împreună puţin mai uşor şi bine de ce unele plante ajută metabolismul, de ce altele sunt bune pentru infecţii şi sum le putem folosi pentru a ne ajuta la echilibrarea corpului nostru.

În încheierea primului episod din saga lumii vegetale mai vreau să fac doar o singură precizare foarte importantă, un lucru pe care e bine ca noi toţi să îl cunoaştem. Faptul că ne naştem într-o anumită parte a lumii este o alegere conştientă şi acest lucru conduce către dezvoltarea particulară a astructurilor energetice ale omului în concordanţă cu energiile locale. În mod similar particularităţile lumii vegetale crează o familie de plante care este compatibilă cu sistemele vii superioare ca nivel de conştiinţă. De aceea şi alimentaţia naturistă şi fitoterapia şi orice terapie holistică este de o eficienţă maximă atunci când folosim produse locale, crescute sub influenţa aceloraşi energii. De aceea plantele locale sunt cele mai potrivite pentru tratamente, alimentele locale sunt cele mai benefice pentru organismele nostre, bineînţeles că neexcluzând şi celelalte produse care nu sunt locale, doar subliniind caracteristicile şi randamentul crescut al produselor locale. A trăi în armonie cu tot ceea ce există înseamnă şi a simţi, şi gândi şi a te manifesta în echilibru faţă de toate aspectele vieţii, integrând toate planurile: fizic, mental şi spiritual, iar plantele ne aduc puţin mai aproape de acest balans.

 Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

4 comentarii

  1. Excelent articol, ca – de altfel – toate !!!
    Mulţumesc cuminte şi frumos !!

  2. Multumesc Cristiana
    sper sa fie de folos cuiva, candva, undeva si ca apoi, nu departe, pe linia timpului sa nu mai avem nevoie decat de informatia pura, sa nu mai trebuiasca sa ne vindecam asa, sa fim vindecarea.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
SCARA PENROSE

În lumea percepţiilor senzoriale, vizualul are cea mai mare pondere în construcţia a ceea noi numim acel întreg, Gestahlt-ul lumii...

Închide