5 INTREBARI PENTRU SUFLET – raspunde Grigore Rotaru

0

În loc de introducere am să aşez aici o mică mostră de pe unul dintre blogurile domnului Rotaru, care, cred eu cu tărie, că e o carte de vizită ce vorbeşte de la sine. Cumva îţi trebuie un limbaj pe care eu nu îl stăpânesc, limba pietrelor (poate limba pietra, cum unii îi spun limbii vechilor daci, poate chiar pelasgi, pentru că singurele urme rămân dăltuite în piatră, sau poate că dalta aceea era de altă natură, nici măcar fizică) şi îţi trebuie pantofi magici să păşeşti în lumea aceea, în ţara Luanei, de unde Grigore Rotaru ne priveşte senin, modest şi plin de înţelepciune. o să înţelegi perfect la ce mă refer citind mica prezentare şi apoi răspunsurile primite la întrebări.

„Imaginea din această postare,uşor deformată ca tehnică photo, produce înfrigurare: este chilia Sfântului Iosif de dinsus de Nucu şi suntem în noiembrie; am ajuns pe platoul din faţa intrării şi trebuie să aşteptăm pentru că prin ochiul săpat în stâncă şi neacoperit şi numit fereastră iese în afară un fum albăstrui, miros şi cântec zis pe mai multe voci. Familia vreunui bătut de soarte, împreună cu sfântul, înalţă rugă de împiciorogare. Această rugă cântată trebuie să pună muntele în vibraţie de şapte ori: se zice că cei din interior simt efectiv că le tremură lumânarea în mână; printr-un fenomen deosebit (nestudiat) sunetul urcă din interior prin munte spre vârf – acţiune, apoi coboară şi se < sparge > în cameră – reacţiune… şi tot aşa.
Acest fenomen de acustică (nu este ecou!) pe murmurul dat de cântare, în combinaţie cu efectul de grup şi , vârf al piramidei fiind sfântul călugăr, care prin smerenie şi rugă sinceră (în timp ce se roagă cântând – plânge!) atrage spre cel în cauză unda vindecătoare. Suntem afară şi ninge: vocea sfântului iese în evidenţă, are distincţie, este fermă şi atrage ca un magnet în acest vârtej acustic celelalte voci. Suntem afară şi ninge: ori melodia produce aşa emoţie , ori faptul că te afli în asemenea loc, ori în du-te… vino sunetele mişcă întreaga materie, ori din adâncimile de nebănuit ale cerurilor coboară în plutire de nesesizat – îngerii. Îmi privesc vecinul şi din priviri îl întreb dacă a simţit ceva şi mă pune la punct lăsând capul în jos, adică da, mă aşteptam la altceva, de ce mai întreb. Se repetă a şaptea oară cântecul – rugăciune, aerul din jur tremură în neclintire , minimasivul de piatră o să intre în linişte, Sfântul o să rostească singur cuvântul de mulţumire către Cel Care a trimis îngerii: cel bătut de soartă îşi însemnează în minte ziua când s-a născut a doua oară.
Ninge, este noiembrie şi elementele cad în aşezare!”

1. Am să încerc să construiesc un triunghi ca prezentare şi să las ultimele două întrebări pentru aria alăturată interiorului. Am să încep cu profesorul Grigore Rotaru, cu pasionatul de geometrie sacră. Cine este acest om, cum l-aţi descrie în câteva cuvinte şi ce au însemnat aceste repere în viaţa dumneavoastră? – în afara a ceea ce oamenii pot citi pe

Capitolul de geometrie în spaţiu – Solidele Platon – ar trebui studiat în amănunt, o parte  în gimnaziu : tetraedrul, hexaedrul şi octaedrul  şi a doua parte: icosaedru şi dodecaedru în liceu. Am făcut o lucrare de gradul I, pentru domeniul în care lucrez şi, în faza de documentare, am fost obligat să constat că pe alte meleaguri subiectul acesta – Solidele Platon  – nu a fost interzis; nici la noi nu mai este, dar , precum în alte domenii, nu am reuşit a ieşi din blocaj.  Dacă un copil află că  Celula de Apă Vie are forma hexagonului regulat, nu reprezintă un atentat la armonia gândirii lui. 

Despre profesorul Rotaru… un om asemeni multor oameni: în 42 de ani de serviciu nu am lăsat copii să mă aştepte, întotdeauna ora de clasă a avut 50 de minute şi am petrecut clipele acestor ani fără încruntare; au trecut pe lângă ochii mei peste zece mii de elevi, mulţi nu au reuşit să aprofundeze matematica, însă aproape toţi au reţinut că divinitatea a îngăduit să fie trimisă pământenilor geometria spre a fi de folos ca model de perfecţiune şi frumuseţe. La capitolul < frumuseţe > ar fi fost posibil să zâmbim, însă Olarul de geniu de la Cucuteni ne face semnul interdicţiei.

2. A doua latură pe care aş vrea să o desenăm împreună este poezia pentru că mi se pare absolut fascinantă combinaţia. Ce a adus poezia în viaţa dumneavostră, ce a schimbat, ce a îmbunătăţit? – bineînţeles că peste ceea ce se poate simţi pe

Despre poezie : dacă ajungeţi în Ţara Luanei , locul unde Mioriţa s-a transformat din sunete (de caval şi fluier) în vorbe, unde iarba e-naltă şi floarea de-albine e bună, unde juncul cel tânăr – Floare de Zimbru – chemându-şi soaţa a făcut să dea în clocot zarea, unde poţi auzi cântecul nelumesc al chihlimbarului când te apropii de cuibarul în care zace de sute de milioane de ani, locul unde Călugării Albi ai dacilor (străsihaştrii) au lăsat urmele trecerii lor în inima de piatră a munţilor, locul unde Ceaţa este Albastră şi noaptea cade pe cetini cea mai fantastică lună, atunci îndrăzneşti a face încercarea de a sui cuvântul în echilibru de ritm şi rimă: este posibil să reuşeşti , este posibil că s-a făcut numai o încercare.

3. Ca să închidem triunghiul e neapărat necesar să păşim pe tărâmul de vis al Luanei. Ce a aşezat în copilul Grigore şi apoi a adus adolescentului şi ce a vibrat în sufletul omului pe care încercăm să îl cunoaştem aici. Recunosc faptul că eu am citit întregul blog şi am descoperit un întreg univers pe care orice român ar trebui să îl cunoască.

Inevitabil – o să repet şi unele idei risipite prin cele trei bloguri: copil fiind am avut şansa de a cunoaşte un om pe care, cu mintea de atunci, l-am surprins în felurite ipostaze; nu a devenit pentru mine un model, dar în unele momente ale vieţii  mele, mai ales în cele în care eram gata să cad în greşeală, o forţă nevăzută parcă îmi îndrepta chipul către văzduh şi în albastrul zării apăreau ochii lui licărind o rază: <neică , aceasta nu se cade !>, apoi fantasma dispărea, timpul intra în rânduiala veşniciei, îmi recalculam intenţiile, şi tot aşa. Omul se numea Nea Zăican şi era <baci>, de loc din Nucu şi avea locaţia stânei pe un maidan, aproape de casa părintească. Într-o cutie cu închizătoare tip penar de lemn (am avut aşa ceva !), în praf de mică, ţinea Piatra pentru răsfug şi cele şapte cavale… făcute din diferite esenţe de lemn. Când avea odihnă sufletească, după treburile de seară şi să-şi plătească unele mici servicii pe care i le făceam noi – copiii, ne cânta Mioriţa; de fapt o plângea… mai întâi întorcea melodia în caval de făcea să împietrim, se mai auzea numai rumegatul oilor, apoi închidea ochii, ridica faţa spre cer şi <cânta – plângea> versurile, întotdeauna altele, niciodată stângace sau lipsite de profunzime, sau lipsite de rime bogate. Linia generală a baladei rămânea aceiaşi pe care o ştim cu toţii din varianta culeasa de Alecu Russo (despre existenţa ei – nu ştia Nea Zăican !), versurile erau altele cu fiecare nouă cântare. In timp ce recita… cânta şi plângea… broboane mari ieşeau de sub pleoapele închise şi se rostogoleau pe faţa lui, pe drumul unor riduri adânci. Mai cânta la caval, apoi recita un pasaj şi, la sfârşit se adresa unui fecior (ajutor de-al lui) : <Să aduci, neică, din târlă nişte apă caldă şi un ştergar curat !>. Scena aceasta s-a repetat de zeci de ori: niciodată nu s-a ferit de noi să plângă; este drept, atunci ţinea ochii închişi sau privea cerul, nu se uita la nimeni. Nea Zăican îşi ţinea socotelile pe răboj, nu ştia carte, despre vibraţii nu auzise, dar avea ştiinţa fântânarilor, iar locurile de bâlcă găsite de el sunt pline şi acum cu apă – în a le găsi nu da greş. Mai mult pentru el zicea : <nuieluşa asta de alun face totul!> şi un zâmbet de o bunătate prelungă înfiora perii cărunţi din foarte bogata lui mustaţă.  <Să nu vorbeşti urât când mergi prin iarbă, oile mănâncă iarbă tulburată şi li se strică laptele, ai auzit neică !? >  Auzeam de auzit  pentru că vorbea rar şi apăsat de parcă bătea cuie în om, dar nu prea înţelegem, oricum respectam interdicţia pentru că era spusă de Nea Zăican: dacă părinţii noştri nu au îndrăznit să-i întoarcă vorba vreodată, noi nici atât!  Despre situaţii asemănătoare acestora, Grigore Leşe a zis cu înaltă inspiraţie : <Se păstra rânduiala !>

4. Despre acest univers aş vrea să spuneţi câteva cuvinte, ceva peste ceea ce aţi scris pe blog, ceva din inimă pentru cel care vrea să afle o rădăcină a civilizaţiei de aici, mai veche decât Sumerul şi mai profundă decât s-a lăsat înţeles în textele antice păstrate.

Nea Ion Dobreanu a tăiat un fag subţire şi înalt, peste trei săptămâni avea nuntă cu fata: trebuia să ai  beldie în curte – cum altfel!  Pompilică l-a pârât la autorităţi, dar oamenii puterii de atunci ştiau că o să fie nuntă şi au zis: <nu se pune !>. Într-o duminică, la horă la Podul Samarului, tot satul a auzit de isprava lui Pompilică. Adunaţi în grup bărbaţii puneau la cale ceva, când pe sub cetina brazilor apare şi Pompilică: <Bună ziua , oameni buni !>. Unul dintre cei douăzeci de bărbaţi a numărat până la trei, apoi în cor au zis : <Măi Pompilică noi credem că eşti cam prost !>.  Lecţiile erau simple, însă destul de dure încât să te hotărăşti întru îndreptare.”

5. Pentru că suntem în anul 2012 ce aţi spune unui călător prin această viaţă despre anul acesta, despre bunul simţ proverbial al munteanului, despre obiceiul ce transcende timpul ş ispaţiul. Cum întâmpinaţi anul nou anul acesta?

Multe sate din munţi au dispărut, altele sunt pe ducă, dispar obiceiuri, datini, eresuri şi ceea ce este foarte grav… memoria colectivă. Alte popoare au trecut mai demult prin aşa proces, vor să repare greşelile, dar, se pare că nu mai este posibil: <chervanul cu coviltir din rogojini> leagănă în osii poezie de esenţă înaltă, însă au apărut automobilul şi A.T. V.-ul… nu aceasta-i durerea!   Când dispare o comunitate se şterge totul! 

Totuşi întâmpin anii ce vin cu speranţa că o să fiu sănătos, să ofer condiţii şi nepoţilor mei să-şi ude tălpile în roua din Tara Luanei.

Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
RASPUNS PRIN VIZORUL SUFLETULUI – Adevarul din sine

Iată-ne din nou în cadranul fericit al răspunsurilor venite din suflet, pentru suflet. Pentru că, dacă nu aşa, atunci cum...

Închide