Sufletul – puntea de legătură dintre vizibil și invizibil

0

De unde venim şi cum am apărut în această lume? Sunt întrebări care nu ne dau pace şi care şi-au găsit atâtea răspunsuri, cât se poate de diferite, de-a lungul istoriei. Chiar dacă, azi, ne putem considera ajunşi la culmea evoluţiei omenirii, n-am putea pretinde că stăpânim adevărul absolut, ceea ce ne face să ne întoarcem în vremuri străvechi, în căutarea unor răspunsuri despre geneza omului.

Te invit să pornim de la această idee a alchimistului de origine elveţiană Paracelsus, care a trăit în secolul XVI: omul este o fiinţă alcătuită din trei elemente – Spirit, Suflet şi Materie.

Fiecare element din acestea trei este vizibil şi tangibil fiinţelor care trăiesc exclusiv în el sau în a căror componenţă predomină respectivul element. Aşadar, Spiritul este perceptibil existenţelor spirituale, iar gândurile muritorilor apar vizibile spiritelor. Esenţa sufletului poate fi văzută de fiinţele care trăiesc în sfera sufletului; acestea sunt capabile să perceapă stările de spirit ale oamenilor, ca şi efectele lor în aura fiinţelor umane. Ele nu pot, însă, să perceapă lucrurile divine şi spirituale. Materia este văzută şi simţită cu ajutorul simţurilor fizice, însă fiinţelor care nu posedă asemenea simţuri, lucrurile materiale le sunt tot atât de invizibile şi intangibile cum sunt lucrurile spirituale pentru cei ce nu şi-au dezvoltat puterea percepţiei spirituale.

Esenţa spirituală a omului

real-irealProvine din prima emanaţie a lui Dumnezeu, este înzestrată cu înţelepciune şi putere divină, şi dacă omul devine conştient că posedă asemenea daruri şi învaţă cum să le folosească, „atunci cel care le posedă va fi un supraom şi va fi numit Fiinţă divină sau Fiu al Atotputernicului“.

Conform învăţăturilor lui Paracelsus, ori de câte ori este conceput un copil, un cuvânt purcede de la Dumnezeu asemenea unei raze şi înzestrează viitoare făptură cu Spirit. Totuşi, acest Spirit nu este absorbit imediat de copilul nou născut, ci se încarnează treptat, pe măsură ce fiinţa omenească creşte şi îşi dezvoltă raţiunea şi inteligenţa.
Ba mai mult, mulţi oameni trăiesc, se căsătoresc şi mor fără a ajunge vreodată să intre pe deplin în posesia acestei raze divine de înţelepciune.

„Dacă o asemenea asimilare nu se produce, şi anume dacă individul, în timpul vieţii sale, nu devine înţelept, bun şi iluminat spiritual, raza divină se întoarce, odată cu moartea persoanei, la sursa de la care a venit, iar personalitatea individului va rămâne doar ca o urmă în lumina astrală.“ (Paracelsus)

Cele două feluri de inteligență

suflet-padureO altă idee interesantă expusă de filosoful medieval este că în om există două feluri de inteligenţă: umană şi animală. Numai inteligenţa umană se poate uni cu spiritul. Raţiunea inferioară sau animală este complet neputincioasă, fiindcă va fi respinsă de spiritul adevărului, iar acela care păstrează formele nealterate, prevenind destrămarea şi întoarcerea lor în haos, este doar spiritul de viaţă.
Spiritul pur n-are personalitate, ci există impersonal în Dumnezeu, şi fiecare naştere face să apară o nouă persoană, dar nu şi o nouă rază spirituală. Spiritul impersonal supravieţuieşte, dar personalitatea omului se poate pierde.
Cu toate acestea, elementele din personalitatea omului care vor fi absorbite de spirit vor putea supravieţui.

„Cimentul care uneşte sufletul cu spiritul este iubirea, şi de aceea iubirea înflăcărată pentru divinitate este cel mai înălţător bun pe care îl poate realiza un om muritor“, arată Paracelsus.

Sufletul emite influențe benefice sau distructive

În ceea ce-l priveşte, sufletul oricărui om şi al oricărui animal are caracteristici proprii, care îl deosebesc de celelalte suflete. La fel, „sufletul” fiecărei planete, al fiecărui soare, al fiecărei lumi are caracteristici proprii şi el emite influenţe benefice sau distructive pe care le răspândeşte în spaţiul cosmic, acţionând asupra omului şi producând rezultate vizibile.

Aceste elemente astrale sunt organizatoarele sufletului uman, iar sufletul omenesc, stimulat de ele, atrage prin intermediul unor procese fiziologice elemente ale pământului, formează ţesuturi, muşchi şi oase, şi devine vizibil şi tangibil pentru fiinţele alcătuite asemănător trupului material sau animal al omului.

Omul este o copie în miniatură a sufletului său

sufletDin acest motiv omul poate fi considerat ca fiind o fiinţă dublă: un om vizibil şi un om invizibil uniţi prin suflet. Omul vizibil constă din acele elemente iniţial invizibile care devin vizibile în forma sa, iar omul invizibil este constituit din sentimente şi gânduri a căror origine se află în Macrocosm.

Răspunsul la întrebarea noastră iniţială, dacă este să ne bazăm doar pe scrierile şi învăţăturile gânditorului elveţian, este unul cât se poate de plauzibil. Omul este, aşadar, un fiu al universului sau o copie în miniatură a Sufletului său. De aceea, orice există sau se întâmplă în univers, există şi se întâmplă în alcătuirea omului.

„Această circumstanţă permite omului care se cunoaşte pe sine însuşi să cunoască Universul şi să perceapă nu numai ceea ce există invizibil în Univers, dar să prevadă şi să prezică întâmplări viitoare.“ (Paracelsus)

Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Sa intelegem psihologia constientei de sine

Ai vazut vreodata un caine stand in fata unei oglinzi? Cateodata el latra la el insusi sau sta acolo cu...

Închide