Puterea gandului si intrapsihismul (II)

0

Continuare Puterea gândului și intrapsihismul (I)

Toţi avem posibilitatea de a lua din substanţa universală a spiritului care este pretutindeni şi care nu aşteaptă decât momentul în care se va manifesta printr-un act al conştientului nostru. Practica intrapsihismului (spiralogiei) este un mijloc de cunoaştere cu posibilităţi imense: acela de a ne folosi gândurile pentru a-i ajuta pe alţii; a da înseamnă a primi, iar prin această mişcare de flux şi reflux avansăm obligatoriu în spirala ascensională spre cunoaşterea Fiinţei Supreme.

Dacă vrem să ne înălţăm spiritual, trebuie să acţionăm respectând legea cosmică, lege care vrea ca noi să nu putem primi eficient dacă nu învăţăm să dăruim.

 

Corpul nostru psihic pluteşte,

împreună cu celelalte, în lumile invizibile unde totul are un dublu: oamenii, animalele, plantele, toate lucrurile, materiale sau nu. Suntem un microcosmos, o replică a macrocosmosului care înglobează tot. „Ce este sus este la fel cu ce este jos şi ce este jos este la fel cu ce este sus”, a spus Hermes Trismegistul. Prin urmare, totul este în tot, totul este în noi. Iată de ce există fiinţe care au răspuns la orice.

 

Întreaga fiziologie a corpului nostru are o replică fidelă în invizibil, dublul său astral. Anumite persoane văd corpul eteric, aurele umane şi cele ale obiectelor. Toate acestea sunt reale şi nu este o viziune a spiritului. Ce văd ochii noştri este doar replica materială a ceea ce există cu adevărat în invizibil; este manifestarea vizibilă a realităţii, realitate care nu este din această lume.

 

Gândurile care nu se comunică

Întrucât gândurile noastre nu ne mai aparţin după ce au fost exprimate şi rătăcesc în jurul nostru, chiar foarte departe, este bine să nu le comunicăm nimănui până când ceea ce ele reprezintă nu se va realiza, deoarece riscăm ca ele să se atenueze ori să vedem că alţii materializează ceea ce noi am gândit.

 

Numele evocă personalitatea

Numele unui lucru, al unei plante, al unui animal, al unui om evocă acel lucru, acea plantă, acel animal, acel om. Numele conţine tot ce reprezintă el. Poate că acesta este motivul pentru care călugării tibetani nu îşi dezvăluie niciodată numele, de teamă ca duşmanii să nu acţioneze asupra lor. A-ţi schimba numele înseamnă să-ţi abandonezi personalitatea, să ieşi din tine însuţi pentru a deveni altcineva, cu o altă viaţă (călugării, femeile prin căsătorie). În cercetările noastre psihice, numele înlocuieşte adesea lucrul pe care îl reprezintă şi care poate să fie subiectiv.

 

Cum punem corect întrebarea

Practic, cum putem fi conştienţi de răspunsul la o întrebare pe care o adresăm şi de înţelesul lui? În mod normal, în stare de veghe suntem vigilenţi, atenţi şi cu concentrarea îndreptată spre exterior; ascultăm, vorbim, acţionăm, suntem interesaţi de ceea ce văd ochii noştri. Pentru a ajunge la percepţia extrasenzorială pe care o căutăm trebuie să ne deconectăm, să ne relaxăm, să nu ne gândim la ceva anume, să ne detaşăm de tot ce ne înconjoară, să fim indiferenţi într-o postură de aşteptare. În această stare de calm, ne punem o întrebare care nu poate avea decât un răspuns: da sau nu. De exemplu: „Cumpărarea acestei case îmi satisface nevoile?” sau „Această persoană este dotată pentru limbile străine?” etc.

 

Cum răspunde creierul

Această întrebare provoacă instantaneu în noi o reacţie nervoasă dacă gândul şi-a întâlnit omologul (elemente corespondente în interiorul unor ansambluri diferite legate printr-o relaţie, mai simplu spus, elemente în armonie cu gândul şi care îl trimit la sursă). Este imposibil de explicat exact ce se petrece, dar aşa este! Această reacţie nervoasă provoacă uşoare contracţii ale anumitor muşchi, în special ai braţelor. Dacă suntem atenţi, vom observa că mâna (sau braţul) începe să se mişte. Atunci interpretăm aceste mişcări pline de semnificaţii. Mai târziu aceste mişcări vor fi utilizate în alte scopuri, pe care le vom descoperi ulterior.

Mai multe amănunte despre aceste tehnici sunt cuprinse în cartea , Prof. Gilbert Jausas

 

La început această reacţie este slabă şi reclamă un anumit antrenament care se efectuează în paralel cu studiul. Între timp, mişcarea trebuie amplificată pentru a fi percepută de oricine. Vom folosi în acest scop un balansier scurt (numit pendul), pe care îl ţinem între degetul mare şi arătător. În funcţie de situaţie, pendulul oscilează sau desenează cercuri şi spirale pe care învăţăm să le interpretăm. Folosirea acestui pendul este provizorie, dar permite o dezvoltare rapidă a facultăţilor pe care dorim să le utilizăm.

 

Evident, nu vom adresa întrebări pendulului, pentru că el nu are capacitatea de a ne răspunde; el este doar un accesoriu util, dar nu indispensabil. Trebuie să ştim că de modul în care este formulată întrebarea depinde corectitudinea răspunsului.

 

Această facultate pe care ne este permis să o dezvoltăm nu se foloseşte pentru a ne scuti de efort, pentru a ne aduce „totul pe tavă”, ci pentru a ne ajuta în căutarea noastră.

„Caută şi vei găsi”

„Bate şi ţi se va deschide.”

 

Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Puterea gandului si intrapsihismul (I)

  Cuvântul „intrapsihism” se referă la activităţi psihice care constau în dezvoltarea unui al şaselea simţ pe care toţi oamenii...

Închide