Forme de constiinta in lumea animala

1

Dorinţa, voinţa, preocupările, ataşamentele şi, mai presus de orice, limitele proprii fiecărui nivel de conştiinţă ţes împreună plasa nevăzută ce uneşte sufletele pe Terra. Există deci o logică previzibilă în parcursul tuturor sufletelor, şi al celor care evoluează, şi al celor care îşi pun frână.
Acest mecanism este analizat cu fineţe în ampla lucrare ”La voie de l’accomplissement mystique” (”Calea realizării mistice”).

Cum sufletul meu înclină, de când ne ştim eu şi el, spre a iubi şi proteja lumea celor care nu cuvântă (nu cuvântă pe limba noastră, ci printr-un limbaj propriu, devenit impropriu nouă, pe măsură ce am ”evoluat”), m-a atras magnetic capitolul referitor la sufletele animale. Nu mai ştiu ce anume speram să aflu. Dar mă fascinează ceea ce am aflat.

RENAŞTEREA ESTE O TREAPTĂ A MATURIZĂRII

Sufletele tinere, nou create, cu o conştiinţă încă slabă, au nevoie să renască pentru a se maturiza şi, totodată, pentru a ajuta să evolueze şi formele de viaţă de care sunt ataşate. Sufletele tinere sunt, prin definiţie, susceptibile să comită multe greşeli dintr-un minus de conştiinţă, de cunoaştere şi experienţă.

Animalele, contrar unei credinţe adânc înrădăcinate, nu sunt nişte maşini ”programate” să reacţioneze previzibil la nişte stimuli externi. Oamenii de ştiinţă au acceptat acest adevăr după o istorie lungă presărată cu experimente (crude, adesea), care au dovedit că multe animale ştiu să se joace şi chiar să elaboreze jocuri noi. Relevantă este joaca între specii teoretic adversare: câinele şi pisica, lupul şi corbii.

ABILITĂȚI DE ANALIZĂ ȘI GÂNDIRE STRATEGICĂ ÎN LUMEA ANIMALĂ

prietenie-caini-pisici
Un cunoscut ornitolog american, Wallace Craig, a şocat afirmând, la începutul secolului XX, că o specie de păsări din America de Nord, Contopus virens, cântă… pentru propria plăcere. Nu în scopuri practice de perpetuarea a specie ori de transmitere a informaţiilor vitale între membrii speciei. Ci pur şi simplu aşa, de amorul artei.

Noţiunile de amuzament şi joacă nu sunt proprii maşinăriilor. Nici tacticile de luptă, crearea parteneriatelor, stabilirea legăturilor sociale, dezvoltarea capacităţilor cognitive şi inovatoare etc.
Lumea animală s-a ”reabilitat” prin demonstraţii uimitoare de gândire, analiză şi sinteză: păsări care desprind cu ciocul pelicula de aluminiu de pe gura cutiilor cu smântână, cimpanzei şi orci care, atunci când îşi văd propria imagine în oglindă, au reacţii total nespecifice dialogului cu semenii lor – privesc fix, scot limba, îşi arată dinţii…

TRECEREA DE LA O SPECIE LA ALTA

iepure-pui-gaina
Categoric, animalele nu sunt nişte maşinării. Ne-am putea gândi că forma ”animală” este o interfaţă biologică pentru un suflet destul de tânăr, care se poate maturiza tot mai mult prin acest mod de existenţă repetat indefinit.

Dar forma animală reprezintă mult mai mult decât o simplă interfaţă, pentru că ea influenţează moduri de gândire şi acţiune; ea condiţionează sufletul să vrea să renască în acelaşi tip de corpuri (fidelitatea faţă de o specie este cel mai frecvent şi cel mai durabil context normal de viaţă); după cum poate manifesta, uneori, pe parcursul evoluţiei biologice şi al conştientizării psihice, alte dorinţe, curiozităţi, capacităţi şi posibilităţi. Să nu cedăm totuşi în faţa fanteziilor suprarealiste ale lui Salvador Dali – o muscă nu se va putea reîncarna niciodată într-un elefant şi viceversa!

Există o anumită continuitate logică, armonioasă, progresivă în trecerea de la specie la alta, de la un gen la altul etc., care exclude saltul iraţional ”de la cocoş la măgar”. Atât cât este posibil, sufletul tânăr animal se reîncarnează aproape instantaneu în propria specie, apoi, pe măsură ce se maturizează şi se trezeşte, începe să lase spaţiu între ”încarnări”, păstrându-şi totuşi forma (de aspect fantomatic sau energetic în această stare ”fără trup”).

Puţin câte puţin, o formă nouă de conştiinţă se instaurează şi îşi lărgeşte aspiraţiile. Când sufletele ajung să transmigreze (emigreze dincolo de) graniţele dintre specii, înseamnă că au ajuns, oarecum, ”la capătul drumului lor” pe planul experienţei personale sau de grup, încheind o etapă a evoluţiei.

TRANSMIGRAREA SUFLETELOR

leuCând o întreagă specie se stinge, trebuie să găsească o alta, destul de asemănătoare, sau să contribuie la crearea acesteia. De exemplu, sufletul unui mamut în corpul unui elefant este o adaptare de luat în calcul, la fel ca transmigrarea sufletelor unei specii de maimuţe către o altă specie.

Există, aşadar, o scară de evoluţie pe planul sufletului şi al inteligenţei, prin gradaţii progresive. Materia biologică vie reacţionează adaptându-se la influenţe persistente legate de memorie, dorinţă, nevoi, dar şi la microfactori legaţi de substratul material – presiune atmosferică, energie electromagnetică, geutatea stratului de ozon, care reduce sau lasă să treacă razele ionizante venite din cosmos, razele ultraviolete… Un ansamblu de forţe care, adăugate, produc mutaţiile ”responsabile” pentru evoluţia speciilor.

Totuşi… Conştiinţa nu poate fi exclusă din acest circuit al evoluţiei. Metamorfozele sunt cerute de necesităţile conştiente ale specie: camuflările, memorarea şi mimetismul, jocul seducţiei sunt necesităţi pe care şi individul, şi specia le conştientizează.

Experienţe de natură parapsihologică (telepatică şi psihokinetică), realizate în laborator, pe animale, demonstrează influenţa spiritului asupra corpului şi a mediului înconjurător, în anumite condiţii extreme, de inconfort sau legate de supravieţuire.

HAZARDUL EVOLUŢIEI: O TEZĂ ANULATĂ

Diversele teze scientiste, care neagă relaţia dintre sufletul animal şi interfaţa sa biologică sau merg şi mai departe, până la a nega însăşi existenţa sufletului animal, lăsânt evoluţia în seama hazardului, sunt anulate cu o singură frază a celebrului paleontropolog Yves Coppens: ”Hazardul aranjează lucrurile prea bine, pentru a putea fi credibil”.

”Aceste digresiuni erau necesare pentru a demonstra că viaţa sufletului nu include doar omul, ci toate formele viului. Lăsând la o parte categoriile noastre mentale legate de aparenţele formale, vom accepta că există fiinţe care gândesc, simt, doresc, experimentează, iubesc, detestă, în regnul animal.” (”La voie de l’accomplissement mystique”)

Creative Commons License
Forme de constienta in lumea animala by Noul Pamant is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivatives 4.0 International License.Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Un comentariu

  1. AndreeaZamfir on

    Iata ca am citit un text foarte interesant redactat intr-o maniera greu de gasit in netul din Romania. Acum, dupa ce am citit acest articol, doresc sa va spun ca in acest weekend trecem la ora de iarna, o stiati deja. Daca tot se schimba ora, macar reglati-va ceasul pentru a nu pierde sa ajungeti la timp unde aveti de mers. Multumesc!

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Iata ce se intampla cand un muzeu permite artistilor sa ii picteze zidurile

Muzeul de Arta din Long Beach a venit cu ideea de a lasa artisti de strada sa picteze orice doresc pe zidurile muzeului,...

Închide