KARMA, UN GPS SPIRITUAL

0

 

”Însăşi karma va conduce spre noi ceea ce, mai devreme sau mai târziu, avem de făcut. Atunci când va sosi momentul, indiferent când, mâine, poimâine sau peste mai mulţi ani, karma noastră ne va pune în faţa sarcinii, în măsura în care avem de îndeplinit unele misiuni în lume” – spune Rudolf Steiner. Subscriu. Şi explic de ce.

CAUZĂ SAU EFECT? ACEASTA ESTE ÎNTREBAREA!

”Dacă ne vom opri cu analiza noastră la simpla observare a faptelor, nu vom ajunge niciodată să cunoaştem corelaţia karmică a evenimentelor” (R. Steiner, ”Esenţa şi importanţa karmei pentru personalitatea izolată, pentru individualitate, omenire, Pământ, lume”, Hamburg, 16 mai 1910).

Şi vom bâjbâi, întrebându-ne care este rolul şi rostul fiecărei întâmplări care ne-a schimbat direcţia vieţii, ne-a remodelat fiinţa: este ea simplul efect al unor fenomene obiective sau acte ce ne poartă semnătura? Sau este cauza? O aşezăm la baza şirului de fenomene de care a fost precedată sau o punem la originea evenimentelor care i-au urmat?

Încerc să desfac iţele întrebării şi iau exemplul lui Steiner: am nevoie de un exemplu concret (aşa proceda şi el în conferinţele care l-au ”aşezat la originea” antroposofiei). Mă raportez la povestea unui apropiat care a pierdut o fiinţă dragă aproape peste noapte. Şocul l-a schimbat radical. Primise indicii, veghind-o, că persoana care se pregătea să plece era ghidată şi aşteptată. Primise, prin ea, mesaje care îi erau clar adresate lui. Tragedia – aşa cum a definit-o iniţial – a fost efectul actelor care au jalonat viaţa împletită a celor doi sau a fost ”concepută”, ”programată” să devină cauza, originea schimbării de direcţie pe care a făcut-o el? Întrebarea îl chinuia şi nimeni din anturaj nu ştia, pe atunci, răspunsul.

”În viaţa umană cauza şi efectul sunt legate între ele în aşa fel, încât ceea ce omul a vieţuit înăuntrul lui atrage după sine efecte care se întorc mai târziu asupra sa” – ne limpezeşte gândurile Rudolf Steiner. ”Aşa se împlineşte karma în viaţa omului. Dar nu vom ajunge la înţelegerea vieţii umane, dacă vom căuta legături cauzale numai în această viaţă umană izolată”. Fiindcă viaţa dintre naştere şi moarte este repetarea unor vieţi umane anterioare.

Dar ce ne mai amintim noi, la modul conştient, în această viaţă, despre vieţile noastre umane anterioare? Răspunsul ţine, aparent neaşteptat, de… educaţie, pur şi simplu.

TREPTELE CONŞTIENŢEI

Când omul păşeşte prin poarta morţii, apare o conştienţă de altă natură, independentă de creier, legată de condiţii esenţial diferite – explică Steiner. Până la următoarea naştere, ea realizează un gen de retrospectivă a tot ceea ce omul a săvârşit în viaţa dintre naştere şi moarte, cu bune şi cu rele. ”Vede” ce au făcut acestea în sufletul său sau din sufletul său şi constată în ce sens i-au modificat valoarea: adăugând sau scăzând. Şi îşi/îi propune să repare, cu proxima ocazie, cât mai multe. Când el trece pragul următoarei existenţe umane, ea rămâne pe loc. Se despart, iar el o uită în aceeaşi clipă: nu-şi va mai aminteşte perioada dintre ultima moarte şi actuala naştere şi, megaghinion!, nici faptul că şi-a propus să repare ceva.

alegerea drumului

Din fericire, această intenţie există în el. Şi, chiar dacă nu-şi aduce aminte că trebuie să facă ceva spre a compensa un rău sau altul prin forţa care zace în adâncurile fiinţei sale, va fi mânat spre o faptă care va realiza aceasta: ”Însăşi karma va conduce spre noi ceea ce, mai devreme sau mai târziu, avem de făcut. Atunci când va sosi momentul, indiferent când, mâine, poimâine sau peste mai mulţi ani, karma noastră ne va pune în faţă sarcinii”.

Şi noi? În puterea noastră nu stă nimic? ”Privitor ca la teatru tu în lume să te-nchipui”? Nu. Avem ce face. Cel puţin aici, în viaţa dintre naştere şi moarte. Trebuie să ne formăm deprinderea de a privi în trecut, spre greşelile săvârşite de noi înşine sau de cei care ne-au educat. Şi să o apucăm, pe drumul care încă ni se mai aşterne în faţă, în sens contrar. Asta este partea de drum pe care o străbatem fiind noi înşine la volan. Şi doar manevrând atent volanul vom putea să introducem, în această viaţă, efectul acestor greşeli, într-un mod cu adevărat karmic.

Conştienţa care ne conduce la acest nivel este altceva (Steiner o numeşte ”conştienţa personalităţii izolate”) decât conştienţa care acţionează inclusiv în ”intermezzo-urile” dintre viaţă şi moarte (”conştienţa de ansamblu”). Aceasta din urmă este cea care ţine volanul, atunci când suntem conduşi într-o zonă unde ne aşteaptă, spre a ne lua în primire, suferinţa. Rostul ei, al suferinţei, fiind să creeze o compensaţie în raport cu ceva mai puţin bun, realizat de noi într-o viaţă omenească anterioară; un ”ceva” de care nu ne mai aducem aminte, dar pe care conştienţa de ansamblu l-a înmagazinat. Aşa îşi joacă ea, karma–cauză, cărţile. Iar miza fiecărei partide este să facă din fiecare om un om mai bun.

”Putem vedea atunci că apar situaţii legate de destin, care nu se prezintă drept efectele unor cauze din viaţa cuiva, ci sunt cauzate de la nivelul unei alte conştienţe, al unei conştienţe care se întinde dincolo de naştere şi se continuă în vremuri anterioare celor care s-au scurs de la naştere”.

Oare ţi-am oferit un răspuns, chiar şi cu mare întârziere, prietene?

Licenţa Creative Commons
„KARMA, UN GPS SPIRITUAL” de noulpamant.ro este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire-Necomercial-FărăModificări 4.0 Internațional .

Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Pictura EBRU – picaturi de ulei in apa

Totul incepe prin a pune cateva picaturi de culoare in apa, folosind o tehnica numita "Ebru" sau "Marmorarea hartiei". Efectul...

Închide