Atasamentele: Rupand lanturile a ceea ce va tine la pamant

0

“Radacina suferintelor este atasamentul”- Buddha

Atasamentul are multe forme; atat de multe incat exista probabil sute de atasamente pe care le pastrezi chiar acum si nici macar nu stii de existenta lor. Ele vin in diverse forme, de la credinte (despre noi sau despre altii), asteptari in legatura cu modul in care situatiile trebuie sa se finalizeze sau cum ar trebui sa se comporte oamenii, la lucruri mult mai evidente precum relatiile si posesiunile materiale.

Oricand suntem fixisti in legatura cu ce trebuie sa se intample, mentinem o idee, o credinta sau un plan, ori un obiect atat de strans incat nu mai dam voie sa existe niciun alt punct de vedere, optiune sau finalitate, aceasta fiind o dovada ca ai format un atasament. Ceea ce este posibil sa nu realizam, insa, este ca actionand in acest fel, ne programam practic sa experimentam un nivel sau altul de suferinta. Nivelul suferintei este direct proportional cu nivelul atasamentului. Cu cat suntem mai puternic ne agatam de o idee sau de o credinta, cu atat mai multa durere, furie sau suferinta vom experimenta atunci cand cineva sau ceva ameninta aceasta idee sau creaza perceptia pierderii acesteia.

De vreme ce majoritatea atasamentelor sunt atat de inradacinate in mintile noastre poate fi greu sa identificam momentul in care s-a creat atasamentul, si poate fi chiar si mai greu sa taiem cordonul care ne leaga de el. Pana la urma de aceea se numesc atasamente, nu-i asa? Deci cum identificam momentul in care s-a creat atasamentul si cum se formeaza aceste atasamente?

„Adevaratul non-atasament este intelegerea ca esti fundamental atasat de orice si prin intermediul acestei intelegeri poti sa iti schimbi perspectiva la aceea ca esti detasat de orice intalnesti. In acelasi timp adevaratul non-atasament inseamna a nu ramane agatat de lucruri sau de oameni. Ínseamna sa scapi de ideea prin care daca nu faci ceva sau nu ai ceva, ori nu poti obtine ceva, viata ta va fi o catastrofa” – Brad Warnerbreaking-from-attachments-e1417452688581

Esentialul este ca, atasamentele se nasc din lumea iluzorie a fricii. Exista multe motive diferite pentru care frica se poate manifesta ca un atasament. Unele dintre ele sunt comune fiintei: frica de a pierde controlul, unde credinta limitativa este „Daca nu controlez modul in care se desfasoara fiecare situatie, voi simti anxietate si ma voi simti inconfortabil, deci sunt atasat de un anume final, ca lucrurile sa mearga exact in directia in care vreau eu sa mearga,” sau frica de a fi singur, care se va manifesta in asa fel incat va lua forma unui atasament fata de alti oameni sau relatii, de asemenea frica de a nu fi vrednic sau la inaltimea situatiei, care in schimb ne forteaza sa fim atasati de o imagine idealizata sau de posesiuni materiale, despre care credem ca ne vor transforma in persoana fericita la care visam.

Exista si atasamente mai profunde. Unele dintre ele vin sub forma unui sistem de credinte. Aceste credinte incep sa ne formeze Ego-ul. Apoi, devenim atat de atasati de cine credem ca suntem, incat devenim agitati sau chiar agresivi atunci cand cineva indrazneste sa chestioneze acest fapt. De exemplu, sa spunem ca cineva este atasat de ideea ca este un democrat sau republican, ori un musulman sau crestin… nu conteaza efectiv ce eticheta poarta. Insa atunci cand ne agatam de etichete bazate pe sisteme de credinta precum acestea, ceea ce spunem de fapt este ca ne este teama sa gresim. Am impletit imaginea a cine CREDEM ca suntem atat de mult cu o anumita religie sau partid politic, incat daca apare o idee care nu coincide cu credintele noastre, imediat o refuzam ca fiind falsa.

Practic orice altceva decat aceasta imagine ar ameninta ceea ce noi credem ca suntem, insa de fapt nu noi nu suntem de loc ceea ce credem ca suntem. Este doar o eticheta de care am ales sa ne atasam. Ceea ce nu reusim sa realizam este ca natura inerenta plina de frici a atasamentelor le asigura fiabilitatea. In orice moment frica invinge ratiunea, inseamna ca exista un anumit nivel de rezistenta care are loc. Atunci cand opunem rezistenta la modul in care se comporta oamenii, sau cum viata ni se prezinta, ori atunci cand suntem deschisi la credintele altei persoane, impiedicam viata sa transpara natural pe o cale a non-rezistentei. De asemenea esuam in a permite inteligentei universului sa faca lucrurile sa mearga intr-o directie care este cea mai benefica pentru noi, pentru ca noi suntem prea ocupati sa ne plangem despre modul in care lucrurile nu au evoluat in modul in care noi am vrut.

Finalul de care ne-am atasat nu s-a intamplat si de aceea devenim obsedati de ideea ca lucrurile au mers „gresit”, cand de fapt, noi ne opunem curgerii vietii sa se desfasoare cu usurinta.

„Moartea atasamentelor este una frumoasa, pentru ca aceasta moarte ne elibereaza catre viata reala. Trebuie sa mori ca samanta ca sa traiesti ca copac.” – Mooji

Trebuie sa moara acel ceva ce noi credeam ca suntem, sau ceea ce credeam ca trebuie sa se intample, ori ceea ce credeam ca trebuie sa avem ca sa devenim ceea ce am fost meniti sa fim. Pentru a face acest lucru trebuie sa ne fortam sa devenim super-constienti de propriile frici, care in schimb devin atasamente. Odata ce am confruntat aceste atasamente si frici, vom descoperi de cele mai multe ori ca acel final sau credinta de care ne tineam atat de strans de fapt nici macar nu a fost reala, a fost doar o idee intangibila din mintea noastra.

Deja am experimentat situatii care nu s-au finalizat asa cum le-am planuit, probabil de milioane de ori de cand ne-am nascut si am mers mai departe foare bine, asa ca cine spune ca trebuie sa ne atasam de modul in care in viitor va evolua orice situatie?

De asemenea, in momentul prezent (care este singur care exista cu adevarat) conteaza etichetele pe care le folosim pentru noi insine? Nu cumva sunt doar niste idei in mintea noastra sau cuvinte pe o bucata de hartie? Se schimba ceva in legatura cu momentul prezent daca ti-ai arunca „etichetele”? Nu esti inca la computer, citind acest articol si daca esti democrat sau crestin si daca ajungi sa stai pana tarziu la serviciu ori mergi in vacanta pe care ti-ai ales-o de atata timp?

Ar trebui sa fii detasat de toate si de tot ceea ce gandesti ca trebuie sa se intample… permite-ti sa fii viata insasi. Fii intr-o stare de libertate totala, fara nicio coarda sau atasament care sa te tine in loc.

sursa:

Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Recunoasterea bogatiei proprii si trairea intr-un Univers al abundentei

“Abundenta nu este ceva ce obtinem, este ceva la care ne acordam.” – Wayne Dyer Traim intr-un univers abundent! Exista...

Închide