Am descoperit ca…

0

*

Atunci când începem să ne simţim mai bine, lumea noastră va arăta mai bine. Când revenim la o stare de bucurie interioară, lumea exterioară va reflecta acel sentiment către noi. Eu am învăţat că lumea este o oglindă. Primim de la viaţă nu ceea ce dorim, ci ceea ce suntem.Am mai învăţat că există anotimpuri ale vieţii şi că suferinţa nu durează la nesfârşit. Ai încredere că iarna tristeţii tale se va preschimba în vara bucuriei tale, tot aşa cum razele strălucitoare ale dimineţii vin întotdeauna după întunericul nopţii.

 

Am descoperit că suferinţa şi necazurile contribuie foarte mult la dezvoltarea personală. Nimic nu te ajută să creşti, să înveţi şi să evoluezi mai rapid. Nimic nu îţi oferă o oportunitate atât de mare pentru a-ţi recupera mai mult din adevărata puterea ca persoană. Ochii noştri de oameni o privesc ca pe o experienţă negativă. Aceasta este judecată şi în spatele acestei credinţe false se află frica.

 

Vedeţi voi, suferinţa apare când se întâmplă ceva ce nu am dorit. Apare când viaţa ne oferă ceva neaşteptat, o stare nouă, iar apariţia unei stări noi în viaţa noastră, indiferent că e vorba de o boală, de pierderea unei persoane dragi sau de un eşec financiar, înseamnă că trebuie să schimbăm şi să părăsim vechiul, ţărmurile de care ne agăţam până atunci. Ni se cere să renunţăm la ceea ce ne aşteptam şi, pentru o fiinţă umană, a renunţa poate fi înspăimântător. Ne este teamă să părăsim portul sigur a ceea ce ne era familiar şi cunoscut. Ne opunem călătoriei către locurile necunoscute spre care viaţa ne poartă uneori. Simplul gând de a face asta ne sperie. În spatele împotrivirii faţă de nou se află frica.

 

Dar nu avem de ce să ne temem.

 

Acest univers al nostru este un loc mult mai prietenos decât ne dăm noi seama. O corabie care nu se aventurează niciodată dincolo de geamandură nu va fi niciodată avariată. Însă nu acesta este scopul pentru care au fost făcute bărcile. Tot aşa, un om care nu îndrăzneşte niciodată să păşească în spaţiile necunoscute ale vieţii lui nu va avea niciodată de suferit – dar nu pentru asta au fost concepuţi oamenii. Am fost făcuţi să experimentăm evoluţia la care ajungem prin vizitarea unor locuri necunoscute în calitatea noastră de călători prin viaţă. Ochii noştri mai înţelepţi ştiu acest adevăr şi văd schimbarea şi suferinţa la adevărata lor valoare: un medic grijuliu care vine să vindece partea bolnavă din noi.

 

Suferinţa ne face mai profunzi. Suferinţa vine să ne susţină şi ne ajută să aflăm cine suntem cu adevărat. Suferinţa ne deschide, forţându-ne să renunţăm şi să abandonăm tot ceea ce ştim şi de care ne agăţăm, ca un copil în prima zi de şcoală care se teme să lase mâna mamei şi să intre singur într-o clasă plină de prieteni noi, unde va învăţa multe lucruri noi şi frumoase. Necunoscutul este acolo unde există „noul”, iar noul este singurul loc din lume unde găsim posibilitatea...

 

Fiecare om este programat să se îndrepte spre posibilitatea şi potenţialul din viaţa lui. Am fost cu toţii proiectaţi să fim măreţi. Deci, cum să spunem că suferinţa este rea, când ea este cea care ne facem să fim mai buni? Da, partea umană din noi simte durerea care ni se întâmplă. Este firesc. Dar această durere va dispărea în cele din urmă şi se va naşte un eu mai PUTERNIC, mai BOGAT şi mai ÎNŢELEPT…

 

Fragmente extrase din cartea , Robin SharmaAflă cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Mudre

Viata e conştiinţă aplicată asupra materiei, o matematică celestă, pe care anticii o cunoşteau şi o înţelegeau într-o măsură mult...

Închide