AFORISME

2

Am să încep incursiunea de azi oferindu-vă octava de înţelesuri pe care DEX-ul o oferă pentru cuvântul ce stă azi deasupra textului, sub formă de titlu. Apoi ne vom arunca în abis şi vom încerca să înţelegem,  de unde puterea ascunsă a câtorva cuvinte, dar mai ales cum trebuie să le privim şi să le primim. Pentru că aici nu este vorba de o analiză literară pe text ci de stimularea adevărată a sistemului nervos al inimii, irigarea meridianelor energetice cu înţelepciune şi poate, lumină.

AFORÍSM, aforisme, s. n. Cugetare enunțată într-o formă concisă, memorabilă; maximă, sentință, adagiu. – Din fr. aphorisme, lat. aphorismus.
Sursa: |

AFORÍSM ~e n. 1) Formulă lapidară conținând o cugetare sau un gând adânc; maximă; sentință. 2) Enunț care sugerează un adevăr teoretic. /<fr. aphorisme, lat. aphorismus
Sursa: |

AFORÍSM s.n. 1. Judecată care redă într-o formă concisă o părere cu privire la viață; sentință, maximă, cugetare. 2. Enunț care sugerează un adevăr teoretic. [< fr. aphorisme, cf. gr. aphorismos – definiție].
Sursa: |

AFORÍSM s. n. cugetare, judecată care redă într-o formă concisă și expresivă un adevăr; adagiu, maximă, sentință. (< fr. aphorisme, gr. aphorismos)
Sursa: |

AFORÍSM, aforisme, s. n. Maximă, sentință, cugetare. – Fr. aphorisme (lat. lit. aphorismus).
Sursa: |

AFORÍSM s. v. maximă.
Sursa: |

aforísm s. n., pl. aforísme
Sursa: |

*aforízm n., pl. e (vgr. aphorismós, d. aphorizo, definesc. V. afurisesc). Sentență [!] saŭ maximă scurtă.
Sursa: |

Aforismele sunt de fapt chei pentru înţelegere. Trebuie luate ca atare, ele nu au un context în care să se încadreze, nu au limită impusă, ele pur şi simplu sunt. În momentul în care începi să analizezi aforismul, jumătate din puterea lui dispare. Chiar dacă pentru a-l citi şi înţelege ai nevoie de raţiune, înţelegerea profundă se află la nivelul inimii. Acolo, cele mai subtile energii conţinute în scurta cugetare, pot avea ecou. Important este mesajul pe care îl poartă, doar el poate să ne povestească acel adevăr pe care autorul acestuia l-a identificat, într-un anumit moment al existenţei lui, mai mult sau mai puţin insipirat. Nici sursa nu are relevanţă, pentru că până la urmă aforismul se încadrează în universalitate. Nu trebuie să îi impunem o filosofie sau un trend religios ca să îl putem cuprinde. Trebuie să îl primim cu braţele deschise, să îi facem loc în sufletul nostru şi să observăm ce construieşte acolo. Din citirea acestor blocuri de bază putem înţelege însemnătatea lui pentru noi.

Ce se întâmplă? De obicei, aceste succedanee de sunete sunt într-un fel ciudat exact ceea ce trebuie  fiecăruia la nivelul la care fiecare se află (de conştiinţă). Conţinând în esenţa lor puţină sau mai multă profunzime în legătură cu unul sau mai multe (de obicei unu) adevăruri ce sunt cumva general valabile pentru mai mult decât un om, aforismele sunt purtătoare ale unor energii care deschid uşi. Una dintre ele este înţelegerea. Apoi putem vorbi despre acceptare, dacă aceste energii sunt lăsate libere să circule în noi. Apoi putem vorbi despre primăvara sufletului, despre înflorirea acestuia, atunci când identifici la orice nivel în tine, acel adevăr trăind acolo, împreună cu tine. Aşa cum meditând pe un anume aspect al energiei putem modifica acolo fluxul, în ideea în care îl putem face să se apropie mai mult de idealul său, de maximul posibil pe care îl poate atinge ţinând cont de toţi factorii implicaţi în această ecuaţie (nu puţini), la fel contemplând frumuseţea simplă a aforismelor putem găsi un strop din adevărul care le-a inspirat. Pentru că la rândul ei inspiraţia este parte din respiraţie, e partea în care Cerul coboară peste structurile noastre într-o formă de energie pură şi ne impregnează până în cea mică parte din noi cu acel lucru, noi devenind ceea ce coboară. De aceea raţionând şi încercând să despici firul în patru nu vei găsi decât o mică parte din ceea ce este, şi asta nu numai în ceea ce priveşte aforismele, ci în general în viaţă. Nu vreau să spun că raţiunea e inuntilă sau că strică ceva din farmecul aforismelor, în fond, ele sunt traduse în limbaj, transpuse pe hârtie sau pe monitorul computerului tot cognitiv, deci recând prin ego, trecând prin filtrul sufletului tău. Dar esenţa a ceea ce aforismul vrea să transmită e similar băutului unui pahar rece de apă. Îţi poţi imagina cât vrei că îl bei, senzaţia de apă rece curgând pe gât nu există decât în momentul în care chiar îl bei.

Aşa că data viitoare când citeşti un aforism, contemplează-l, lasă-l să te umple şi vezi ce îţi şopteşte, pentru că doar în liniştea sufletului, adevărul se relevă şi poţi deveni mai înţelept cu o mică parte din viaţă. Pentru a găsi legături mai puternice între cele două (aforism şi înţelepciune) poţi căuta o culegere de povestiri zen sau de maxime taoiste, pentru care practic cuvântul „religie” şi „credinţă” stă între hotarele acestor paralele la adevăr. Asta pentru că tiparul oamenilor de acolo e mai aproape de acel tip de comunicare, însă sub imboldul noilor valuri de lumină, deveni-vom toţi mai apropiaţi, aşa cum, de fapt suntem deja la alte niveluri de conştiinţă. Să ne vedem acolo cu bine!Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

2 comentarii

  1. Desi sunt multe bloguri, site-uri pe care le urmaresc,de obicei nu fac comentarii.Dar trebuie sa spun ca imi plac foarte mult postarile tale si rezonez cu ceea ce transmiti.Multumesc

  2. mulţumesc. direcţia e cea care mă ghidează, la fel ca sufletul meu. iar reacţii ca ale tale nu pot decât să îmi dea aripi. eu îţi MULŢUMESC!

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
PRIN VIZORUL SUFLETULUI – INTRO

      Inaugurăm azi o nouă rubrică, un nou pas conştient pe care îl vom face împreună către Noul...

Închide