ALCHIMIA – Intre fantezie si realitate

0

 

*

Un subiect fascinant, misterios şi chiar de temut, alchimia a dat naştere de-a lungul timpului nenumărator controverse şi teorii pe alocuri fabuloase. Vorba aceea, omul este veşnic intrigat de ce nu cunoaşte, iar imaginaţia sa nu are limite… Fără a avea pretenţia să surprind într-un articol întreaga valoare a alchimiei, voi aduce totuşi câteva lămuriri asupra adevăratelor scopuri care stau la baza acestei arte.  

 

Definiţia clasică

Aparent, nimic nu este mai uşor decât definirea alchimiei: “arta transmutaţiei metalelor în aur şi în argint.” O astfel de înţelegere superficială poate conduce la reacţii de dispreţuire faţă de munca alchimiştilor. O dovadă este afirmaţia chimistului Fourcroy: “Alchimia i-a preocupat pe mulţi nebuni, a ruinat o mulţime de oameni lacomi şi smintiţi şi a înşelat o mulţime încă şi mai numeroasă de indivizi creduli.”

 

Invocarea forţelor întunecate…?

Totuşi, dacă studiem problema ceva mai atent, observăm că sub termenul de Alchimie se ascunde o realitate istorică extrem de complexă. Berthlot scria: „Istoria alchimiei este teribil de obscură. Este o ştiinţă fără o rădăcină aparentă, care se manifestă brusc în momentul căderii Imperiului Roman şi care se dezvoltă de-a lungul Evului Mediu, în mijlocul misterelor şi al simbolurilor, fără a ieşi din stadiul de doctrină ocultă şi persecutată. Savanţii şi filosofii se amestecă şi se contopesc cu halucinaţii, magicienii, şarlatanii şi uneori chiar cu nelegiuiţii, excrocii, otrăvitorii şi cu falsificatorii de bani.” Pentru marele public, alchimia era un soi de invocare a Diavolului cu scopul de a obţine aur. În realitate, alchimia este o artă nobilă şi de asemenea, foarte complexă. De-a lungul timpului, viziunea îngustă asupra acestei discipline sacre s-a şters progresiv.

 

Acum să vedem totuşi ce este alchimia. Să reluăm întâi definiţia clasică: “arta de a transforma metalelele în aur.” Alchimistul ar fi aşadar un “făuritor de aur.” Precizarea fundamentală aici este aceea că adevăraţii alchimişti nu preschimbau metalele în aur pentru a se îmbogăţi, ci înainte de toate pentru a contempla jocul adevăratelor legi care determină materia pentru spirit.

 

Etimologia cuvântului alchimie ne spune aşa: ca formă este de origine arabă (el-kimyâ), dar rădăcina provine din greacă (kimyâ) şi derivă din khem (tărâmul negru), nume care desemna Egiptul în antichitate. Aşadar, cuvântul însuşi ne aduce informaţii utile cu privire la ţara de origine, reală ori simbolică, a artei sacre.

 

Cunoaşterea secretă

În ce priveşte fizionomia sa generală, alchimia prezintă toate caracterele unei arte oculte, ascunsă, rezervată anumitor iniţiaţi şi care nu trebuie comunicată celor de rând. Prin aceasta, încă de la început, ea diferă profund de ştiinţa modernă. Alchimia se transmite prin tradiţie (oral sau în scris). Ea se transmite de la maestru la discipol. Are ca temelie tehnicile transmise de o literatură emblematică şi revelaţiile: alchimistul nu trebuie să descopere ceva nou, ci să regăsească secretele.

 

Alchimiştii îşi acordau bucuros titlul de filosofi şi de fapt, ei chiar erau filosofi de un gen deosebit, depozitari ai Ştiinţei prin excelenţă, conţinând principiile tuturor celorlalte, explicând natura, originea şi raţiunea de a fi a tot ce există, relatând originea şi destinul întregului Univers.

 

Ce stă la baza… Pietrei filosofale?

Alchimia practică, aplicare directă a alchimiei teoretice, era căutarea Pietrei filosofale. Ea acoperea două aspecte principale, complementare: transmutarea metalelor, care era Marea Operă şi Medicină Universală.  Acestea erau cele două puteri esenţiale atribuite Pietrei.  Alchimiştii presupuneau că metalele sunt vii şi că în starea de sănătate ele trebuiau să apară drept aur, metal perfect. De aici şi definiţia cea mai curentă a alchimiei: Alchimia este ştiinţa care arată cum se prepară un leac sau elixir, care fiind proiectat asupra metalelor imperfecte, le comunică perfecţiunea chiar în momentul obţinerii. Prin lichefierea Pietrei se obţinea Elixirul de viaţă lungă, care trebuia să-i asigure posesorului prelungirea vieţii, şi în acelaşi timp Panaceul, leacul miraculosm care ar restabili puterea şi sănătatea organismului. În ce priveşte leacul universal, era vorba, poate, de a găsi ceea ce s-ar numi astăzi un regenerator celular.

 

După anumiţi gânditori, alchimia era o mistică. Terminologia alchimistă avea, în realitate, un sens figurat şi desemna: “aurul spiritual”. Scopul alchimistului nu era căutarea aurului material, ci epurarea sufletului, metamorfozele progresive ale spiritualui. Metalele nepreţioase erau dorinţele şi pasiunile pământeşti, tot ceea ce opreşte dezvoltarea fiinţei omeneşti autentice. Piatra filosofală ar fi omul transformat de prefacerea spirituală. Schimbarea plumbului în aur era înalţarea individului înspre Frumos, Adevăr, Bine, împlinirea arhetipului perfecţiunii redobândite.

 

Alchimia – cale de evoluţie spirituală

Dar concepţia cea mai măreaţă a alchimiei pare să fie Ars Magna (Marea Artă), numită uneori Arta Regală: în Europa, o găsim revelată mai ales la autorii secolului al XV-lea şi la cei ulteriori. Iată definiţia pe care o dă unul dintre interpreţii moderni, A. Savoret: “Alchimia adevărată, alchimia tradiţională este cunoaşterea legilor vieţii omului şi ale naturii şi refacerea procesului prin care această viaţă, adulteră aici prin căderea adamică, a pierdut, dar îşi poate redobândi puritatea, splendoarea, plenitudinea şi prerogativele primordiale: ceea ce, în omul moral, se numeşte mântuire sau regenerare, purificare şi perfecţiune în natură, în sfârşit, în regnul mineral propriu-zis, chintesenţiere (problema chintesenţei constă în a extrage din fiecare scop proprietăţile cele mai active)” şi preschimbare.”

 

Aşadar, a da un răspuns precis la întrebarea: CE ESTE ALCHIMIA? e mult mai greu decât s-ar crede. Acest cuvânt acoperă, aşa cum am văzut, diferite domenii, care pot fi grupate în 5 aspecte principale:

 

  1. O doctrină secretă
  2. Teorii care ar putea fi calificate drept preştiinţifice despre constituirea materiei
  3. O artă practică, ale cărei scopuri principale sunt preschimbarea metalelor şi medicina universală
  4. O mistică
  5. Ars magna, alianţa stranie a spiritualităţii de tip teosofic şi a prescripţiilor, un fel de sinteză a aspectelor precedente

 

Au existat, de fapt, tot atâţia alchimişti câte categorii distinse mai sus: unii interesându-se cu prioritate de transmutaţia metalelor în aur sau în argint, alţii de medicina ocultă; unii fiind îndeosebi practicieni, alţii speculativi, căutând să-şi disimuleze doctrinele ezoterice sub vălul alegoriilor şi simbolurilor; unii au fost mai ales mistici. Dar maeştrii Artei regale cultivau simultan toate punctele de vedere posibile…

 

 www.aimgroup.roAflă cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
ROTUNJIMEA

Suntem râuri, neîntrerupte de lumină şi iubire. Chiar suntem şi atunci când ne dăm voie, atingem infinitul, sau atunci când...

Închide