LIMBA COPACILOR

1

Îmi tot apare recurent această legătură în faţa ochilor şi cred că a sosit timpul să aşez aici câteva rânduri despre dragii noştri învăţători: COPACII. Ei sunt, asemeni nouă, structuri verticale către cer, dar şi prezenţe în orizontalul vieţii, sunt linii puternic masculine care înalţă crengile către cer dar şi puterea absolută a femininului în cercurile lor concentrice. Sunt cei mai buni vindecători, poate pietrele să mai fie aşa bune ascultătoare. În natura lor, în structurile lor energetice, copacii mimează ceea ce fac în plan fizic cu corpul fizic (de fapt e invers, dar de dragul descrierii o să mergem pe această presupunere, logicii umane îi e mai uşor să extrapoleze aşa) adică toată acţiunea de curăţare a atmosferei, prin absorbţia dioxidului de carbon şi transformarea acestuia în oxigen este dublată de curăţarea câmpurilor energetice similar procesului mai sus amintit. Dar asta nu e tot. Noi, prin acest proces de schimb, pe toate planurile, formăm o simbioză minunată, aşa că fac apel acum la cei care taie copaci, chiar dacă radiaţia acestui strigăt e identic cu ultrasunetele pe care le scot liliecii pentru urechea umană, încearcă, înainte de a folosi drujba, sau înainte de a îţi elimina un ţesut din corp (căci similitudinea poate fi dusă până într-acolo),  simte şi apoi ia decizia. Pentru că acolo, printre cei mai frumoşi şi eleganţi fractali din natură – crengile copacilor – curg fluxuri minunate de energie şi informaţie pentru că toţi arborii sunt binecuvântaţi, ei mimează, dar într-o măsură mai mică, caracteristicile Copacului Xibalba, al copacului cunoaşterii. Fructele sale sunt o mare responsabilitate.

Cunoaşterea legăturilor subtile te face responsabil într-adevăr, pentru că odată ce ai înţeles adevărul la niveluri profunde, nu mai poţi sta cu mâinile încrucişate. Simţi că trebuie să urci şi tu pe următorul val şi să te laşi propulsat de acea energie care a fost întotdeauna acolo, doar că tu nu ai observat-o sau erai atât de obişnuit cu mişcarea constantă încât îţi era premiză pentru somn. Şi de aceea trebuie să vorbeşti limba copacilor. În momentul în care începi să intuieşti ce vor să îţi spună eşti mai bogat, eşti mai fericit, mai conectat. Copacul te poate aduce mai aproape de ciclurile naturii, pe care el ştie să le recunoască şi să le respecte, conectându-te cu el, vei transcende gălăgia haotică a urbanului şi vei regăsi liniştea naturii. Copacii sunt runele Pământului, plini de seva timpului, mustind a viaţă şi energie, dăruind iubire necondiţionată.

Alege-ţi un copac. Dă-i un nume. Treci în fiecare zi pe la el. Mângâie-l! Iubeşte-l! Şterge-i frunzele. Îmbrăţişează-l! Fă ceea ce crezi tu că ţie ţi-ar plăcea să îţi facă dacă tu ai fi în locul lui/ei. În fiecare zi acordă-i 5 minunte. Priveşte-l vara cum e plin de viaţă şi iarna cum hibernează (dacă nu îţi alegi un nemuritor, dar trebuie să ştii că cei din familia coniferelor sunt ceva mai distanţi, înţepători pentru a fi puternici, e de ajuns să te uiţi la ei – cei mai apropiaţi sunt pomii fructiferi pentru că fac şi flori şi fructe, darul lor e mai plin, mai rotund), dimineaţa cum se trezeşte, simte cum curge seva şi apa prin el, cum vântul îi mişcă pletele verzi unduindu-le. Contemplă-l

După ce faci acest lucru pentru 7 zile sau 14 zile, începe să meditezi sub coroana lui. Dacă e un nuc vei simţi toate câmpurile amplificate, vei simţi că poţi sări cu corpul astral până în stele, dacă vei sta sub un mesteacăn (un el sau o ea, sau şi mai bine între ei) vei simţi atunci când te conectezi cea mai fină şi frumoasă energie vindecătoare. Dacă perseverezi, unii dintre noi suntem legaţi de copaci prin natura ocupaţiilor pe care le-am avut în vieţi trecute. Mai toţi şamanii au conexiunea aceasta deschisă şi o pot reactiva oricând. Şi când acest lucru de întâmplă vei asculta cântecul ancestral al pădurii şoptit printre frunzele copacului. Şi chiar dacă nu vei primi ceva sub formă concretă, copacului îi poţi da toate durerile tale, toate problemele, el ştie cum să le metamorfozeze în câmpurile sale şi să ţi le întoarcă senine şi curate. Pe deasupra, unul dintre efectele minunate ale conexiunii va fi pulsul universului, de câte ori închizi ochii vei vedea, simţi, auzi sau intui – în funcţie de ce deschidere ai – pulsul Universului care este sincronizat cu pulsul corpului tău mental, astfel aducând în conştienţă prezenţa acestuia în viaţa ta.

Mulţumeşte prietenului tău în fiecare zi pentru dar şi pentru har.

Tehnica: aşezat într-o poziţie confortabilă închideţi ochii (de preferat e să staţi pe iarbă lungiţi sau să aveţi picioarele goale în contact cu pământul – bineînţeles că vorbim despre anotimpul cald) şi aşezaţi o mână pe inimă şi una pe copac. Rugaţi-l să vă arate rădăcinile lui, şi când le vizualizaţi mental, imaginaţi-vă că aveţi şi voi rădăcini de lumină în pământ. Apoi rugaţi-l să vă lase să îi simţiţi vigoarea tulpinii şi când simţiţi acest lucru, mutaţi atenţia pe coloana voastră veretebrală, vizualizând în acelaşi timp cum toată iubirea Mamei Pământ vă umple precum apa şi seva urcă prin tulpina copacului. Apoi rugaţi-l să vă arate dansul crengilor sale – odă infinitului şi cerului – şi să simţiţi bucuria din fiecare frunză şi din fiecare floare sau fruct. Deschideţi ochii şi priviţi cerul pentru câteva minute printre frunzele bătute de vânt sau staţionare, verzi, roşii, galben, doar observaţi, lucruri minunate vă vor arăta ochii voştri, lăsaţi-vă să simţiţi!

Acum tot ce mai trebuie să faceţi e să fiţi deschişi oricând, în vis, în meditaţie, pentru că odată ce sunteţi conectat la copacul vostru, comunicarea se va deschide către toate plantele, veţi fi tutorele lor dar şi învăţăcel. Undeva acolo sus în Akaşe e o porţiune care se cheamă biblioteca arborilor, de acolo vei primi cărţi minunate în dar. Vă salut eu şi prietenul meu Pepe, piersicul, vă aşteptăm pe tărâmul de basm al lumii reale.Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Un comentariu

  1. mi-am gasit si eu copacel, cred ca e corcodus.

    cand m-am apropiat de copac am inceput sa ma gandesc la un nume de baiat pe care sa il dau. Dar chiar inainte sa ma apropii am simtit ca nu e un el, este o ea si numele mi-a aparut imediat in minte: Gina :)

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Silvia ne daruieste inspiratie

Chiar daca avem de-a face cu un DAR la persoana a doua singular, eu nu am fost decat un intermediar...

Închide