Silvia ne daruieste inspiratie

0

Chiar daca avem de-a face cu un DAR la persoana a doua singular, eu nu am fost decat un intermediar pentru gandurile Silviei, sunt pentru noi toti pentru ca in ele gasim sinceritatea si iubirea ei pentru tot ce este. Dincolo de adresarea directa care nu face dacat sa intarasca autenticitatea, lasa-te purtat de acest val de la un suflet mare, deschis. Priveste dincolo si poate vei putea accepta si tu cu un suras larg pe buze toate cele care vin catre tine, pentru ca ele, intamplarile prin care treci, sunt atrase de gravitatia inimii tale care traduce necesarul sufletului.

 

Draga Razvan,

Postare ta ultima ma face sa reactionez cumva nepotrivit, dar in ultima vreme nu mai pun bariere vorbelor fiindca mai mult le simt decat le gandesc si simt ca sunt sustinute de o forta mai mare decat micul meu eu…

Asadar, stiu ca poti vedea peisajul de ansamblu , spune-mi daca apreciez corect : egoul are o situatie de viata complexa, traieste in timp si spatiu, se ataseaza de oameni, evenimente si vrea sa le influenteze; atunci cand si reuseste, victoriile au un orizont limitat, nu fuzioneaza practic cu viata ca intreg.

Pe de alta parte cand egoul dispare, se retrage sau cam asa ceva, fiinta se reconstituie pe sine din interior, inspiratia e un efect, o manifestare a implinirii interioare. Si asta duce si la reasezarea exteriorului… atat timp cat egoul poate abdica de la conducere.

Pot spune ca povestea mea de viata este una similara cu a multora cu aceleasi preocupari. Stiu fiindca am intalnit in ultima vreme din ce in ce mai multi oameni in care s a trezit suferinta insuficientei acumularilor exterioare in detrimentul sufletului.

Am auzit in diverse variante dilema : a avea sau a fi.
Eu insami am ignorat-o desi aveam convingerea interioara ca e corect sa fiu ce-mi dicteaza inima am ales sa am… familie, casa, posibilitatea sa le intretin dintr-o munca ruinatoare psihic si fizic (relatii publice si economie… bancara) in care am ajuns sa ma pierd pana in momentul in care mi-am dat voie sa mi ascult inima, sa renunt la atasamente materiale, moment in care am pierdut foarte mult din acest punct de vedere dar am si primit inapoi treptat, cat imi e necesar si util fara sa ma pierd iar in munca.

Soarta!? face ca momentul si pasul acesta facandu-l cu sustinerea omului care-mi era aproape de 20 de ani ( pe care-l cunosteam din copilarie) si cu care practic eram unul singur ca si gandire, principii de viata, spiritualitate, viziune… momentul schimbarii de directie deci sa coincida cu plecarea lui din aceasta lume…
Ar fi trebuit sa ma simt abandonata sau ca in aer cand nu se deschide nici parasuta de siguranta… pot spune ca tot ce intelesesem pana atunci la nivel interior despre suflet, viata m-a sustinut sa trec printr o perioada dura si sa pot merge mai departe, fara sa ma intorc din drum…
Bineinteles, in momente de slabiciune, ca sa-l pot ajuta cat mai mult pe cel care pleca am ratacit pe la porti straine de cauza, ale unor maestri de la care am reusit sa invat doar ca toate tehnicile sunt niste carje, ca forta se gaseste in interior

In momentul in care m-am bazat totalmente pe propriul meu interior pot spune ca exteriorul a inceput sa se reaseze fiind mai potrivit cu persoana care sunt acum.
Desigur, inca nu e perfect totul, inca ma mai ajung din urma lectii ale trecutului si cand incerc sa le rezolv inainte de a-mi consulta inima mai tare se amplifica.
De exemplu; am un copil pe care l am crescut in ‘somn‘, l-am lasat mai mult scolii sa-l creasca, bunicii rareori, l-am lasat sa se creasca singur sa nu fie nevoie sa se bazeze pe altii asa ca acum, efectele unei educatii neconstructive, facute cu frica si nu cu inima sunt faptul ca nu agreeaza tot ce inseamna spiritualitatea si ca focuseaza excesiv pe material…
Deja vu…deja traita poveste si se repeta…
Asta pana in momentul in care mi-am dat seama ca nu functiona reeducarea cu forta, cu impunerea noilor „principii” la care am ajuns – repetam greseala trecutului pana am realizat ca totdeauna am considerat cea mai buna forma de educatie lipsa acesteia sau mai bine spus puterea exemplului.

Acum pot spune ca s-a mai temperat conflictul. Cand izbucnea inainte si incercam s-o tratez cu indiferenta ii crestea si mai mult furia impotriva a ceea ce fac, apoi incepeam eu sa mimez enervarea ca vedeam ca asa se potoleste. Acum doar o imbratisez fara vorbe si e mult mai cooperanta… mai ales cand reuseste sa vada momentul prezent si sa inteleaga ca un om poate alege sa fie altceva decat ieri si atunci trebuie tratat ca ceea ce este acum, nu ce ti amintesti ca era.

Esentialul pe care l-am retinut din toate experientele pot spune ca consta in faptul ca si greselile/problemele sunt niste lectii de integrat nu de eliminat, ele ne fac sa fim fiinta ce se poate numi OM si ca tot ce porneste din inima si din adevar e constructiv chiar daca nu pare asa totdeauna; atunci cand intervin dorintele eului chiar daca sunt totalmente dezinteresate, altruiste nu sunt corecte… stii cum se spune: cel mai mare rau pe care poti sa l faci unui om e sa i faci un bine.

Deci, in spiritul adevarului si binelui suprem iti doresc SA FII, sa fii ceea ce simti in inima, sa fii acolo unde simti si atunci reusesti sa inspiri pe cat mai multi, sa-i molipsesti.
Greu de inteles pentru cei care mai ratacesc dar e de ajuns sa fie sadita o samanta, unui copac falnic ii trebuie timp sa se inalte, nu creste daca e tras de varf.

PS: Sa stii ca copii rad inca din perioada intrauterina si simt ca si dinainte, cand sunt inca in planurile parintilor.

Scopul „disertatiei” de mai sus era de fapt sa-ti arat ca orice se poate vindeca , orice relatie oricat de conflictuala atunci cand intervine intelegerea .
Altfel stii ca e ca si cum o rana acoperita si neingrijita s-ar cangrena. Iar acumularile spirituale sunt la fel de inutile ca si cele material.Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Planetele se pot forma in centrul galaxiei

La o primă vedere centrul Căii Lactee pare a fi un loc nepropice pentru formarea unei planete. Stelele se îngrămădesc...

Închide