Lora ne daruieste inspiratie

0

Am avut o viata mai putin frumoasa,ca multi de altfel,motiv pt care mi-am creat o lumea a mea.o lumea buna,blanda iubitoare,o lume plina de animale.cand am dat piept cu lumea reala,am suferit. Mult. Atat de mult,ca imi doream sa traiesc in padure,printre animale. Ele nu m-au ranit niciodata,m-au iubit asa cum si eu le-am iubit,m-au invatat multe(sa fiu exact asa cum sunt acum,om). Si-n viata asta plina de atata rautate, eu ma retrageam in mine,in linistea sufletului meu, incarcandu-ma de la soare, de la plante, de la animale. Imi umpleam sufletul cu cerul albastru, cu toate.

Pe la 21 de ani am inceput sa ma trezesc plutind deasupra oraselor,sa vad strazi,intersectii,masini. Apoi, cand mi-a fost dat sa intalnesc fiinte NORMALE(adica oameni asa ca mine),traiam bucuria noului nascut care priveste plin de incantare tot ce il inconjoara.mai tarziu,am intalnit un tip.NORMAAL.atat de normal, incat am simtit cum fiinta mea ii asimileaza pana si expiratia.TOTUL. Il simteam viu in mine,desi nu am avut niciodata niciun contact intim cu el(sex). Il doream ,era firesc. As fi vrut sa facem dragoste,natural:) Dar asa a fost sa fie, fara. Ei,peste tot pe unde mergeam, orice as fi facut, prezenta lui in mine era atat de vie, insotita de dragostea aferenta, de dorinta, de dor, de tot ce e omeneste. Chiar si cand dadeam cu matura,imi dansam iubirea atat de intim cu el! Intre mine si tot ce vedeam exista chipul lui, ca un voal transparent,dar care facea ca tot ce vedeam sa fie mai viu ca niciodata.simteam ca oriunde as fi fost,iubirea mea l-ar fi protejat. La mii de km distanta sa se fi aflat,STIAM ca nu avea cum sa i se petreaca nimic rau. IUBIREA MEA IL PROTEJA. Folii de apa(nu exista ceva mai potrivit de atat ca sa descriu ce vedeam,pt ca vedeam cu ochii) ieseau din mine, se indreptau spre el.ca apoi sa se retraga.si iar si iar.apoi, cand dadeam sa dorm, ma simteam dintr-o data in alta parte,in bratele lui.dar atat de puternic,incat puteam sa jur ca fusesm in bratele lui si nu in alta parte.apoi,intr-o zi de octombrie,cred ca 28,priveam pe geam.undeva in bucuresti.et 4.priveam cerul, simteam cum fiinta mea inca il asimila intregul cer. Pentru ca dintr-o data sa simt exact ca o coada de matura de-a lungul coloanei vertebrale. Tare. Sufletul mi s-a extins rupand atmosfera, in 3 valuri imense de-o parte si de alta pana s-a unit cu tot ce exista. Din piept au izbucnit miliarde de miliarde de raze de iubire. Aveau forma de con fara baza, cu varful in pieptul meu(exact intre sani). Razele de iubire erau directionate catre toate fiintele care exista. Vedeam nivelul spiritual al fiecarei fiinte si-n acelasi timp,cu iubirea izvorata din mine,completam infinit necesarul fiecarei fiinte, iubirea se daruia pe sine, pentru ca din sufletul fiecarei fiinte sa se intoarca inapoi spre mine aceeasi infinita iubire. Razele de iubire erau infinite, distanta dintre mine si fiinte era tot infinita, un infinit pe care-l vedeam cu ochii mei. Insa eu, nemarginire, eram mai mult decat infinitul:) Razele acelea de iubire cunoasteau tot despre fiecare fiinta. TOT!!

La un moment dat,am remarcat o piatra,undeva in partea stanga era.in intersectia din Dristor 2. Eu vedeam piatra, stiam unde anume se afla, insa de acolo de unde eram eu fizic, nu o puteam vedea. In fine, mi-am indreptat atentia spre ea si-am alunecat pe-o raza de iubire-cunoastere, inapoi in iluzie:) Sa mai adaug?:)… M-am dedublat de mai multe ori, am trait stari de atata fericire ca nu puteam sa adorm…

Ioti ca v-am scris:) Momentul octombrie a fost cel care a facut ca tot ce mi s-a petrecut pana atunci sa fie cu adevarat iertat. Intelesesem ca totul a avut un scop, o a doua nastere.

Va imbratisez!

Acest articol este trimis de catre cititoarea noastra Lora si face parte din rubrica „Daruieste inspiratie„: o rubrica la care asteptam trairile, experientele sau sincronicitatile care te-au miscat din punct de vedere spiritual.

 Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Sunt. Clipa de clipa. Doar ca mai uit, insa, cateodata... Ca si tine:) Si, pe calea catre reamintire, inteleg ca totul este déjà in mine. Ca totul este infinit mai frumos, complet, armonios si perfect decat imi pot imagina, de la un tomberon de gunoi pana la un rasarit fabulos. Aici si acum sunt un mic semafor pentru particulele de lumina de care ma ciocnesc, amintindu-mi, odata cu ele, ca nu e nimic de modificat. Doar de observat. Doar de savurat.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Daruieste inspiratie

Pentru ca suntem cu totii implicati in chestia asta numita viata, pentru ca impreuna insemnam infinit mai mult, pentru ca...

Închide