Universul electric – partea 1

0

Introducere de Dan Eden

Imaginea de deasupra este universul nostru. Nimeni nu ar putea face o asemenea fotografie, pentru ca universul este atat de mare. Calea Lactee ce are aproximativ 150,000 de ani lumina, este doar un puncticel mic, aproape invizibil in aceasta imagine generata de calculator ce se bazeaza be observarile spatiului cosmic.

Ceea ce este interesant in legatura cu structura universului este ca acesta este construit din filamente ce sunt ca niste nenumarate fire, aranjate sub forma de linii paralele si cateodata intersectate la noduri ce inconjoara diverse goluri. Unii cercetatori au descris universul ca fiind similar unui Swaitzer.

Noua viziune in legatura cu modul in care este construit universul a suparat paradigma traditionala a stiintei. Aceasta contrazice modelul universului prezis de catre fizicianul secolului 17, Isaac Newton, in care gravitatia este baza tuturor lucrurilor. Este de asemenea greu de imaginat o teorie a Big Bang-ului avand o structura ca aceasta. Unde este punctul central al exploziei initiale? De ce avem aceasta structura stranie?

In acest moment, majoritatea cercetatorilor se straduiesc sa explice modelul traditional in lumina acestor dovezi noi, insa exista destul de multi care incearca sa gaseasca o explicatie intr-o teorie numita „universul electric”.

Punctul central: plasma

Stiinta se dezvolta incet si cu grija. Vechile idei si teorii – paradigme – sunt pazite cu incapatanare chiar si atunci cand apar noi descoperiri. Cand Sir Isaac Newton a dezvoltat teoria gravitatiei in secolul XVII, electricitatea nu era inca inteleasa. Acum, 400 de ani mai tarziu, am inceput sa intelegem natura electricitatii si a ceva foarte interesant numit plasma.

Plasma a fost numita „cea de-a patra stare a materiei” dupa solide, lichide si gaze. Marea majoritate a materiei din univers este in stare de plasma. Plasma se formeaza daca niste electroni incarcati negativ se separa de atomii lor gazda intr-un gaz, lasand in urma atomii cu sarcina pozitiva. Electronii incarcati negativ si cei incarcati pozitiv (cunoscuti sub numele de ioni pozitivi) sunt liberi sa se miste separat sub influenta unui voltaj sau al unui camp magnetic aplicat. Miscarea lor propriuzisa constituie un curent electric. Asadar, una dintre cele mai importante proprietati ale plasmei, este ca poate conduce curentul electric. Ea face acest lucru, formand filamente de curent ce urmaresc liniile campului magnetic. Modelele filamentare sunt omniprezente in cosmos. Aceasta vedeti in imaginea generata de calculator.

Modelul Universului electric s-a dezvoltat dintr-o abordare interdisciplinara a stiintei. Acesta nu este un model predat la universitati si se bazeaza mai mult pe observatii si experimentare decat pe teorii abstracte. El recunoste legatura dintre diverse discipline si concluzioneaza ca cerinta mandatorie pentru intelegerea universului este sa iei in totalitate in calcul, natura electrica a atomilor si a interactiunilor dintre ei.  Ciudat, acesta nu este cazul cosmologiei conventionale unce magnetismul mai slab si fortele de gravitatie infinit mai slabe, guverneaza cosmosul. O asemenea simplificare se poate potrivi fizicii teoretice bazate pe neutralitatea electrica a materiei in laboratoarele de pe pamant, insa nu se aplica in spatiul unde domina plasma.

Exista un loc unde teoria universului electric se impune pregnant asupra paradigmei creatiei si anume, in legatura cu formarea soarelui si planetei.

Teoria newtoniana a gravitatiei presupune formarea corpurilor gazoase datorita umflarilor si contractiilor soarelui. Acest fenomen este urmat de norii de praf mai reci ce inconjoara masa centrala si formeaza smocuri gravitationale de corpuri planetare acumulate. Insa modelul electric este mult mai dinamic permitand unor mari cantitati de plasma sa isi schimbe orbita si sa ejecteze globuri de plasma ce pot forma corpuri orbitale.

Daca luam in considerare faptul ca intreg universul este facut din plasma, atunci imensele galaxii se formeaza in acelasi mod cum se formeaza sorii si planetele. Acest model se potriveste perfect in acea ordine „a macrocosmosului si microcosmosului”. Cei care propun modelul universului electric, observa diverse corpuri in sistemul nostru solar. Ei noteaza ca suprafata gaurita de asteroizi a lunii si a satelitilor din jurul celorlalte planete, insa isi inclina atentia actiunilor umane din legende, epici si mitologie. Acestea povestesc despre un timp cand planetele erau pe orbite excentrice, deseori ajungand foarte aproape de pamant, cauzand imense arce electrice ce se descarcau intre corpurile ceresti si cateodata si ciocniri intre ele. Dupa parerea lor, craterele de pe luna sunt o dovada a cataclismului planetar ce sugereaza aceasta desfasurare in timp.

Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Puterea ascultarii

Intr-o lume aflata intr-o goana teribila, capacitatea de ascultare a individului este din ce in ce mai mica. Avem doua...

Închide