Teoria Pamantului gol – partea a VII a

0

  • 3. Masa, densitatea si viteza seismica Daca interiorul pamantului ar fi omogen, fiind constituit din materiale cu aceleasi proprietati de la un capat la altul, undele seismice l-ar traversa intr-o linie dreapta si cu o viteza constanta. In realitate, undele seismice ajung la seismometrele indepartate mai repede decat daca pamantul ar fi omogen. Cu cat este distanta mai mare, cu atat mai mult creste aceleratia. Asta inseamna ca undele ce ajung la distante mai mari au calatorit mai rapid. Se poate deduce, din observatii, ca viteza undelor seismice creste odata cu adancimea. Datorita schimbarilor in proprietatile materiei pamantului. continuare: http://noulpamant.ro/articole/stiri/teoria-pamantului-gol-partea-a-vi-a/

4. Cutremurele de mare adancime

Majoritatea cutremurelor sunt de suprafata, la adancimi nu mai mari de 20-25 de km si se intampla atunci cand rocile se rup si se fractureaza sub efectul stresului cel mai mare. Cutremurele, la adancimi mult mai mari, pun un mare semn de intrebare modelului standard al pamantului, pentru ca sub 60 de km, rocile ar trebui sa fie atat de fierbinti si atat de compactate incat sa devina ductile; in loc de ruperea catastrofica sub presiune ar trebui sa se deformeze si sa curga plastic. Cu toate acestea, 30% dintre cutremure au loc la adancimi mai mari de 70 de km si cateva au fost inregistrate chiar la adancimi de 700 km. Marea majoritate a cutremurelor de adancime au loc in zonele Benioff; in teoria placilor tectonice, aceste zone cu fracturi cu radacini foarte adanci sunt denumite zone de subductie, unde placa litosferei oceanului se presupune ca intre in mantaua pamantului (cu toate ca exista numeroase dovezi ce contrazic aceasta ipoteza). Totusi, cateva cutremure au scuturat Romania si Hindu Kush in locuri unde nu exista zone de subductie. S-au propus multe varietati de mecanisme pentru cutremurele de adancime dar toate sunt controversate.

Radiatia seismica a cutremurelor de adancime este asemanatoare cu a celor de suprafata. Se obisnuia sa se spuna ca cutremurele de adancime erau urmate de mai putine replici decat cele de suprafata, dar exista dovezi ca mutle dintre replici nu pot fi detectate si ca exista mai multa activitate, la asemenea adancimi, decat se credea pana acum. Faptul ca toate cutremurele de adancime au multe dintre caracteristicile cutremurelor de suprafata, sugereaza ca sunt cauzate de mecanisme similare. Cu toate acestea, cei mai multi cercetatori seismologi nu pot sa integreze notiunea ca pamantul poate fi rigid la o asemenea adancime. Singura exceptie este E.A. Skobelin, care trage concluzia logica ca datorita faptului ca cutremurele de adancime nu pot fi originare dintr-un material plastic ci trebuie sa fie legate de o tensiune in roca solida, atunci, litosfera rigida, trebuie sa se extinda la adancimi mai mari de 700 km.

La 8 iunie 1994, unul dintre cele mai mari cutremure ale secolului 20 cu magnitudinea de 8,3 pe scara Richter, a explodat la 640 km sub Bolivia. Acesta a facut ca intreg pamantul sa sune ca un clopot timp de luni intregi; la fiecare 20 de minute, intreaga planeta s-a expandat si s-a contractat. O caracteristica importanta a cutremurului bolivian a fost aceea ca s-a extins pe orizontala, de-a lungul unei plan de 30 pe 50 de kilometri din placa subductiva. Acest fapt neaga ipoteza ca asemenea cutremure sunt cauzate de olivina din centrul rece al unei placi continentale ce se transforma in spinel (mineral pe baza de magneziu), intr-o reactie in lant atunci cand temperatura creste peste 600°C. De asemenea, neaga teoria prin care gravitatia creste odata cu adancimea; daca ar fi adevarata, miscarea cutremurului, la o asemenea adancime, ar trebui sa fie aproape verticala. Pare sa fie ceva foarte gresit cu teoriile stiintifice despre ceea ce exista si se intampla adanc in pamant.

Acceleratia gravitationala este de 9.8 m/s² la suprafata pamantului si se presupune ca ea creste catre maximul de 10.4 m/s² la granita dintre miez si manta (2900 km), inainte de a ajunge la zero in centrul pamantului. Nu toti cercetatorii sunt de acord cu aceasta ipoteza. Skobelin spune ca fortele gravitationale normale, directionate in jos, pot fi inlocuite de o forta in directie inversa, la adancimi intre 2700 si 4980 km si ca cifra larg acceptata de 3500 de kilobari ca reprezentare a presiunii in centrul pamantului poate fi cu un ordin de magnitudine prea mare.

Cutremurele si vulcanii tind sa se concentreze de-a lungul liniilor de fisura majore din crusta pamantului. Faptul ca activitatea geologica crescuta are loc de-a lungul acestor granite de placi, este privit ca unul dintre marile succese ale teoriilor placilor tectonice. Totusi, chiar incidenta mare a cutremurelor si a activitatii vulcanice, este ceea ce a condus geologii sa denumeasca aceste centuri ca limite de placi de la inceput! Teoria placilor tectonice nu explica cutremurele ce au loc in interiorul placilor. Officer si Page spun: „- Stim foarte putine despre mecanismele implicate in aceste cutremure din interiorul placilor, dar cateodata ele demonstreaza asemuiri frapante cu efectele unei gigantice explozii interne, pe cat de ciudat ar parea acest concept”

Thomas Gold a argumentat ca, in timpul formarii sale, pamantul a retinut mari cantitati de hidrocarbur in interiorul sau. El mentioneaza ca diverse gaze sunt eliberate, cateodata, de la adancimi de aproximativ 150 km si atunci cand ies catre suprafata, slabesc rocile prin crearea de noi fracturi si reducand frictiunea in crapaturile existente, astfel facilitand cutremure. Emisia de gaze (ex.: metan) din pamant este deja cunoscuta drept cauza a existentei vulcanilor noroiosi. Hidrocarbonul si hidrogenul reprezinta componentele majore ale gazelor emise in timpul eruptiilor vulcanice majore.

Dovezile aduc argumente puternice ale faptului ca emisiile de gaze inlesnesc cauzarea cutremurelor, de obicei, dar cercetatorii de astazi tind sa ignore aceste povesti subiective in favoarea datelor seismice brute. Eruptii, flacari, zgomote puternice, odori sulfuroase, ceturi, fantani de apa si noroi, bule de aer sub apa – toate acestea sunt observate astazi si puse in legatura cu cutremurele tot asa cum au fost si in trecut – pe baza unor asemenea dovezi, oamenii din vechime stiau ca miscarea si eruptia aerului subteran (gazele) cauzeaza eruptii vulcanice daca se afla pe un debuseu sau altfel genereaza cutremure. Gold argumenteaza ca acest mecanism poate explica cutremurele de adancime, deoarece el crede ca mecanismul ruperii bruste a rocilor nu poate functiona adanc in interiorul pamantului. Dupa cum am spus si mai devreme, aceasta credinta poate fi gresita si ambele mecanisme ar putea fi aplicate tuturor adancimilor.

 

Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
NOUA BIOLOGIE – Unde mintea si materia se intalnesc – partea 1

  "Descoperiri recente in stiinta celulara pervestesc un punct de cotitura important in evolutie. Pentru aproape cincizeci de ani am...

Închide