Teoria Pamantului gol – partea a IX a

0

  • 5. Geomagnetismul Cei mai multi cercetatori cred ca pe langa o foarte mare densitate, miezul pamantului, spre deosebire de manta, trebuie sa fie metalic, pentru a genera campul geomagnetic. Conform teoriei dinamicii, miscarea fluidelor in straturile exterioare ale pamantului misca material conductibil (fier topit) de-a lungul unui camp magnetic slab deja existent si genereaza curent electric. Curentul electric, in schimb, produce un camp magnetic ce interactioneaza de asemenea cu miscarea fluidului pentru a crea un al doilea camp magnetic. Impreuna, cele doua campuri sunt mai puternice decat cel original si se regasesc in principal de-a lungul axei de rotatie a pamantului. continuare: http://noulpamant.ro/articole/stiri/teoria-pamantului-gol-partea-a-viii-a/

Part 2: Ipoteza Pamantului gol

1. Primele teorii

Din vremea revolutiei stiintifice, cativa oameni de stiinta notabili au propus posibilitatea unui pamant gol. Unul dintre primii a fost faimosul astronom si matematician englez, Sir Edmond Halley (1656-1742). El a spus ca Pamantul are o crusta exterioara de 800 de km grosime si un interior gol continand 3 sfere mai mici, una in cealalta, de dimensiuni aproximativ egale cu Vanus, Marte si Mercur, fiecare sfera fiind separata de urmatoarea prin 800 km de atmosfera. Cea mai mica sfera se credea a fi un miez fierbinte si solid. Halley a speculat ca sferele interioare ar putea fi locuite si ca lumina s-ar putea produce in mai multe feluri: atmosfera ar putea fi luminoasa sau fetele interioare ale sferelor ar putea emite lumina ori ar putea fi niste sori mici in interioarul Pamantului.

Teoria sferelor concentrice a lui Halley s-a indepartat mult de la eforturile sale pentru explicarea faptului de ce polii magnetici ai Pamantul par sa migreze. El credea ca fiecare sfera are setul ei de poli magnetici si ca sfera exterioara se misca relativ mai repede decat restul cauzand variatii magnetice. Halley si-a prezentat teoria in cadrul Royal Society in 1692; ea a atras foarte multa atentie si a fost republicata de mai multe ori cu toate ca nu multi oameni de stiinta au luat-o in serios.

Leonhard Euler (1707-1783), faimosul matematician si fizician de origine elvetiana, a specualt si el in legatura cu pamantul gol. In 1767 a propus faptul ca interioarul gol al Pamantului contine in centrul si un mic miez stralucitor ce servea ca un soare in miniatura pentru ipoteticii locuitori ai lumii interioare. Sir John Leslie (1766-1832), un matematician si fizician scotian, a propus teoria ca Pamantul are un interior gol ce contine doi sori, Pluto si Proserpina. Povestea clasica a lui Jules Verne, „Calatorie catre centrul Pamantului” (1864), a fost partial inspirata de ideea lui.

Ideea unui Pamant gol a suscitat un interes scazut din partea oamenilor de stiinta dar au fost cateva exceptii ocazionale. In 1892, C. Lapworth scria:

Peste tot gasim dovezi ale ciocnirilor simetrice – in interiorul Pamantului – ale crustei provenite din stresuri tangentiale. Peste tot gasim dovezi ca diferite straturi ale crustei au fost afectate in mod diferit iar straturile exterioare au fost cel mai mult impaturite. Parca nu avem de-a face cu un glob solid ci cu o coaja globulara compusa din mai multe straturi.
Oare nu este posibil ca Pamantul nostru sa fie o coaja goala sau o serie de coji concentrice pe suprafata caruia gravitatia este la maximul iar in cele din interior, practic aceasta este non-existenta? Oare sa nu fie la fel si in cazul Soarelui prin ale carui vartejuri punctiforme este posibil sa privim in interiorul sau gol?

Un nume deseori mentionat in legatura cu teoria Pamantului gol –  de obicei pentru a il ridiculiza – este capitanul John Cleves Symmes (1779-1829). Acesta credea ca interioarul Pamantului este gol, continand alte patru sfere concentrice goale cu spatii intre ele si locuibile atat pe suprafata lor concava cat si pe cea convexa. El sustinea ca toate corpurile ceresti ar avea structuri similare. A estimat coaja exterioara a Pamantului la 1600 km grosime. Spre deosebire de Halley, el credea ca exista niste gauri imense la poli de 6400 km (12°) la nord si 9600 km (16°) la sud, amandoua fiind putin turtite. El argumenta – in mod evident gresit – ca refractia Soarelui prin ele doua gauri ar fi suficienta pentru a face ca intregul interior sa fie iluminat ca intr-o zi eterna.

Este dificil sa ne imaginam cum o planeta nou formata ar putea deveni o serie de sfere concentrice. Dar Symmes a reusit sa interpreteze inelele lui Saturn si centurile de nori ai lui Jupiter ca dovada a acestei teorii. Argumentele pentru marile deschideri polare nu sunt nici ele foarte convingatoare. El a citat presupusul climat cald anormal din regiunile polare si credea ca nu exista gheata dincolo de o anumita latitudine. De asemenea, a invocat presupusa migratie catre nord a animalelor si a pasarilor polare, a comportamentului eratic al busolei in apropierea polilor si aurora boreala care se credea ca este cauzata de reflexiile razelor Soarelui in oceanul interior si apoi de iesirea lor prin gaurile polare. El sustinea ca exploratorii polari probabil ca au traversat peste marginea deschiderilor dar nu destul de departe incat sa realizeze unde sunt.

Notiunea de gauri polare a lui Symmes l-au condus catre a fi extrem de ridiculizat. Referinte la „gaurile lui Symmes” sunt ceva foarte intalnit pe la 1820. Daca cineva disparea brusc, replica era: „Oog, cred ca a cazut in gaurile lui Symmes!”. Symmes a anuntat ca era pregatit sa conduca o expeditie catre lumea interioara. El a declarat ca singurele dorinte ale sale erau patronajul acestei calatorii si a noii lumi, dedicand aceasta cautare sotiei sale si celor 10 copii. De cel putin noua ori, petitii semnate de sute de suporteri ai lui Symmes au fost presentate si discutate in congresul SUA pentru obtinerea unei finantari, dar fara succes. Totusi, entuziasmul ideii lui Symmes pare sa fi fost responsabil pentru expeditiile de explorare americane din 1838-1840, care au determinat pentru prima data faptul ca Antarctica avea dimensiunile unui continent.

 

 

 

Figura. Gaurile lui Symmes.

In 1871a fost publicata cartea „The Hollow Globe” de Wm.F. Lyon, bazata pe informatiile primite prin chaneling de catre M.L. Sherman, un clarvazator. Ideea centrala a cartii este ca Pamantul este o sfera goala, cu o coaja groasa de la 50 pana la 60 de km si ca suprafata interioara este o lume minunata cu mult mai dezvoltata de cat cea exterioara, fiind accesibila printr-o cale de acces spiralata, localizata intr-o zona ne-explorata a Marii Polare. Interiorul concav al Pamantului se spune ca este locuit. Cartea prezinta diverse argumente impotriva teoriei larg acceptate de atunci, cum ca sub crusta Pamantul este umplut cu lava topita. Sugereaza ca puterile spirituale sau „creatorii lumii” au facut toate planetele goale pentru ca aceasta este cea mai simpla si mai economica forma, in acelasi timp oferind cea mai amre rezistenta raportat la cantitatea cea mai mica de material.

Cartea lui Lyon si Sherman a fost revizuita intr-un numar din iulie 1884 al revistei The Theosophist. Articolul este nesenmat, implicatiile acestui fapt fiind ca a fost scris chiar de editorH.P. Blavatsky. Ea spune ca aceasta carte demonstreaza un gred inalt de inteligenta si ca spiritul ce a inspirat-o a fost probabil un adept si posibil unii dintre cei care au fondat societatea Teozofica. Aceasta a concluzionat ca precum alte lucrari ale unor persoane asemanatoare, aceasta carte a aparut inainte ca lumea sa fie destul de coapta pentru a o intelege si de aceea este cunoscuta si apreciata doar de foarte putini. Ea si-a exprimat speranta ca autorul isi va indeplini dorinta de a patrunde in interiorul Pamantului, daca nu in incarnarea prezenta, atunci in urmatoarea, ca membru al celei de-a sasea rase, precursori care deja si-au facut aparitia pe suprafata exterioara a globului nostru gol.

Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Viata dupa viata – episodul 2

  Amintirile au provenit din zone geografice diferite si rase diferite in timpul vietilor lor trecute. Dr. Wambach i-a impartit...

Închide