O metropola veche de 200,000 de ani in Africa – partea a II a

0

  • O metropolă antică descoperită în Africa Au fost acolo din totdeauna. Oamenii le-au văzut şi mai demult. Dar nimeni nu şi-a putut aduce aminte cine le-a construit – sau de ce? Până de curând, nici măcar nu se ştia câte sunt. Acum sunt peste tot – mii – nu, sute de mii! Şi povestea pe care ne-o spun e cea mai importantă a umanităţii. Dar poate este una pe care nu eşti pregătit să o auzi. continuare: http://noulpamant.ro/articole/stiri/o-metropola-veche-de-200000-de-ani-in-africa-partea-i/

Cum a fost datat situl

Odată ce ruinele au fost examinate, cercetătorii au fost curioşi să plaseze civilizaţia descoperită într-o perspectivă istorică. Pietrele erau acoperite cu o patină ce părea a fi foarte veche dar nu erau suficiente date pentru datarea cu Carbon 14. A fost atunci o descoperire întâmplătoare ce a relevat vârsta sitului şi a trimis un fior pe şira spinării arheologilor şi istoricilor!

Găsind rămăşiţele unei comunităţi foarte mari, cu peste 200,000 de oameni trăind şi muncind la un loc, a fost în sine un fapt extraordinar. Dar datarea sitului era încă o probemă. Patina puternică identificată pe pietre sugera vechimea extremă a sitului, dar ştiinţa prin care se poate data folosind patina e la început şi încă destul de controversată. Datarea cu Carbon 14 se excludea pentru că rămăşiţele de lemn ars puteau fi de dată recentă, deoarece incendiile sunt o obişnuinţă în zonă.

Soluţia a venit destul de neaşteptat. După cum o descrie Tellinger:

 „Johan Heine a descoperit Calendarul lui Adam în 2003, printr-o întâmplare. Era pe drum pentru a-şi găsi unul dintre piloţii care se prăbuşise pe marginea unei stânci. Lângă locul accidentului John a observat un aranjament ciudat de pietre foarte mari ieşind din pământ. În timp ce salva pilotul rănit la aproximativ 20 m mai jos pe deal, Johan a mers către monoliţi şi a înţeles imediat că erau aliniaţi după punctele cardinale ale Pământului – nord, sud, est şi vest. Erau cel puţin trei monoliţi aliniaţi cu răsăritul, dar pe partea de vest erao o groapă misterioasă în pământ – ceva lipsea.

După luni întregi de măsurători şi observaţii, Johan a concluzionat că sunt perfect aliniate cu răsăritul şi apusul soarelui. A determinat echinocţiile şi solstiţiile. Dar misterioasa groapă rămânea o piesă lipsă din puzzle. Într-o zi, contemplând motivul existenţei acestei gropi, expertul în identificarea rutelor cailor, Christo, a sosit la faţa locului călare. I-a explicat lui Johan că acolo exista o piatră cu o formă ciudată care a fost înlăturată de la faţa locului de ceva ani. Se pare că acesta a stat undeva la intrarea în rezervaţie.

După o căutare îndelungată, Johan a găsit piatra cu formă antropomorfă (formă umană). Era intactă şi purta şi o plăcuţă inscripţionată pe ea. Fusese folosită de către fundaţia Blue Swallow pentru a comemora deschiderea rezervaţiei Blue Swallow în 1994, Ironia e că a fost înlăturată din cel mai important sit arheologic găsit până azi şi s-a întors în rezervaţia într-un mod misterios – pentru motive puţin diferite.

Primele calcule pentru vârsta calendarului au fost făcute pe baza constaleţiei Orion, cunoscută pentru „centura” strălucitoare de stele a vânătorului mitic.

Axa Pământului are o mişcare de rotaţie în jurul unui ax astfel încât stelele şi constelaţiile îşi schimbă unghiul prezenţei pe cerul nopţii într-un mod ciclic. Această rotaţie, denumită mişcare de precesie completează un ciclu complet la fiecare 26,000 de ani. Determinând când cele trei stele ale centurii lui Orion erau poziţionate aliniat pe linia orizontului, putem estima data la care cele trei pietre ale calendarului erau aliniate cu cele trei stele  într-un mod evident.

 Prima calculaţie era la cel puţin 25,000 de ani în urmă. Dar măsurători noi şi mult mai precise au tot mărit vârsta. Următorul calcul a fost prezentat de un arheo-astronom de vârf care a dorit să rămână anonim de frica ridiculizării de către comunitatea academică. Calculele sale au ţinut cont şi de înălţimea lui Orion au sugerat o vechime de cel puţin 75,000 de ani. Cele mai recente şi exacte calcule, efectuate în iunie 2009, sugerează o vârstă de cel puţin 160,000 de ani, bazate pe înălţimea constelaţiei – orizontalitatea – dar şi pe eroziunea doleritelor descoperite în sit.

Câteva dintre pietre au fost ciobite şi bucăţi din ele au stat pe pământ, expuse eroziunii naturale. Când au fost recompuse, aproximativ 3 cm din piatră era mâncată. Aceste calcule au ajutat la estimarea vârstei sitului calculând erozoinea doleritei.

Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Intre vis si realitate…

  Senzația ca nici realitatea nu e așa reală cum credeam o am de vreo 3 ani. M-am trezit într-o...

Închide