O anomalie a zborului satelitilor bulverseaza oamenii de stiinta

0

Atunci cand sondele spatiale, precum Rosetta sau Cassini, trec pe langa anumite planete sau luni, pentru primi un impuls si a calatori pe distante lungi, viteza lor se schimba subtil, pentru motive deocamdata necunoscute. Un cercetator spaniol a analizat daca cumva un ipotetic camp gravito-magnetic ar putea avea o asemenea iunfluenta. Totusi, ar putea fi si alte cauze in spatele acestei anomalii, cum ar fi radiatia solara, vanturile solare sau chiar efectele relativitatii sau ale materiei intunecate.

140919110526-large

De la inceputul explorarii spatiale, multe navete au pornit pe o traiectorie hiperbolica in jurul planetelor sau ale lunilor, cu scopul de a profita de avantajul energiei lor gravitationale pentru a-si atinge tinta. Totusi, in timpul acestor manevre, calculele teoretice ale oamenilor de stiinta nu s-au sincronizat cu viteza sondelor spatiale sau traiectoria lor a fost deviata de la cea calculata.

Aceasta anomalie a fost detectata cu extrema precizie in cazul zborurilor in jurul Pamantului, datorita multelor statii de monitorizare precum cea a NASA de la Robledo de Chabela (Madrid) sau cea a Agentiei Spatiale Europene de la Cebreros (Ávila), ce permit inregistrarea prin radar a vitezelor sondelor spatiale. Iar atunci cand sonda Galileo a zburat pe deasupra Pamantului in 1990, s-a inregistrat o accelerare neasteptata de 4 milimetri pe secunda, iar in 1992 o decelerare similara. De asemenea in 1998, o viteza cu 13 mm/s peste asteptari a fost observata in cazul navetei spatiale NEAR, anomalii similare fiind detectate in cazul sondei Cassini in 1999 ( – 2 mm/s) si ale sondelor Messenger si Rosetta in 2005, cu + 0.02 mm/s si respectiv + 1.82 mm/s.

„Aceste deviatii nu afecteaza in mod serios traiectoria naveletlor spatiale, totusi, cu toate ca sunt niste valori aparanet nesemnificative, este extrem de important sa aflam cauza lor, in special in aceasta epoca a preciziei spatiale”, declara Luis Acedo Rodríguez, fizician la Universitatea Politehnica din Valencia.

Cercetatorii nu au gasit inca explicatii convingatoare pentru fenomen, cu toate ca au fost enuntate mai multe ipoteze. Una dintre ele puncteaza ca factor pertubator radiatia solara, in timp ce altele sugereaza o influenta din partea campurilor magnetice sau efectele mareelor, existand si teorii neconventionale precum existenta unui halou de materie intunecata ce este „prins” de catre atractia gravitationala a Pamantului.

Acedo a propus o explicatie bazata pe un camp gravito-magnetic presupus, care ar urma paralelele Pamantului, o abordare ce poate fi folosita pentru a explica majoritatea acestor „deviatii”. „Teoria generalizata a lui Einstein prezice existenta unui camp similar, insa in cazul meridianelor, acest fapt fiind confirmat de catre experimente precum Gravity Probe B„, comenteaza cerectatorul, cu toate ca in acelasi timp recunoaste limitarile modelului sau.

„Daca ar exista un camp de forte”, explica el, „efectele sale ar putea fi vizibile si in cazul orbitelor eliptice ale navetelor si ar fi fost de mult timp detectat de catre satelitii geodinamici precum LAGEOS sau LARES; totusi, nu s-a intamplat asa, deci exista mari dubii ca un asemenea camp ar putea rezolva misterul acesta fara a schimba radical intelegerea pe care o avem asupra gravitatiei Pamantului”.

Excluzand aceasta posibilitate, expertii considera, intr-un articol publicat in revista Advances in Space Research ca aceste comportamente anormale ale satelitilor „trebuie sa aiba sursa in ceva de care, desi fiind extrem de comun, nu am fost constienti pana in prezent sau intr-o eroare in bazele de date ale softului ce analizeaza datele”.

Diferentele in viteze ar putea avea implicatii mult mai serioase asupra modului in care intelegem gravitatia, potrivit declaratiilor lui Acedo: „Avem deja destule dovezi ce indica o mica anomalie in observatiile astronomice ce conduc la noi concepte teoretice, precum avansul periheliului lui Mercur (cel mai apropiat punct de Soare), un element esential al teoriei relativitatii generalizate. Pentru cazul de fata, fara sa excludem o explicatie provenita din surse conventionale, s-ar putea intampla ceva similar”.

Intre timp, sondele spatiale continua sa ii bulverseze pe oamenii de stiinta de fiecare data cand trec in zbor pe deasupra Pamantului. Unul dintre ultimele zboruri a fost cel al navetei Juno in octombrie 2013, in drum de la Pamant la Jupiter. NASA inca nu a publicat datele acestui zbor, insa toate elementele cunoscute indica faptul ca viteza acesteia pe deasupra planetei noastre a fost iarasi diferit de cel estimat.

sursa:

Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Cinci moduri de a-ti mari gradul de constienta

Multi dintre noi cred ca a fi spiritual inseamna sa fii religios. Doar pentru ca nu sunteti direct afiliati unei...

Închide