Matematica trecutului – de Gary Kasparov – partea 2

1

  • Garry Kasparov a castigat titlul de Campion Mondial la Sah in anul 1985 – la varsta de  22 de ani. El a fost numarul unu pentru 255 de luni, pe departe cea mai lunga perioada in care cineva a fost in acea pozitie si aproximativ de trei ori mai mult decat rivalul sau principal, Anatoly Karpov. In 1997, intr-un meci istoric care a fost pe prima pagina pe intreg mapamondul, el a invins supercomputerul IBM, Deep Blue. continuare: http://noulpamant.ro/articole/stiri/matematica-trecutului-de-gary-kasparov-partea-1/

Pentru a produce arme pentru o asemenea armata, era necesara o intreaga industrie. In lucrarea sa, E. Gibbon mentioneaza explicit prezenta unor arme de fier (sau chiar de otel): “Pe langa o sulita usoara, legionarul roman tinea in mana dreapta formidabila Pilum… a carei lungime era de aproximativ 1,80 m ce se termina cu un varf piramidal din otel de 45 cm”. Intr-un alt loc, el indica “Folosirea lancilor si a buzduganelor de fier…”

Se crede ca extractia fierului din minereuri era comuna in Imperiul Roman. Totusi pentru a topi fierul pur este nevoie de o temperatura de 1,539oC  ce nu se poate atinge prin arderea lemnului sau a carbunilor fara tehnologia furnalului inventata abia cu 1000 de ani mai tarziu. Chiar si in secolul 15, fierul produs era de slaba calitate pentru ca marti cantitati de carbon trebuiau absorbite pentru a scadea temperatura de topire la 1,150oC. Exista si intrebarea resurselor suficiente – furnalurile folosite la mijlocul secolului XVI aveau nevoie de cantitati enorme de lemn pentru a produce carbuni, un proces scump si poluant ce a condus la despadurirea Europei. Cum a putut sustine Roma Antica o productie de fier de calitate pentru a satisface cererea de mii de tone de arme si echipamente necesare vastelor sale armate?

Doar estimand dimensiunea armatei, putem sa tragem concluzia ca populatia Imperiului Roman estic si vestic, in sec II d.C. era de cel putin 20 de milioane de oameni, insa este posibil sa fi fost chiar 40 sau 50 de milioane. Confirm lui E.Gibbon, “Italia Antica… continea 1197 de orase”. Roma avea mai mult de jumatate de milion de locuitori si mai erau si alte orase mari in Imperiu. Toate aceste orase erau legate intre ele printr-o retea de drumuri publice pavate, lungimea lor combinata fiind de peste 6400 de km! Acest lucru nu putea fi posibil decat intr-o societate avansata din punct de vedere tehnologic. Conform lui J.C. Russell, in secolul IV, populatia Imperiului Roman de Apus era de 22 de milioane (inclusiv 750 mii de oameni in Anglia si 5 milioane in Franta), in timp ce populatia Imperiului Roman de Rasarit era de 34 de milioane.

Nu este greu sa ne dam seama ca este o problema majora cu aceste numere. In Anglia, o populatie de 4 milioane in secolul XV a ajuns la 62 de milioane in sec. XX. Similar, in Franta, o populatie de circa 20 milioane in sec. XVII (in timpul conducerii lui Ludovic la XIV-lea) a ajuns la 60 de milioane in sec. XX… iar aceasta crestere a avut loc in ciuda gravelor pierderi datorita numeroaselor razboaie atroce. Stim din datele istorice ca numai in timpul razboaielor napoleoniene au pierit circa 3 milioane de oameni, majoritatea barbati tineri. Insa a fost si Revolutia Franceza, razboaiele din secolul XVIII in care Franta a suferit pierderi masive si Primul Razboi Mondial. Daca luam in considerare o rata constanta de crestere a populatiei, este usor sa estimam ca populatia angliei s-a dublat la fiecare 120 de ani, in timp ce cea din Franta s-a dublat la fiecare 190 de ani. .

Graficul arata cresterea ipotetica a celor doua functii ce sunt prezentate in figura 1. Conform acestui model, in sec IV si V, la destramarea Imperiului ROman, populatia (ipotetica) a Angliei ar fi fost intre 10 mii si 15 mii in timp ce populatia Frantei ar fi fost intre `70 de mii si 250 de mii. Totusi, conform estimarilor bazate pe documente istorice aceste numere ar trebui sa fie de ordinul milioanelor.

Se pare ca incepand cu secolul V au existat perioade in care populatia Europei a stagnat sau a scazut. Incercari de a gasi explicatii logice precum igiena precara, epidemiile si durata de viata mica, nu pot trece de o critica superficiala. Defapt, din secolul V pana in secolul XVIII, nu s-au schimbat in mod semnificativ conditiile sanitare in Europa de Vest, datorita numeroaselor epidemii si a unei igiene precare. Mai mult decat atat, odata cu introducerea armelor de foc in secolul XV, a crescut si numarul victimelor de razboi. Conform resurselor demografice UNESCO, o crestere de 0,2% pe an este necesara pentru o crestere sustenabila a populatiei umane, in timp ce o crestere de 0,02% pe an, este descrisa ca dezastru demografic. Nu exista nici o dovada ca un asemenea dezastru a avut vreodata loc pe Pamant. Asadar nu avem nici un motiv sa credem ca rata de crestere in antichitate difera semnificativ de rata de crestere din epocile ulterioare.

Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Legendarul oras Heracleion – acum scufundat sub apa

In vremurile antice, orasul Thonis-Heracleion, cunoscut astazi ca servea ca poarta de intrare in Egipt. Astazi, misteriosul oras legendar este...

Închide