Masuratorile gravitationale confirma existenta unui ocean subteran pe satelitul lui Saturn, Enceladus

0
Ilustratia de mai jos prezinta un posibil interior pentru Enceladus, bazata pe investigatiile facute de sonda Cassini asupra campului gravitational al satelitului. La latitudini sudice extreme, un ocean local de apa este prezentat intre coaja exterioara de gheata si miezul de roca de densitate mica din interior. Imaginile capturate de Sistemul stiintific de captare al imaginilor au fost folosite pentru a intui geologia si portiunile mai moi de sub subrafata vizibila.
Imagistica: NASA/JPL-CaltechIn 2005, satelitul NASA, Cassini a trimis catre Pamant imaginile ale unei luni inghetate a lui Saturn, care ejecteaza vapori de apa din fracturile ce se creaza in gheata, cunoscute sub numele de „dungi de tigru”. A fost o stire mare faptul ca micutul Enceladus – cu un diametru de numai 500 km – este un loc atat de activ. De atunci, cercetatorii au emis ipoteze in legatura cu existenta unui mare rezervor de apa sub suprafata inghetata, care este posibil sa alimenteze ejectiile. Acum, folosind masuratorile gravitationale pe care le-a facut sonda Cassini, oamenii de stiinta au confirmat faptul ca Enceladus contine un ocean sub coaja de gheata, in apropierea polilor.

„Pentru prima data am folosit o metoda geofizica pentru a determina structura interna a lui Enceladus, iar datele colectate sugereaza ca intr-adevar este foarte posibil sa existe un ocean local, mare, la aproximativ 50 km adancime de la suprafata, la polul sud”, spune David Stevenson, profesor de Stiinte planetare la Caltech si expert in studii ale interiorului corpurilor planetare. „Acest fapt ofera unul dintre modurile posibile in care putem explica de ce iese apa din aceste fracturi pe care le putem observa la polul sud.”

Stevenson este unul dintre autorii unei lucrari care descrie aceste descoperiri in numarul actual al revistei Science. Luciano Iess de la Sapienza University din Roma este principalul autor al lucrarii. In timpul survolarilor lui Encelaus, cercetatorii au efectuat masuratori extrem de precise ale traiectoriei lui Cassini, urmarind semnalul in microunde al sondei spatiale folosind NASA Deep Space Network. Atractia gravitationala a unui corp planetar precum Enceladus deviaza traiectoria navetei. Masurand aceste efecte de deflectare in semnalele transmise de Cassini pe masura ce orbiteaza in jurul lui Enceladus, oamenii de stiinta au reusit sa masoare campul garvitational al lunii lui Saturn. Acesta ofera detalii in legatura cu distributia maselor in interiorul lunii.

„Acesta este singurul mod in care putem afla structura interioara prin masuratori de la distanta”, decalara Stevenson. De fapt, niste masuratori mai exacte ar insemna plasarea unor seismografe pe suprafata lui Enceladus, ceva ce nu se va intampla prea curand.

Factorul cheie in cadrul datelor stranse in legatura cu gravitatia a fost asa-zisa anomalie de masa la polul sud al lunii. Pe scurt, asemenea anomalii exista daca se gaseste mai putina masa intr-o anumita zona in care nu ar trebui sa existe in mod normal in cazul unui corp sferic uniform. Deoarece exista o depresiune cunoscuta la polul sud a lui Enceladus, cercetatorii se asteapta sa descopere o anomalie de masa negativa. Totusi, anomalia a fost mult mai mica decat cea prezisa de catre observarea depresiunii.

„Deci atunci strigi ‘Aha! Se compenseaza la adancime”, spune Stevenson.

O asemenea compensare se intampla pe multe planete, inclusiv pe Pamant. In unele cazuri, absenta materialului la suprafata este compensata in adancime prin prezenta materialului mai dens. In alte cazuri, prezenta materialului extra de la suprafata este compensata prin existenta unui material mai putin dens in adancime. De fapt, atunci cand au fost efectuate primele masuratori gravitationale in India, cercetatorii au fost uimiti de faptul ca Muntele Everest nu parea sa produca cine stie ce efect. Azi stim ca, la fel ca toti muntii de pe Pamant, Everestul este compensat de o radacina de densitate mai mica ce se extinde pe zeci de kilometri sub scoarta. Cu alte cuvinte, materialul ce iese in evidenta la suprafata este compensat de o reducere a densitatii in adancime.

In cazul lui Enceladus, este valabila opusa. Absenta materialului de la suprafata este compensata in adancime prin prezenta unui material mai dens decat gheata. „Singurul candidat posibil este apa”, spune Stevenson. „Deci, daca exista o depresiune la polul sud si exista la 50 km de suprafata un strat de apa sau un ocean, atunci acel strat de apa aflat la adancime este o anomalie pozitiva de masa. Impreuna, cele doua anomalii sunt in concordanta cu masuratorile efectuate”.

Cu toate ca nu poate nimeni sa spuna daca oceanul de sub gheata este sursa apei care tasneste prin dungile de tigru de la suprafata lui Enceladus, cercetatorii spun ca exista o mare probabilitate ca el sa existe. Indoielile se nasc din faptul ca fracturile – intr-un mod care inca nu este inca total inteles – sunt legate in jos care o zona a lunii care este constant incalzita de catre miscarea de flexare a globului, urmarindu-si traiectoria excentrica.”Presupunem ca incalzirea repetata este si alimentare pentru acel ocean”, spune Stevenson, „asa ca este posibil ca parte din acea apa sa isi poata face drum in sus catre dungile de tigru”.

sursa: 

Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Cercetatorii au descoperit ca unele memorii pot fi transmise de la o generatie la alta prin ADN

Noile cercetari de la Emory University School of Medicine, din Atlanta, au aratat ca este posibil ca unele informatii sa...

Închide