Manipuland si folosind Rezonanta Schumann – partea a IV a

0

 

  • Egiptenii şi Rezonanţa Schumann Au ştiut vechii faraoni şi clasa nobililor egipteni să manipuleze şi să folosească Rezonanţa Schumann pentru a-ş îmbunătăţi sănătatea şi extinde durata vieţii? Sanctuare împrăştiate de-a lungul Egiptului arată egipteni ţinând tije în ambele mâini, de multe ori cu piciorul stâng înainte. Investigatori precum Dr. Valery Uvaroy din Rusia a descoperit că tija din mâna stângă era făcută din zinc şi cea din dreapta din cupru. Substanţe diverse precum cristalele de cuarţ şi pudră de cărbuni puteau fi puse în fiecare tijă. continuare: http://noulpamant.ro/articole/stiri/manipuland-si-folosind-rezonanta-schumann-partea-a-iii-a/

Legile Armonice?

Frecvenţa unui val electromagnetic nu este precisă şi fluctuează puţin dacă e creat de o gaură neagră/albă sau de un program de computer cum ar fi Adobe Audition. De aceea, Rezonanţa Schumann poate trece puţin peste şi sub media de 7,5 Hz. Cei mai mulţi oameni de ştiinţă detectează Rezonanţa Scumann la 7,83, dar creşterea mică peste 7,5 al găurii negre/albe se datorează fulgerului, tornadelor şi furtunilor ce stresează aria dintre suprafaţa Pământului şi Ionosferă. Totuşi, cu toate că frecvenţa poate varia puţin, faza frecvenţelor într-o gaură neagră/albă, într-un element chimic sau într-un val electromagnetic creat de Adobe Audition va rămâne rămâne precisă şi exactă.

Amplitudinea unei frecvenţe într-un element chimic poate fi schimbată prin temperatură şi presiune. Prin strângerea, fierberea sau îngheţarea elementului chimic silicon, amplitudinea frecveţelor rezonante fundamentale şi frecvenţele armonicilor relative ale moleculei de silicon sunt radical schimbate. Schimbarea amplitudinii cauzate de către fluctuaţiile de temperatură şi presiune se vor manifesta în silicon prin rupere, topire sau fragilitate.

Condiţiile meteo cu presiune scăzută sau crescută, furtunile de deşert şi de zăpadă probabil că schimbă amplitudinea Pământului puţin prin modificarea Frecvenţei de Rezonanţă Fundamentale şi a frecvenţelor armonice relative. Furtunile de deşert şi cele de zăpadă nu vor schimba faza precisă a Frecvenţei de Rezonanţă a Pământului sau frecvenţele armonice relative.

Schimbând şi forţând fazele

Probabil că singura forţă care alterează fazele Frecvenţei Fundamentale de Rezonanţă a Pământului şi a frecvenţelor armonice relative sunt poziţiile Soarelui, Lunii şi planetelor în poziţii speciale sau un obiect ejectat de pe orbita lui Jupiter sau Saturn. Schimbări sau forţări ale Rezonanţei Schumann prin influenţele planetare sunt cel puţin un factor de pornire sau în cele mai multe cazuri o cauză pentru mişcarea plăcilor tectonice care produc cutremurele.

Doi cercetători cunoscuţi din India au prezis în mod public şi foarte acurat data, longitudinea/latitudinea şi magnitudinea cutremurului devastator din Indonezia şi a tsunamiului ce a urmat, cu patru zile înaintea evenimentului. Şi-au construit predicţia pe observarea poziţiei Soarelui şi a Lunii la date şi ore precise ale altor cutremure de 7,5 d’grade magnitudine ce avuseseră deja loc.

Acest autor propune ipoteza că fazele Rezonanţei Schumann au fost forţate sau modificate de Lună (5 grade în Rac) în opoziţie cu Soarele (5 grade în Capricorn) pe 26 decembrie 2004. În data de 27 martie 1964 Soarele era la 7 grade în Berbec şi Luna la 7 grade în Balanţă şi un uriaş cutremur a zguduit Alaska. Atât în cazul cutremurului din Indonezia cât şi în cel din Alaska, Soarele se afla la 180 grade opus Lunii pe cercul zodiacal.

Cu alte cuvinte, dacă desenezi o linie dreaptă prin mijlocul Pământului, Soarele era pe o parte a globului şi Luna exact pe partea opusă a planetei. Totuşi această linie dreaptă nu trece prin cele două capete ale ecuatorului sau prin ambii poil ai Pământului. Prin observaşii profunde şi comparaţii ale unghiurilor critice ale opoziţiilor Soare/Lună relativ la ecuator şi la polii Pământului, cercetătorii indieni au localizat atât zona cât şi data/timpul când fazele Rezonanţei Schuman ar fi destul de slabe pentru a permite plăcilor tectonice să alunece. Totuşi, cercetătorii indieni nu erau conştienţi de de fazele Rezonanţei Schumann în studiile lor, predicţiile lor în legătură cu fenomenele tectoniceau fost făcute prin observarea şi calcularea unghiurilor opoziţiei Soare/Lună, acestea fiind uimitoare.  Mulţi oameni cred că ei merită aplauze globale pentru eforturile şi descoperirile lor şi realizările lor extraordinare.

Predicţia oamenilor de ştiinţă indieni a fost greşită cu aproximativ 28 de minute. Au calculat exact ora opoziţiei Soarelui şi a Lunii dar nu şi-au dat seama că stresului cauzat de această poziţie îi ia cam 30 de minute pentru a se acumula şi a modifica fazele Rezonanţei Schumann ce a cauzat sau a contribuit la mişcarea plăcilor tectonice la locaţia exactă pe grila armonică a Pământului.

Ritmurile conştiinţei naturii şi prevenirea

Prin crearea unui model dinamic şi evolutiv al grilei armonice a fazelor Frecvenţei Fundamentale de Rezonanţă a Pământului în conjuncţie cu poziţiile tranzitorii ale Soarelui, Lunii şi ale planetelor din sistemul solar, ar putea predicţia cutremurelor ajunge o ştiinţă precisă? Există un dezavantaj, totuşi, Cercetătorii pot măsura frecevenţa Rezonanţei Schumann dar nu pot determina exact fazele sau amplitudinile cu instrumnetele prezentului.

Până ce aceste instrumente nu sunt inventate ce pot măsura cel puţin fazele, oamenii vor trebui să observe prin modele matematice sau prin tridimensionale ale fazelor Frecvenţei Fundamentale de Rezonanţă a Pământului. Când aceste instrumnete vor fi operaţionale, autorul prezice că cercetătorii vor descoperi 144 de faze în fiecare emisferă ale Pământului şi ale lui Marte, de la 36 până la 72 în fiecare emisferă a lui Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun şi de la 9 până la 18 faze în fiecare emisferă a Soarelui. Prin contrast, totuşi, autorul prezică că planetele Mercur, Venus, Pluto şi toate lunile ce orbiotează în jurul planetelor sistemului solar vor avea o grilă armonică sferică (nu doră emisfere) cu de la 72 până la 96 de faze.

Puterea lui şapte

De ce foloseşte natura diviziuni sau multipli ai lui 18? O emisferă a unei planete nu este construită în secvenţe numerice pentru că astfel s-ar fi creat o structură slabă. Maximul de rezistenţă structurală a unui dom sau a unei molecule este obţinută când legăturile sunt împrăştiate peste emisferă sau moleculă. Cel mai eficient mod de a crea linii puternice într-un dom sau moleculă este de a folosi numărul 18 pentru că numărul special 7 înlesneşte un mod de distribuţie optim al legăturilor.

Figura 4 [stânga] este un cerc cu 18 linii cu 20 grade între fiecare două linii. Se desenază o linie de la un punct de pornire şi se uneşte cu un punct aflat la 7 linii distanţă sau 140 grade. Dacă se continuă secvenţa de linii la 140 de grade, linia care unşte cel de-al 18 lea punct sau ultimul ajunge în punctul de unde s-a pornit. Alfa-ul (începutul) şi omega (sfârşitul) punctelor unui cerc impărţit în 18 sau a unui multiplu de 18 folosind secvenţe de câte 7 sunt unul şi acelaşi punct. (Figura 5).

Atunci când aplicăm acest lucru armonicilor, punctele de pe cerc reprezintă fazele frecvenţelor şi cercul în sine reprezintă amplitudinea frecvenţei. Desigur, o planetă sau o moleculă utilizezaă mai mult decât o amplitudine dar pentru consistenţa desenului, iarăşi, numărul 7 aduce mai multă claritate. Şapte cercuri a câte 144 de linii cu un spaţiu de 2,5 grade între două linii au acelaşi alfa şi omega, folosind multiple secvenţe de 7. Iarăşi cele şapte cercuri reprezintă cele şapte amplitudini redundante pe care o planetă precum Pământul le foloseşte pentru a-şi construi grila armonică.

O linie este desenată din punctul de plecare până la cercul următor şi fiecare şapte linii sau fiecare 17,5 grade (7 x 2,5 grade). Figura 6 nu include toate cele 144 de linii dar arată la fiecare a 7 a linie unde se interesectează cercul cu linia de structură. Linia de la al 144 lea punct la următorul este punctul de plecare şi punctele alfa şi omega sunt unul şi acelaşi şi aduc putere sar şi flexibilitate (Figura 7). Pe Pământ distanţa dintre cercuri e de mii de kilometri. Când vor fi construite paaratele care să măsoare fazele Rezonanţei Schumann, autorul prezice că modelul grilei va fi similar cu o versiune tridimensională a Figurii 7, care este vederea de sus a acestei grile.

Acolo unde este pornirea sau Alfa dacă liniile amplitudinii sunt în stânga şi în dreapta punctului Alfa sunt ceea ce determină factorii de determină orientarea rotaţiei pe smisfere. Aşadar planetele cu grile armonice cu două emisfere pot avea numeroase feluri de orientări de rotaţii ce se manifestă în nenumărate caracteristici şi funcţiuni. Totuşi, numărul orintărilor rotaţiilor pentru planete este finit. Este cumva orientarea rotaţiei armonice a lui Uranus atât de unică încât aceasta e singura planetă care îşi expune polul de nord şi de sud direct soarelui în timpul unei revoluţii complete în jurul Soarelui?


 

sursa:

 Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
PUTEREA

Din fiecare pas pe care-l faci, înveţi, te înţelepţeşti, te deschizi tot mai mult către potenţialul tău maxim. Te rotunjeşti...

Închide