Fizica recunoaste: Universul este o imensa holograma

0
Cercatatorii au descoperit cea mai „clara dovada de pana acum” ca Universul in care traim este o holograma gigantica, deschizand drumul catre rezolvarea uneia dintre cele mai presante probleme a fizicii: relatia dintre Teoria Relativitatii a lui Einstein si fizica cuantica. Cu alte cuvinte, am putea sa traim in interiorul unei imense proiectii 3D a ceva ce este de fapt un spatiu bidimensional, intr-un fel asemenator unui cinematograf IMAX sau a unei picturi 3D. Sau ne-am putea imagina experienta de a ne uita la un obiect tridimensional din diferite unghiuri si observandu-l cum isi schimba forma in functie de punctul din care observam.

Artist’s impression shows the surroundings of the supermassive black hole at the heart of the active galaxy NGC 3783 in the southern constellation of Centaurus (The Centaur) (AFP Photo)

Grafica (imaginata) ce arata imprejurimile unei gauri negre supermasive, ce este in mijlocul galaxiei active NGC 3783, in constelatia sudica a Centaurului (Fotografia: AFP)

Noile simulari experimentale produse de catre cercetatorul japonez Yoshifumi Hyakutake, realizate impreuna cu echipa sa de la Ibaraki University of Japan , au abordat energiile diferite ale gaurilor negre ce au fost descoperite in universuri paralele. Descoperirile au fost publicate in revista Nature, pe 10 decembrie.

Einstein, atunci cand a emis teoriile sale, a postulat ca spatiul si timpul sunt legate intre ele si ca atunci cand sunt considerate si calculate, sa fie tinand cont de relatiile dintre cele doua, iar masuratorile obiectelor sa fie relative la viteza persoanei care le observa. Aceasta este o abordare extrem de empirica si bazata pe observatii.

Mecanica cuantica, pe de alta parte, se ocupa de comportamentul particulelor la o scara infinit mica si de aceea nu poate avea loc in viziunea testabila emipiric a lui Einstein, pentru simplul fapt ca aceasta este prea abstracta si teoretica. Cu toate ca ambele sufera de inconsistente: teoria lui Einstein, de exemplu, nu mai sta in picioare atunci cand incercam sa ne imaginam centrul unei gauri negre – un obiect in care atat timpul cat si spatiu se prabusesc – iar cele doua teorii au concurat, ele nu au fost vazute vreodata ca fiind paralele. Cercetatorii cauta de mult o teorie unificatoare.

Modelul lui Hyakutake explica unele inconsecvente dintre cele doua mari modele, continuand cercetarea inceputa in 1997. Imediat dupa acel moment, fizicianul Juan Maldacena a emis „teoria stringurilor”, punand bazele emiterii unui principiu holografic.

Acea teorie – despre care se spune in general ca explica natura a tot ceea ce exista – presupune ca Universul este compus din „stringuri” (corzi) foarte mici, imposibil de masurat, sau din obiecte uni-dimensionale ce vibreaza si fluctueaza, iar aceasta miscare inseamna activitatea materiei si a timpului.

Teoria spune ca aceste corzi exista in noua dimensiuni ale spatiului si una a timpului. Insa din cauza faptului ca ele sunt atat de dificil de masurat – si cu toate acestea se crede ca ele controleaza tot – se spune ca ele isi „proiecteaza” activitatea intr-un spatiu mult mai simplu, plat, fara gravitatie. Aceasta premiza a produs o lume fara legi ale gravitatiei. Totusi, ea nu a demonstrat ca Universul este o holograma. Continuand teoria corzilor, Hyakutake a scris doua lucrari.

Artist concept of a growing black hole, or quasar, seen at the center of a faraway galaxy. (NASA/JPL-Caltech) Grafica (imaginata) a unei gauri negre ce creste, sau cuasar, aflat in centrul Artist concept of a growing black hole, or quasar, seen at the center of a faraway galaxy. (NASA/JPL-Caltech)

Intr-una din ele, el a masurat energia interna a unei gauri negre – in mod specific in locul in care gaura intalneste Universul, cunoscut sub numele de „event horizon”. El a masurat activitatea proprietatilor vizibile ale gaurii negre (construita din particule vizibile) bazandu-se pe teoria corzilor si pe efectul particulelor virtuale, care apar si dispar din cand in cand – multi cercetatori le considera o unealta pur teoretica.

In cea de-a doua lucrare, Hyakutake si echipa sa, au calculat aceiasi activitate in dimensiuni inferioare (fara gravitatie) si rezultatele au fost aceleasi cu cele din prima lucrare. Cele doua lucrari preiau descoperirile lui Maldacena si le duc mai departe, propunand exista unei realitati in plus. Cea de-a zecea dimensiune nu are gravitatie si particulele sale se aliniaza cu acuratete in grupuri de „stringuri” ce oscileaza in armonie, fiind atatate unele de celalalte – nefiind in haos, ceea ce s-a presupus pana acum.

Si acum, in cele din urma, cercetatorii se pare ca au descoperit dovada matematica ce spune ca Universul poate fi masurat prin ambele teorii – una care implica gravitatia si una care nu o implica. Daca ele sunt identice, asa cum ele par acum, Maldacena insusi prezice ca am putea avea intr-o zi numai o teorie cuantica care sa explice natura a tot ceea ce exista in Univers.

Maldacena deja si-a exprimat entuziasmul in legatura cu calculele lui Hyakutake, declarand ca ele par sa fie corecte. El a declarat pentru revista Nature ca „intreaga secventa de lucrari este extrem de frumoasa pentru ca acestea testeaza natura natura duala [a Universului]in zone unde nu existe teste analitice”.

S-a confirmat prin calcule, poate pentru prima data, ceva ce noi am considerat de mult timp ca fiind adevarat, insa era tot in stadiul de conjectura – mai exact faptul ca termodinamica unor gauri negre poate fi reprodusa dintr-un Univers cu mai putine dimensiuni”, spune Leonard Susskind, fizician la Stanford University, California, care a fost printre primii care au propus teoria Universului sub forma unei hoplograme.

sursa: 

Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Hrana vie

  A fi bolnav costă mai mult decât a te menține sănătos. Medicul antic Hypocrate spunea că alimentele trebuie să...

Închide