Fenomenul ADN-ului negru – o descoperire ciudată

0

Fenomenul ADN-ului negru este una dintre cele mai ciudate descoperiri din domeniul științei până acum.

Descifrarea misterului ADN-ului negru ne oferă indicii nemaivăzute legate de întrebări despre animale care nu și-au găsit răspunsul până acum și schimbă actuala înțelegere legată de evoluție în general.

Numele este asemănător sau împrumutat de la materia neagră (întunecată), despre care se spune că este în procent de 25% din întregul Univers, însă scapă cercetării directă deocamdată. În bilogie evoluționistă, cercetătorii pot studia genomul unor specii pentru a vedea ce gene au trecut către altele și pot să descifreze ce funcție servește fiecare genă.

Cu ajutorul tehnologiei de secvențializare a ADN-ului, oamenii de știință pot să aibă o idee mai corectă despre faptul că girafele au gâtul atât de mare sau de ce șerpii sunt atât de lungi. Secvențializarea genelor ne permite să le comparăm între ele și să facem diferența între ADN-urile unor animale diferite, dar și să înțelegem cum au evoluat ele în modul lor unic.

În unele cazuri, însă, avem de-a face cuun mister. Unelor genoame ale animalelor par să le lipsească unele gene, unele care apar în cazul unor specii similare și care ar trebui să fie prezente în cazul animalelor vii. Aceste gene care aparent lipsesc au fost denumite ”ADN negru”. Existența acestuia ar putea să ne schimbăm perspectiva asupra evoluției în general.

ADN-ul negru este rar, însă nu este nemaiîntâlnit. El a fost detectat în cazul unor specii de păsări. Într-un studiu publica în Genome Biology, cercetătorii au descoperit un total de 274 de gene care erau absente în cazul unor specii de păsări, dar care sunt necesare pentru aproape toate vertebratele. Încă o dată ADN bogat în GC a fost descoperit.

Majoritatea cărților definesc starea de evoluție ca având loc în două etape: mutație, urmată de selecție naturală. Mutația ADN-ului este un proces comun și continuu, iar acesta are loc complet aleatoriu.

Selecția naturală acționează atunci pentru a determina dacă mutațiile sunt bune și dacă merită să fie transmise mai departe sau nu, în funcție de rezultatele obținute în urma reproducerii. Pe scurt, mutația crează variații în ADN-ul organismelor, iar selecția naturală decide dacă această mutație rămâne sau nu, definind în acest fel direcția evoluției.

Nu îmi lipsește nimic – Imagine: Wikipedia

Însă există puncte critice ale mutației din interiorul unui genom, ceea ce înseamnă că anumite gene au șanse mai mari de mutație decât altele. Acest lucru înseamnă că aceste puncte critice ar putea fi un mecanism care nu a fost prea mult studiat până acum, care ar putea și el să dea direcția evoluției, ceea ce înseamnă că selecția naturală s-ar putea să nu fie singura forță directoare.

Până în acest moment, ADN-ul negru pare să fie prezent în doua feluri diferite de animale. Însă este neclar cât de răspândit ar putea să fie. S-ar putea ca toate genoamele animalelor să conțină ADN negru, iar dacă acest lucru nu este adevărat, atunci ce face gerbilii și păsările atât de unici? Cel mai incitant mister care se cere rezolvat va fi efectul pe care ADN-ul negru l-a avut în evoluția animalelor.

sursa: http://www.messagetoeagle.com/dark-dna-phenomenon-one-strangest-discoveries-far/Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
O pastă de dinți revoluționară

Cercetătorul japonez Kazue Yamagishi este responsabil de invenția revoluționară pentru menținerea igienei personale. Descoperirea ei este un tip de pastă...

Închide