Este ADN-ul urmatorul internet? – PARTEA a-IV-a

1

  • Este ADN-ul urmatorul internet?[/tabtext] [/tabcontainer] [tabcontent]continuare a articolului: http://noulpamant.ro/articole/stiri/este-adn-ul-urmatorul-internet-pareta-i/ Lumina din interiorul corpului Popp a fost realment speriat de acest fapt. A scris despre asta pe o hârtie şi un jurnal cunoscut de medicină a fost de acord să îi publice articolul. La scurt timp după aceasta, Popp a fost abordat de un student pe nume Bernhard Ruth, care l-a rugat pe Popp să îi supervizeze munca pentru dizertaţia de doctorat. Popp i-a răspuns că e gata să facă acest lucru dacă poate demonstra faptul că se emite lumină din corpul omenesc. continuarea articolului: http://noulpamant.ro/articole/stiri/este-adn-ul-urmatorul-internet-partea-a-iii-a/

Au trecut aproximativ 25 ani pentru ca Popp să poată să strângă adepţi din lumea ştiinţifică. Încet încet, câţiva cercetători de pe întreg globul au început să ia în considerare faptul că sistemul de comunicare al corpului poate fi o reţea complexă de rezonanţe şi frecvenţe. În cele din urmă au format Institutul Internaţional de Biofizică, compus din 15 grupuri de oameni de ştiinţă din centre internaţionale de pe mapamond.

Popp şi noii lui colegi au pornit la studierea emisiilor de la organisme ale aceleiaşi specii, mai întâi într-un experiment cu purici de apă din genul Dafnia. Ceea ce au descoperit a fost spectaculos. Testele făcute cu un fotomultiplicator au demonstrat că puricii de apă absorbeau lumina emisă de ceilalţi din jurul lor. Popp a încercat acelaşi experiment cu peşti mici şi a obţinut acelaşi rezultat. Potrivit fotomultiplicatorului,  floarea soarelui funcţionează precum un aspirator biologic, mişcându-se în direcţia emisiilor celor mai mari de fotoni pentru a-i capta. Chiar şi bacteriile înghit fotoni din mediul în care sunt plasate.

Comunicările dintre organisme

În acest fel Popp şi-a dat seama că aceste emisii au un scop şi în afara corpului. Unda rezonatoare nu era folosită doar la comunicarea din interiorul organismului, dar şi la comunicarea dintre organisme vii. Două organisme sănătoase implicate în ceea ce el numeşte „absorbţie fotonică” fac schimb de fotoni. Popp şi-a dat seama că acest schimb ar putea deţine cheia descifrării celor mai vechi mistere ale lumii animale: felul în care bancuri de peşti sau stoluri de păsări se coordonează perfect într-o mişcare simultană a grupului. Multe experimente legate de locurile de migraţie ale animalelor demonstrează că acestea nu urmăresc nişte rute învăţate, mirosuri sau câmpurile electromagnetice ale pământului, dar mai degrabă o formă tăcută de comunicare ce funcţionează ca o bandă de cauciuc invizibilă, chiar şi atunci când animalele sunt la kilometri distanţă unele faţă de altele.

Pentru oameni s-a născut o nouă posibilitate. Dacă am putea prelua în noi fotonii altor vieţuitoare atunci am putea folosi acea informaţie din ele pentru a corecta lumina proprie dacă ceva ar merge prost.

Transmisia morţii via Canalul de „Lumină” Paranormal

Câteva experimente extrem de interesante au fost făcute de către V.P. Kaznacheyev privind transmisiunile paranormale de moarte prin comunicare cu lumină între organisme.

Pe scurt, două grupe de celule au fost selectate din aceiaşi cultură celulară şi au fost amplasate de o parte şi de alta unui geam comun în două camere separate cu medii diferite. Celulele au stat în containere de cuarţ. O cultură celulară a fost folosită ca mostră iniţiatoare şi a fost expusă unui mecanism mortal – virus, germen, otravă chimică, radiaţie, raze ultraviolete etc. Cea de-a doua cultură a fost observată pentru a sesiza orice transmisie de efecte din partea culturii ce era distrusă.

Atunci când geamul despărţitor era făcut din sticlă normală, cea de-a doua mostră a rămas vie şi sănătoasă. Atunci când acesta era confecţionat din cuarţ, cea de-a doua mostră s-a îmbolnăvit şi a murit, evidenţiind aceleaşi simptome ca prima mostră.

Experimentele s-au făcut la întuneric şi s-au raportat peste 5,000 de cazuri de către Kaznacheyev şi colegii săi. Debutul îmbolnăvirii şi morţii induse în cea de-a doua cultură a avut loc într-un timp rezonabil – de la două la patru ore – de la simptomele primei culturi.

Principala diferenţă dintre cele două sticle este aceea că sticla de cuarţ lasă trecrea atât a razelor ultraviolete cât şi a celor infraroşii, în timp ce sticla ordinară este relativ opacă la ultraviolete şi infraroşii. Amândouă tipurile transmit lumina vizibilă. Deci sticla e un opritor pentru canalul paranormal în timp ce cuarţul nu este.

În 1950, cercetători vestici au descoperit că celulele puteau fi ucise în întuneric cu radiaţii ultraviolete, dacă sunt ţinute departe de lumina vizibilă pentru 24 de ore sau mai mult, iar apoi dacă ar iradia celulele cu lumină vizibilă celulele s-ar regenera cu sutele de mii deşi au fost în moarte clinică.

Specific, fiecare celulă emite radiaţie mitogenetică în spectrul ultraviolet de două ori: atunci când se naşte şi când moare. Fotonul UV emis la moarte conţine exact modelul stării virtuale ale condiţiilor celulei la moarte. Celulele sănătoase sunt bombardate astfel cu mesaje de moarte din partea celulelor care mor şi se difuzează în întrega cultură sănătoasă, eventual toate copiind acest model al morţii.

[ V.P. Kaznacheyev „Interacţiuni intercelulare la distanţă într-un sistem cu două culturi de ţesuturi”, Sisteme Psihoenergetice, Vol. 1, Nr. 3, Martie 1976, pp 141-142]

Popp a început să experimenteze pornind de la această idee. Dacă substanţele chimice ce cauzează cancer ar putea altera emisiile de biofotoni ale corpului, atunci alte substanţe ar putea reintroduce o mai bună comunicare.  Popp s-a întrebat dacă anumite plante ar putea schimba emisiile de biofotni de la celulele canceroase pentru a le face să comunice iar cu restul corpului. A început să experimenteze cu o serie de substanţe nontoxice cunoscute a fi un succes în tratarea cancerului. Numai într-o singură instanţă substanţele nu au mărit numărul de fotoni emişi de celulele cu tumoare, făcându-le şi mai periculoase pentru organism.

 Singura poveste de succes a fost vâscul, care a părut că ajută corpul să „resocializeze” fotonii emişi de către tumoare şi să le facă normale. Într-unul din numeroasele cazuri Popp a întâlnit o femeie în jur de treizeci de ani care avea cancer la sâni şi vaginal. Popp a descoperit că vâscul crea coerenţă în ţesuturile ei canceroase. Cu acordul medicului ei, femeia a întrerupt orice tratament în afara extractului de vâsc şi după un an, toate testele de laborator era parctic normale.

notă personală: iată cum, informaţia conţinută în plante se demonstrează că este capabilă să returneze informaţia aberată din celule şi comunicarea normală. Iată cum o plantă cunoscută pentru „norocul” pe care îl aduce şi „binecuvântările” sale este practic tradusă într-un tratament pentru cea mai obscură zonă de lumină posibilă în organism: cancerul. Şi cred că ar fi benefic să se facă un experiment şi cu cu cea de-a doua mostră infuzată de lumină vindecătoare din partea unui bionergoterapeut, pentru că este binecunoscut faptul că „ceea ce e sus e şi jos” şi faptul că acea radiaţie luminoasă binefăcătoare este mai „puternică” decât orice semnal al morţii.

Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Scurt exercitiu de eliberare de tensiune

Practica Qi Gong este una dintre cele mai simple şi mai eficiente atunci când vine vorba de energizare, de echilibrare...

Închide