Este ADN-ul urmatorul internet? – PARTEA I

3

Sunt oamenii cu adevărat fiinţe de lumină?

Primesc multe sugestii pentru articole şi le apreciez mult. Dar câteva dintre ele sunt prea bune ca să fie adevărate. Un asemea exemplu a fost povestea unui schelet gigant – poate 12m înălţime – ce a fost descoperit de o echipă de arheologi ruşi. Povestea avea fotografii şi arăta promiţător. Dar când am urmărit linkurile, acestea se învârteau în cerc. Fiecare link folosea linkul anterior ca sursă. În cele din urmă am ajuns la sursa fotografiilor în care am recunoscut o bună glumă realizată în Photoshop care i-a păcălit pe toţi.

Am avut aceiaşi experienţă săptămâna aceasta când am primit un articol de la un om de ştiinţă rus (iar), Pjotr Garjajev, care a reuşit să intercepteze o comunicare de la o molecula de ADN sub forma unor fotoni de lungime ultravioletă – lumină! Şi mai mult, el susţine că ar fi interceptat comunicarea de la un organism (embrion de broască) cu o rază laser şi apoi a transmis-o către ADN-ul unui alt organism (un embrion de salamandră), fapt care a condus la dezvoltarea acestuia din urmă să se dezvolte într-o broască!

Dar acesta este numai începutul.

Dr. Garjejev susţine că această comunicare nu e ceva ce se întâmplă doar în interiorul unei singure celule sau între o celulă şi o altă celulă. El susţine că organismele folosesc „lumina” pentru „a vorbi” cu alte organisme şi a sugerat că aşa se poate explica telepatia şi capacităţile paranormale. E ca şi cum oamenii ar avea deja internetul lor personal şi comunicarea wireless înglobate în ADN. Oau!

Am căutat o revistă de ştiinţă care să fi prezentat acest experiment. Tot ceea ce am găsit au fost bloguri şi site-uri care au dus mai departe aceiaşi poveste, cuvânt cu cuvânt, fără nicio referinţă. Asta până când am dat peste munca lui Fritz-Albert Popp [dreapta].

Fritz-Albert Popp a crezut că a descoprit un leac pentru cancer. Nu sunt convins că nu a reuşit.

Era anul 1970 şi Popp, un biofizician teoretician de la Universitatea Marburg din Germania preda radiologia – interacţiunea radiaţiilor electromagnetice (EM) asupra sistemelor bilogice. În acele timpuri era prea devreme pentru griji în legătură cu telefoane mobile şi tuneluri cu microunde care sunt acum legate de obicei de cancer şi leucemie. Lumea lui era mult mai mică.

El analiza atunci două molecule aproape identice: benzo[a]pirena, un hidrocarbon policlic cunoscut ca fiind una dintre substanţele cele mai letale cu efecte carcinogene asupra oamenilor şi geamănul ei benzo[e]pirena (care prezintă o mică alterare în markerii moleculari). A iluminat ambele molecule cu lumină ultravioletă (UV) în încercarea de a afla de ce aceste două molecule aproape identice sunt atât de diferite.

De ce lumină ultrvioletă?

Popp a ales să lucreze în special cu lumină UV datorită experimentelor cercetătorului rus Alexander Gurwitsch care în timp ce lucra cu ceapă în 1923, a descoperit că rădăcinile puteau stimula rădăcinele unei plante adiacente dacă cele două erau aşezate într-un vas de cuarţ dar nu şi dacă erau aşezate în vase de sticlă de siliciu. Singura diferenţă era că siliciul filtrează razele cu lungime de undă ultravioleteă în timp ce cuarţul nu o face. Gurwitsch a enunţat teoria conform căreia rădăcinile de ceapă puteau comunica între ele prin lumină ultravioletă.

[deasupra] Toate vibraţiile energiei sunt parte din spectrul electromagnetic. Acestea includ energia electrică, căldura, sunetul, lumina, undele radio şi undele radioactive. Lumina UV este o porţiune foarte mică a spectrului EM cu o lungime de undă foarte mică.

Ceea ce Popp a descoperit este faptul că benzo[a]pirena (molecula ce produce cancer) absoarbe lumina UV şi apoi o re-emite la o cu totul altă frecvenţă – era un fel de „bruiaj” al luminii. Benzo[e]pirena (fără efect asupra oamenilor) lasă lumina UV să treacă prin ea fără să o modifice.

Popp a fost uimit de a ceastă diferenţă şi a continuat să experimenteze cu lumina UV pe alţi compuşi. A condus acest test pe 37 de compuşi chimici diferiţi, unii carcinogeni, alţii nu. După un timp, a fost în stare să prezică ce substanţe pot cauza cancer. În toate cazurile, compuşii carcinogeni luau lumina UV, o absorbeau şi îi schimbau frecvenţa sau o bruiau.

A descoperit şi o altă proprietate ciudată a acestor compuşi: fiecare dintre ei reacţiona la lumină doar la o anumită frecvenţă – 380 nm (nanometri) în spectrul ultraviolet. Popp s-a tot întrebat de ce o substanţă ce poate produce cancer era un bruiaj pentru lumină. A început să citească literatură ştiinţifică în legătură cu reacţiile bilogice umane şi a dat peste un fenomen denumit „foto-retuşare”.

Foto-retuşarea

Este bine cunoscut faptul  că dacă loveşti o celulă cu lumină UV astfel încât 99 la sută din celulă, inclusiv ADN-ul se distrug, celula se poate repara într-o singură zi doar prin iluminarea celulei cu lumină de aceiaşi lungime de undă dar cu o intensitate mult mai mică, date rezultate din experimentele biologice de laborator.  Până azi, cercetătorii nu înţeleg acest fenomen, denumit foto-retuşare, dar nimeni nu îl neagă.

Popp ştia de asemenea că pacienţi cu xeroderma pigmentosum [dreapta] în cele din urmă mor de cancer de piele pentru că sistemul de foto-reparare nu poate repara distrugerile cauzate de soare. A fost de asemenea izbit de faptul că foto-repararea lucrează cel mai eficient la 380 nm – aceiaşi frecvenţă la care compuşii carcinogeni reacţionează şi bruiază.

Aici Popp a făcut saltul în logică. Dacă factorii carcinogeni reacţionau doar la frecvenţa aceasta atunci trebuie să fie o legătură cu foto-repararea. Şi dacă lucuruile săteau aşa  trebuie să fie un tip de lumină responsabilă pentru foto-reparare. Un compus trebuie să cauzeze cancer pentru că blochează permanent această lumină şi o bruiază, aşa că foto-repararea nu mai funcţionează. Părea logic, dar este adevărat?

notă personală: Cu siguranţă aici găsim şi legătura dintre frecvenţele „nevăzute” pe care bioenergoterapeuţii le „transmit” în timpul sesiunilor de vindecare, doar că acele frecvenţe sunt cu mult mai fine şi nu există încă aparate de măsură pentru ele. La fel de important este de observat faptul că o anumită frecvenţă poate fi transmutată, dacă există programul deja existant acolo şi dacă funcţionează într-o direcţie poate funcţiona şi în cealaltă. Şi mai trebuie să ţinem cont de un lucru atunci când citim aceste rânduri şi anume de faptul că lumina nu trebuie văzută separat pentru că ea vine împreună cu sunetul şi cu vibraţia. Practic trebuie să vorbim de lumină informatizată, Divină, nu să rămânem în cadranul limitat al fizicului.

Articolul de faţă nu îmi aparţine, continuarea în zilele următoare.Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

3 comentarii

  1. Dragă Dan, uită-te la SF-urile din ziua de azi şi dacă tu crezi că e ceva care să nu poată fi făcut în Photoshop…
    Ideea e să îţi cauţi ghidarea interioară ori de câte ori dai de o informaţie, să cauţi semnalele subtile care vin de acolo şi ai să ştii care conţin adevăr şi care nu. Toate sunt atitudini ale noastre, ale omului care gândeşte, judecă, observă, vrea să iasă în evidenţă… modestia în cazul unor asemenea cazuri ne poate conduce către o atitudine echilibrată în orice ocazie. Dar trebuie să şi învăţăm câte ceva din toate astea, nu numai ce se imprimă la nivel subtil. Să cauţi mereu mie mi se pare un mod onest de a te conduce mai aproape de cine eşti şi această căutare să te facă mai bun, mai prezent, mai înţelept.

    Dacă vrei o părere personală, pe care nu o impun nimănui, poza e fake 100%. Uriaşii pe care îi căutăm nu au fost destul de materiali pentru a lăsa schelete în urmă.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
MISTER ASTRONOMIC – inelele spatiale

Acum 25 de ani, în data de 23 februarie 1987, cea mai strălucitoare supernovă a epocii moderne a fost observată...

Închide