Creierul nu este un computer! – partea a III a

1

  • Câmpuri de natură diferită – Întinse şi Morfogenetice Unul dintre cele mai uimitoare lucruri în legătură cu creierul este inteligenţa sa – abilitatea de a învăţa. Se pare că învăţarea e influenţată puternic de felul în care câmpurile electrice modifică conexiunile sinaptice. continuarea:http://noulpamant.ro/articole/stiri/creierul-nu-este-un-computer-partea-a-ii-a/

 Experimentul – Ce vedeţi?

 „Experimentul are trei paşi. Începi prin a arăta aceste două poze puzzle unui grup de subiecţi pentru a stabili cam cât de uşor poate fi recunoascută imaginea ascunsă în fiecare dintre aceste două poze. Apoi, la TV, pentru a ajunge la cât mai mulţi oameni, îi înveţi pe telespectatori cum să se uite la aceste imagini ascunse, dar nu le arăţi rezultatul.

În final aduci un nou grup de subiecţi care nu au văzut show-ul la tv şi nici nu au auzit de el şi le încerci iar abilitatea de a descoperi imaginile ascunse. Întrebarea experimentului este, dacă mulţi oameni învaţă să găsească imaginile ascunse, înseamnă că şi alţii o pot face cu uşurinţă?” – Sheldrake

Oamenii care au văzut spectacolul tv şi care ştiau cum să interpreteze imaginile (de ex. privind negativul, spaţiul alb) sunt precum masa critică (cele „100 de maimuţe”) care a învăţat să îşi spele cartoful dulce. Această cunoaştere ajunge în câmpul morfogenetic şi devine accesibilă unui număr foarte mare de oameni care nu s-au uitat la tv şi cărora nu li s-a explicat cum să privească poza. Compari numărul de oameni ce reuşesc să decodifice imaginea, înainte şi după ce metoda de interpretare este oferită, pentru a vedea efectele.

Dedesubt sunt cele două imagini arătate pe post la BBC pentru experiment. Încercaţi să ghiciţi ce este în prima poză. După daţi click pe prima poză, imaginea ascunsă vă va fi relevată. Folosind această cunoaştere, puteţi „vedea” imaginea din cea de-a doua imagine? Daţi click după ce încercaţi să ghiciţi. Cum v-aţi descurcat?

Figura 1 [deasupra]

Figura 2 [deasupra]

Aceste prime experimente s-au făcut în Anglia în 1983 cu 2 milioane de telespectatori. Câteva mii de oameni au fost testaţi în diverse părţi ale lumii şi rezultatele au fost pozitive şi semnificative.

„Acest lucru a fost realizat la scară mai mare la BBC în 1984 cu 8 milioane de telespectatori. Era unul dintre programele foarte populare de ştiinţă numit Lumea de mâine. În cadrul acesteia, imaginea a fost selectată pentru a fi arătată aleatoriu, live, în momentul transmisiei.

Testele ulterioare transmisiei s-au efectuat în America de nord, Europa de vest şi în emisfera sudică, în particular în Africa de Sud… Procentul oamenilor ce recunoşteau imaginea ascunsă s-a îmbunătăţit simţitor în Europa de vest dar nu şi în America de nord, nici măcar în cazul schimbării imaginii de control.

Deci se pare că testele aveau efect, dar acesta se confirma doar în Europa de vest.

Acum la prima vedere se pare că există un efect de distanţă dar nu mă aşteptam să existe un efect de distanţă… o posibilitate este că oamenii dintr-o anumită zonă geografică să fie în acelaşi fus orar, mai mult în aceiaşi fază. Africa de sud ş iEuropa de vest sunt la doar o oră distanţă de Anglia, pe când America are o diferenţă de la 5 până la 8 ore de fus orar.” – Sheldrake

Creierul plastic

Când vorbim despre creier cum că ar fi „plastic” ne referim la abilitatea sa de a reorganiza neuronii pentru a face diverse operaţiuni, după nevoie. Dacă o parte din creier este afectată, e posibil ca alte părţi din creier să fie mobilizate pentru a compensa pentru ţesuturile pierdute. Pe măsură ce îmbătrânim, e posibil ca neuroni individuali să fie regeneraţi şi revitalizaţi. Din ce în ce mai multe dovezi sugerează că aceste câmpuri electrice joacă un rol important în „plasticitate.”

Neuronii sunt născuţi continuu din celule stem endogene şi adăugate creierului de-a lungul vieţii. Dar pe măsură ce îmbătrânim, dezvoltarea noilor neuroni scade dramatic. Un studiu prezentat în Analele Neurologiei din 2002 descrie cum şoricei bătrâni cu dezvoltări noi neuronale minime au fost revitalizaţi şi neuronii lor au fost făcuţi să se regenereze mai mult decât se întâmpla în grup doar prin aplicarea unor stimuli mentali puternici.

„Ar putea acest răspuns plastic să fie relevant pentru explicaţia efectelor trăirii unei „vieţi active” asupra funcţiilor şi patologiei creierului? Neurogeneza hipocampusului la şoarecii adulţi ce au trăit în medii îmbogăţite de la 10 la 20 de luni a fost de cinci ori mai mare decât a grupului de referinţă.

Această plasticitate celulară s-a petrecut în conextul unei îmbunătăţiri vizibile a parametrilor învăţării, al comportamentelor exploratorii şi al activităţii locomotorii. Şoarecii îmbunătăţiţi au avut şi cantităţi reduse de lipofuscin în girusul dinţat, indicând scăderea nonspecifică a degenerării cauzate proporţional de vârstă. De aceea, la şoareci semnele de îmbătrânire neuronală pot fi micşorate printr-o activitate susţinută şi o viaţă plină, chiar dacă această stimulare începe la vârste medii. Activitatea exercită nu numai un acut dar şi susţinut efect asupra plasticităţii creierului.” – [2]

Pare posibil ca prin activarea căilor existente şi prin stimularea activităţii câmpurilor electrice, neurogeneza – revitalizarea neuronilor – poate fi atinsă. Pare să existe un mecanism care porneşte genele, făcându-le să se manifeste ca şi cum ar fi mai tinere. Vestea bună este că revitalizarea nu are nevoie de intelectualitate. Stimularea creierului prin exerciţii fizice ordinare pare să aibă aceleaşi efecte.

La divizia de Neurochirurgie a UCLA, cercetătorii au descoperit că rozătoarele care făceau exerciţii fizice regulate aveau neurogeneză şi neuroplasticitate mai mare decât grupul reper care nu putea să facă exerciţii. [3] Aşa că se pare că stimularea multi-faţetată este cheia menţinerii unui creier sănătos. Şi această plasticitate apare iar legată de câmpurile electrice care sunt generate atunci când o colecţie de căi neuronale sunt stimulate simultan.

Ne putem modela creierul?

Da. Măsura în care ne putem reconfigura creierul este chiar uimitoare. În videoclipul următor, Jodi Miller,  de 9 ani, poate fi urmărit cum merge la şcoală, se joacă cu prietenii şi trăieşte o viaţă normală. Intelectul ei şi emoţiile rămân intacte în ciuda faptului că chirurgii i-au extirpat jumătate de creier.

Jodi suferea de crize ce nu puteau fi controlate prin medicaţie. Pentru a-i salva viaţa, o întreagă emisferă i-a fost extirpată. Jumătatea goală a craniului a fost umplută de atunci cu fluid cerebral. Jumătatea rămasă s-a reconfigurat şi şi-a desemnat şi sacinile emisferei dispărute aproape în totalitate.

Acesta desigur, este un exemplu dramatic. Dar cu toţii ne-am reconfigurat creierele într-o măsură mai mare sau mai mică. Orice faceţi repetitiv, sau dacă dezvoltaţi o abilitate de a face ceva este indicator al specializării şi alterării ţesutului nervos. Un exemplu şi mai interesant este acela al muzicienilor.

Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
EXERCITIU DE RIDICARE A VIBRATIEI – recunostinta

Început şi sfârşit, alfa şi omega, naştere şi moarte... toate ipostaze, sectoare ale unei sfere a existenţei fiecăruia, un soi...

Închide