BIOCOMUNICAȚIA: Dialog fără cuvinte (II)

1

   (Citește aici partea I)

PLACEBO: VINDECAREA PRIN TRANSFER ENERGETIC

Unui grup de subiecţi i se administrează un medicament puternic. Celuilalt grup i se administrează o banală aspirină. Ambele grupuri ştiu însă că primesc unul şi acelaşi remediu, care trebuie să provoace cutare şi cutare reacţii, simptome, rezultate. Pe care ambele grupuri le simt şi le declară ca atare. Mint subiecţii din cel de al doilea grup? Nici vorbă! Dar sunt ”victimele” gândului, sugestiei terapeutice care li s-a transmis, când au fost încredinţaţi că urmează aceeaşi terapie, ca şi componenţii primului grup. Este bine cunoscuta tehnică de ”influențare mentală” care stă la baza efectului placebo. Pe lângă semnificaţia propriu-zisă conţinută (”veţi simţi cutare şi cutare simptome”), gândul (sugestia) transferă, de la emiţător către receptor, şi energie. Iar energia este capabilă să declanşeze o acţiune în organism.

S-a demonstrat de aproape patru decenii că substanţele administrate ca placebo, deci cu funcţie de sugestie, pot acţiona prin declanşarea secreţiei de endorfine. Cu alte cuvinte, sugestia este capabilă să declanşeze o acţiune fiziologică, concretă, în organism.

”Prin acest transfer energetic se pot explica şi o serie de alte fenomene considerate ciudate, miraculoase: vindecările rare, în cazul unor boli grave, prin procedee ce se înscriu în sfera psihologică, unele proceduri din medicina populară, influenţa benefică sau malefică asupra noastră a gândurilor <bune> sau <rele>, eficienţa unor modalităţi de relaxare sau a unor tehnici de origine asiatică prin care se urmăreşte menţinerea pe un timp determinat a unor stări fără gânduri” (Dumitru Constantin-Dulcan).

DE VORBĂ CU PLANTELE…

Şi aşa-zisa ”sensibilitate” a plantelor – alt subiect dezbătut cu pasiune, în ultimele decenii – poate fi înţeleasă tot ca un transfer de energie şi informaţie între om şi plante.

”Este interesant de observat că planta nu sesizează doar prezenţa unui câmp energetic emis de om sau de alte fiinţe, ci distinge şi semnificaţia lui” – punctează profesorul Constantin-Dulcan.

Iar eu exemplific cu o mărturie fascinantă: într-un interviu relativ recent, inginerul Ştefan Manea, specialist în produse naturiste, povestea despre o femeie din satul în care el a copilărit, renumită pentru viteza cu care secera. Nu era vorba doar despre hărnicie şi îndemânare. Ştia secerătoarea ce ştia: ”Trebuie să seceri repede, repede, să nu le laşi timp plantelor să vorbească între ele. Altfel cele din urmă le spun ce au păţit celor din faţa ta şi astea te plesnesc de nu te vezi!”.

Comunicarea dintre plante, pe de o parte, dintre plante şi om, pe de altă parte (capacitatea lumii verzi de a ”citi” intenţia omului de a-i provoca o suferinţă sau, dimpotrivă, de a o proteja şi iubi), a probat-o şi prof. dr. Mărioara Godeanu, în cadrul experimentului care i-a adus celebritatea: piramida de lângă Piteşti.

DE VORBĂ CU ANIMALELE…

În relaţia noastră cu ele văd eu una dintre ilustrările perfecte ale definiţiei telepatiei ca ”afecţiune la distanţă”.

Avem, mai întâi, demonstraţiile oferite, în timp, de către dresori celebri, care comunicau telepatic cu câinii lor: le transmiteau ordine pe care hămăitorii le executau fără să zică ”mâr”.

Apoi, avem şi explicaţia din ”Fizica viului”:

”Fenomenul comunicării psihice între om şi animale, în speţă câinele, nu este aşa de ciudat pe cât ar părea la prima impresie. Majoritatea celor ce s-au ocupat de fenomen au remarcat că situaţiile cele mai propice de producere a telepatiei sunt acelea în care există o armonizare psihologică între cei doi parteneri, o afinitate psihică. Or, câinele este animalul care şi-a demonstrat un ataşament de o fidelitate nedezminţită vreodată. Sunt cunoscute cazuri când câinii au decedat (întâmplător?) o dată cu stăpânii lor, câini care au urmat cortegiile funerare ale stăpânilor casei şi nu au mai părăsit mormântul acestora până ce au murit prin înfometare.Toate aceste reacţii ale animalelor, atât de ciudate pentru noi, pot susţine ideea unui <contact pssihologic> între om şi animale şi de aici şi posibilitatea unei comunicări telepatice”.

COMUNICAREA CONŞTIENTĂ – COMUNICAREA INCONŞTIENTĂ

Cum se explică oare simpatia sau antipatia pe care o resimţim instantaneu, faţă de o persoană pe care o vedem pentru prima dată? Foarte probabil, tot prin telepatie: se produce, între noi şi persoana respectivă, un transferul de energie, deci de informaţie, însă la nivelul inconştientului. Recepţionăm, într-un plan energetic subtil, gândurile, sentimentele necunoscutului cu care venim în contact. Nu avem nevoie de cuvinte, nu trebuie să îi auzim timbrul vocii, nici să-i interceptăm privirea. Pentru că ştim deja ”cu cine avem de a face”. Telepatie pură!

Dar cu deochiul, sau cu puterea unora de a transmite altora anumite senzaţii, de la dezagreabile, la foarte plăcute, sau de a-i ”comanda” să comită anumite gesturi cum rămâne? Dar cu situaţiile în care fiul simte brusc durerea de dinte a mamei, care încetează când mama şi-l extrage? Tot pe tărâmul telepatiei suntem. Şi, ”dacă fenomenul este posibil, atunci unele din elementele medicinei populare îşi pot găsi o explicaţie rezonabilă” (conchide profesorul Constantin-Dulcan).

TELEPATIA: TĂCEREA CARE VORBEŞTE

”Se poate spune că fenomenul telepatic se petrece într-o lume a tăcerii. Nimic nu se aude, nimic nu se vede. Obişnuiţi să admitem doar ceea ce percepem prin simţurile noastre, rămânem puţin convinşi de ideea că tăcerea poate <vorbi>”.

Pentru că, revenind: sărăcim la maximum definiţia. Pentru noi, ”a vorbi” înseamnă strict a face schimb de cuvinte. Privim doar la suprafaţa lucrurilor şi ne limităm drastic puterea de a percepe lumea. ”Jurăm” pe atotputernicia simţurilor, uitând că există sunete pe care urechea noastră nu le poate percepe şi lucruri pe care nu le putem vedea. Şi decretăm că (în ceea ce urechea noastră ne spune că ar fi) tăcerea unei încăperi nu există nimic altceva. Deşi există. Sunete, imagini, sub forma undelor electromagnetice pe care nu le sesizăm. Şi unde-gând, energie, biocâmpuri ce comunică între ele (ne-ar asurzi vorbăria lor, dacă am face o clipă linişte în noi), viaţă.

Fac reverenţa de rigoare şi îl las pe domnul profesor să tragă concluziile.

”Recapitulând câteva din datele prezentate mai sus, remarcăm o serie de observaţii care par să demonstreze existenţa unei posibilităţi de comunicare la nivelul întregii lumi vii prin intermediul unui câmp energetic emis de organism: comunicarea dintre celulele unui ţesut, dintre două organisme umane, dintre om şi plante, dintre om si microorganisme şi, cu certitudine, dintre toţi indivizii unei specii”.

” Tot ceea ce este viu emite şi recepţionează informaţii pe un cod specific, probabil, fiecărei specii sau propriu chiar întregii lumi vii. Dacă am găsi cheia acestui cod, a acestui limbaj universal prin care se exprimă viaţa, am obţine posibilitatea să <conversăm> cu orice vieţuitoare, cu plantele, insectele etc.”

Nu ştiu ce o să faceţi voi cu toate câte le-aţi aflat aici, dar eu mă duc să iau lecţii intensive de biocomunicare de la căţeii mei!

 
Licenţa Creative Commons
„BIOCOMUNICAŢIA: Dialog fără cuvinte” de noulpamant.ro este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire-Necomercial-FărăModificări 4.0 Internațional .Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
alex grey
BIOCOMUNICAŢIA: Dialog fără cuvinte (I)

Cândva, în ”negura vremii” (improprie metaforă, ar suna mai potrivit ”în lumina clară a unei vremi apuse”), pe când cuvintele...

Închide