Există conștiința în afara creierului?

0

Există un consens în neuro-științe și anume că una dintre proprietățile co-emergente ale creierului și ale metabolismului acestuia este conștiința. Atunci când creierul moare, mintea și conștiința ființei căreia i-a aparținut creierul încetează să existe. Cu alte cuvinte, fără creier nu poate exista conștiință.

Însă, potrivit studiilor de mai bine de un deceniu ale Dr. Peter Fenwick, un neuro-psihiatru extrem de bine văzut în comunitate, care a studiat creierul uman, conștiința și fenomenele de moarte clinică de mai bine de 50 de ani, această perspectivă este incorectă. În ciuda neîncrederii inițiale cu care fenomenele de moarte clinică și cele asociate acesteia au fost privite, Fenwick crede acum că cercetările sale extinse sugerează că după moarte conștiința persistă. De fapt, Fenwick crede că aceasta există independent și în afara creierului ca o proprietate inerentă a universului însuși, la fel ca materia neagră și gravitația.

De aceea, în perspectiva lui Fenwick, creierul nu crează sau produce conștiința ci mai degrabă o filtrează. Pe cât de ciudată pare ideea la început, există unele analogii ce aduc conceptul mai aproape de realitatea sa. De exemplu, ochii filtrează și interpretează doar o mică porțiune a spectrului electromagnetic iar urechile înregistrează doar o plajă îngustă a frecvențelor sonice. În mod similar, potrivit declarațiilor lui Fenwick, creierul filtrează și percepe doar o mică porțiune a ”conștiinței” cosmice intrinseci.

Într-adevăr, ochiul nu poate vedea decât lungimi de undă ale energiei electromagnetice ce corespund luminii vizibile. Însă întregul spectru electromagnetic este vast și se extinde de la energii extrem de joase, lungi unde radio până la extrem de energeticele, raze gama de unde foarte scurte. Deci, cu toate că noi nu putem ”vedea” mare parte din spectrul electromagnetic, cunoaștem că există lucruri precum razele X, radiația infraroșie și microundele, pentru că avem instrumente cu care le putem detecta.

În mod similar, urechile noastre nu pot înregistra decât o plajă îngustă a frecvențelor sonice însă noi deja cunoaștem o cantitate uriașă de alte frecvențe imperceptibile urechii umane, care există.

Atunci când ochiul moare, spectrul electromagnetic nu dispare sau încetează să mai fie; doar că ochiul nu mai este viabil și de aceea nu mai poate filtra, nu mai poate să fie stimulat de și să reacționeze la energia luminoasă. Însă energia cu care interacționa înainte rămâne orice ar fi. La fel, când urechea moare sau se oprește din a mai traduce undele sonore, energia la care urechea vie răspunde în mod normal, există în continuare. Potrivit declarațiilor lui Fenwick, la fel stau lucrurile și în cazul conștiinței. Doar pentru că organul care o filtrează moare, o percepe și o interpretează moare, nu înseamnă că fenomenul în sine se oprește. Se oprește doar în creierul acum mort însă continuă să existe în afara sa, ca o proprietate externă a universului.

Maim ult decât atât, Fenwick spune că propria noastră conștiință ne păcălește să percepem o falsă dualitate a sinelui sau a altora, când de fapt nu există decât unitate. Nu suntem separați de alte aspecte ale universului ci suntem integrați și de nedespărțiți de ele. Atunci când murim, transcendem experiența umană a conștiinței și iluzia sa a dualității și ne unim cu întregul univers și cu proprietățile unificate ale conștiinței. Deci, în mod ironic, doar în moarte putem fi complet conștienți.

Acest lucru nu trebuie văzut ca o uniune cu Dumnezeu sau cu un creator pentru că această conștiință cosmică pe care o descrie Fenwick nu a creat Universul ci este doar o proprietate a sa. În mod evident, în ciuda impresionantelor sale studii în acest subiect, nu există nicio metodă empirică de a stabili validitatea ipotezei conștiinței cosmice a lui Fenwick. În cele din urmă, aceasta se aliniază maim ult credințelor decât științei. În consecință răspunsul la întrebarea din titlu este: Nu. Nu există nicio bază explicativă empirică stabilită pentru înțelegerea modului în care conștiința există în afara creierului și în mod independent.

Amintește-ți această zicală veche: ”Dacă un copac pică în pădure și nu este nimeni acolo ca să îl audă, face un sunet?” Ei bine, se pare că răspunsul este ”nu”. Asta pentru că sunetul este percepția conștientă a stimulului sonic sau acustic ce are nevoie de un organ senzorial pentru a o experimenta. Fără o ureche care să audă și un creier care să interpreteze datele venite de la stimuli, vor exista doar vibrații moleculare dar niciun sunet, per se. În același sens, toate energiile și fenomenele bio-fizice pe care creierul le experimentează sub forma conștiinței există independent și în afara creierului (de exemplu fizica, chimia și evenimentele cuantice). Însă, experiența uimitoare a conștiinței în sine pare să necesite un creier pentru a da naștere unei minți bazate pe creier care să o perceapă.

Amintește-ți: Gândește bine, acționează bine, simte bine, simte-te bine!

Copyright 2019 Clifford N. Lazarus, Ph.D. Acest articol are scopuri informative. El nu se vrea a fi un substitut pentru ajutorul unui specialist calificat.

Referințe: Fenwick, P. & Fenwick, E. (2008). The Art of Dying. Bloomsbury: London.

sursa: https://www.psychologytoday.com/us/blog/think-well/201906/does-consciousness-exist-outside-the-brain

Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Legea lui trei, legea lui șapte

Totul în univers este creat și susținut de vibrații - energia care dă viață materiei produce vibrații. Gândurile și emoțiile...

Închide