Cum ar putea sa schimbe stiinta intelegerea procesului iluminarii – a doua parte

0

continuarea a articolului: http://noulpamant.ro/articole/cum-ar-putea-sa-schimbe-stiinta-intelegerea-procesului-iluminarii-prima-parte/

In mod evident, Young, la fel ca cei doi meditatori cu experienta indelungata, nu mai experimenteaza realitatea in modul in care majoritatea oamenilor o fac. Incercarea descrierii modului in care i s-a modificat perceptia a devenit intr-un fel o obsesie jurnalistica pentru mine. In literatura mistica, cei care explica aceasta stare folosesc niste stereotipuri: “cu sinele realizat”, “trezit”, “eliberat” si cel mai incarcat dintre toate “iluminat”. “O experienta foarte clara de disolutie”, spune Young, “ar produce clasica iluminare”.

Oricum vreti sa o numiti, dupa ani indelungati de practica asidua, simtul identitatii al lui Young s-a schimbat. La fel ca in cazul celorlalte doua persoane cu experienta din studiu, el nu mai are aceiasi calitate a gandirii compulsive. El petrece tot mai mult timp in stari de gol. Si nu mai se experimeteaza pe el ca fiind un sine limitat si separat – mai degraba se simte ca fiind parte dintr-un tot mai mare. Atat ca jurnalist dar si ca participant la studiu, am fost in camera in care s-au facut tomografiile si l-am observat pe Vago cu atentie. Oare ce intelege el din aceste permutari ciudate ale starilor meditative? Cu toate ca in ultimii ani s-au facut sute de studii stiintifice asupra neurostiintei meditatiei, putine dintre acestea au fost destul de curajoase sa studieze scopul clar al practicii buddhiste, adica sfarsitul suferintei cunoscut sub numele de trezire sau iluminare (numele de Buddha in sine inseamna “cel care este treaz”).

Exista semnale ca acest fenomen incepe sa se schimbe. Intr-adevar, cu un an in urma, Vago si un consortiu de colegi de la Harvard a publicat o lucrare in revista Perspectives on Psychological Science numit ‘How Does Mindfulness Meditation Work?’ (Cum functioneaza meditatia mindfulness?). In aceasta s-a mentionat printre altele si un aspect numit “schimbarea in perceptia sinelui”. In primele etape ale meditatiei, explica autorul, exista o dezidentificare de o parte din continutul mental. Se spune ca se intampla si o “dezidentificare drastica” in stadiile avansate ale meditatiei. “In locul identificarii cu sinele static, se naste o tendinta de identificare cu experimentarea sinelui in sine”. Atat lucrarile teoretice cat si relatarile experientelor, spune autorul, “indica faptul ca schimbarea in perspectiva asupra sinelui are un rol crucial pentru dezvoltarea si maturizarea meditatiei”. Apoi se prezinta rezultatele tomografiilor si a relatarilor individuale ce ar putea dezvalui ce se intampla in creierul iluminat (cu toate ca sunt foarte atenti sa nu foloseasca cuvantul cu “i”).

Intr-o lucrare stiintifica acestea sunt doar niste cuvinte, insa in viata inseamna de fapt o schimbare complexa si radicala care de fiecare data cand este prezentata, apare ca cea mai importanta re-orientare a vietii persoanei respective. Si asta nu se intampla doar in cazul buddhismului. Cu toate ca limbajul este diferit, de-a lungul istoriei, schimbarea de la sinele-ganditor catre fluxul de constiinta in sine a fost descris in toate traditiile contemplative ale lumii, dar si in literatura seculara. Exista multe descrieri si directionari ambigue si contradictorii ale iluminarii. In opinia lui Young si a lui Vago, o adevarata “stiinta a iluminarii” ar putea sa aduca la un loc si sa ilumineze toate paradigmele si experientele care stau la baza unei practici spirituale serioase.

De ce este aceasta incercare atat de importanta si care ar putea fi efectele acesteia asupra stiintei?

La nivel individual putem vorbi despre o intelegere potential revolutionara ce ar putea sa rezolve toate problemele mintii si ale emotiilor umane. Pe masura ce identitatea persoanei se muta odata cu practica meditatiei, constant exista practicanti ce raporteaza reduceri dramatice ale suferintei personale. Durerea nu dispare, desigur. Durerea este parte din conditia umana. Insa relatia fiecaruia cu suferinta se schimba.

Care este esenta dinamica aici? Se pare ca ea implica un soi de “detasare” de la experienta senzoriala in general si apoi, pe masura ce practica se aprofundeaza si de la identitatea actuala de individ separat si autonom. Dupa modul de gandire al lui Young, una dintre abilitatile pe care toti practicantii le dezvolta este calmul, pe care il descrie ca fiind o lipsa de atasament de sistemul senzorial. Experientele trec mai deplin prin cel ce mediteaza, pornind mult mai putine deranjamente, iar ei revin mult mai repede la homeostaza. Se naste un sentiment de usuratate, un echilibru interior si capacitatea de implinire nu se mai leaga de conditiile exterioare. Pe masura ce practicantii se lupta mai putin cu ei insisi, energia este eliberata si atunci ea poate fi directionata si catre ceilalti. Meditatorul simte o mai profunda conexiune cu sufletul lumii si al altor oameni. Intr-adevar, un alt aspect al mintii “treze” este descatusarea a ceva ce multi numesc compasiune. Natura noastra, la esenta, poate fi mult mai iubitoare si calma decat am putea banui.

Aceste schimbari par sa aiba loc de-a lungul unui continuum. Chiar in acest moment exista un interes stiintific enorm pentru meditatia mindfulness pentru ca este unul dintre mijloacele prin care se pot misca oamenii de-a lungul acestui continuum, unde chiar si “inceputul inceputului” poate avea un efect dramatic asupra starilor oamenilor, de la cele legate de stres pana la anxietate, depresie, dependente, managementul durerii si multe altele. Insa dupa cum am mai mentionat, aceste schimbari pot fi mult mai dramatice. Orice stiinta a mintii, care sa poata sa se cheme astfel, trebuie sa incerce sa izoleze, sa descrie si sa inteleaga continuumul in totalitatea sa. Altfel, paradigmei puterii meditatiei ii lipseste piatra de temelie.

Odata ce va fi inteleasa complet dinamica completa (ceea ce poate include sau nu importante corelatii neuronale), atunci este posibil sa aduci beneficiile unbei practici serioase oamenilor care nu isi permit luxul meditatiei continue pentru douazeci de ani. Am putea sa imbunatatim tehnicile meditative – sau, chiar daca intr-un mod controversat, sa folosim o forma de salt bazat pe tehnologie, dupa cum a sugerta si Young – intr-un mod care sa ne permita literalmente sa ne schimbam mintile si sa atingem un nivel de implinire mult mai profund si o conexiune adevarata cu viata noastra. Pe masura ce atingem un nivel de claritate mai mare in legatura cu elementele reale ale experientei umane, putem sa ajungem intr-un moment in care, dupa cuvintele lui Shinzen Young “stiinta lumii exterioare ar putea imbogati disciplinele contemplative interioare pentru a crea o crestere brusca si dramatica in bunastarea globala”. Young descrie “cel mai fericit gand” al sau. O asemenea imbogatire ar putea crea o neurostiinta mai profunda, cu noi unelte pentru a rezolva suferintele umane si o perspectiva mult mai larga asupra potentialului uman. Cum ar putea functiona aceasta imbogatire in ambele directii? Am sugerat deja ca intelegerea stiintifica ar putea ajuta prin faptul ca ar putea face mult mai accesibila meditatia pentru oricine. Insa aceasta este o strada cu doua sensuri. Exista o alta consecinta posibila – si anume iluminarea in sine ar putea afecta practicantul care este in acelasi timp si cercetator stiintific. Young spunea deseori ca urmatorul Buddha ar putea fi o echipa de cercetatori in neurostiinte, iluminati. Ceea ce vrea sa sublinieze este ca practica profunda confera o calitate a vederii in profunzime. Acest fapt este adevarat atat literal, printr-o forma de claritate senzoriala extraordinara dar si metafizic, sub forma intuitiilor profunde asupra naturii realitatii.

Cele doua calitati ale aceluiasi lucru sunt prinse extraordinar de fidel intr-o poveste pe care Young o spune despre profesorul lui, J?sh? Sasaki R?shi.

La 105 ani, Sasaki R?shi este poate cel mai batran invatator Zen in viata. Acesta ar fi un caz extraordinar pentru stiinta pentru ca el chiar mediteaza de mai mult timp decat orice alt om de pe Pamant. Intr-o zi, vorbind publicului, iar Young traducand (Young si-a inceput antrenamentul monastic la Muntele K?ya, in sudul orasului Osaka, el vorbind fluent japoneza), R?shi a pus o intrebare neobisnuita, “Stiti ce este numarul unu?” Inainte ca audienta bulversata sa poata raspunde, el a raspuns “Numarul unu este acela care il are pe zero in continut”. El a continuat “Stiti ce este numarul doi?” si iarasi a a raspuns tot el “Numarul doi este acela care are numarul unu in continut. Stiti ce este numarul trei?” El a continuat in acest fel, iar pe masura ce acesta o facea, Young, un soi de super-matematician, a avut o revelatie.

R?shi tocmai prezenta dinamica fundamentala a constiintei, una pe care niciun cercetator nu a formulat-o exact vreodata, dar care a fost descrisa intr-un limbaj oarecum diferit de catre buddhisti de peste doua mii de ani. In perspectiva lui R?shi, fiecare moment senzorial se naste atunci cand o sursa goala (zero) se polarizeaza intr-o forta expansiva si o forta contractila. Intre ele, aceste doua puteri modeleaza fiecare nanosecunda a perceptiei. Iarasi si iarasi ele se anuleaza si se reunesc, pulsand realitatea senzoriala in interiorul existentei, creand stari din ce in ce mai bogate de Zero pe care meditatorii experimentati pot invata sa le observe si chiar sa “curga cu ele” (Young mi-a povestit o data ca astfel se explica vitalitatea extraordinara si spontaneitatea unor calugari Zen). Young a inteles ca expozeul lui R?shi era extrem de asemanator cu fundatia moderna a matematicii cunoscuta sub numele de “teoria multimilor”. Cu toate acestea R?shi nu stia niciun pic de matematica – educatia sa de sorginte din secolul 19 era esential feudala. Cand Young a punctat aceasta asemanare, a existat o pauza indelungata, dupa care maestrul sau a replicat, intr-un mod absolut calm Zen, lipsit de expresivitate “Ahh… deci matematicienii au vazut atat de departe, eh?”

Desigur ca Young are grija sa puncteze ca aceasta poate fi o coincidenta superficiala. Multi oameni sunt gata sa faca comparatii intre spritualitate si stinta (de obicei in cazul mecanicii cuantice), o miscare ce in cel mai bun caz enerveaza cerectatorii, care au o perspectiva mult mai nuantata asupra acestor procese. Insa pe de alta parte, cercetatorii au tendinta de a face o generalizare vaga atunci cand vorbesc despre “meditatie” – un set extrem de complex de tehnici si procese – ceea ce de asemenea ii supara pe cei care contempla. Acesta este unul dintre motivele pentru care ideea cerectatorilor de a intra in ambele domenii este atat de atractiva.

Ce s-ar putea descoperi pe masura ce cautam intersectia dintre sinele profund si lumea larga? Orice om de stiinta onest sau filosof va va spune ca relatia dintre minte si materie este inca un mister, poate cel mai mare mister. Cei care practica contemplatia din timpuri istorice pana azi au declarat faptul ca pe masura ce crestem gradul de sensibilitate senzoriala si deschiderea, incepem sa detectam o relatie mult mai interactiva si integrata intre lumile noastre interioara si exterioara. Este acest lucru o certitudine sau o iluzie? Numai in urma unei colaborari dintre stiinta si meditatori avansati vom putea afla.

sursa: 

Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Cum ar putea sa schimbe stiinta intelegerea procesului iluminarii – prima parte

  In Luna Martie a anului 2012, eu si alti douazeci si de “adepti” ai meditatiei am participat la un...

Închide