Zen și artele marțiale

0

Există mai multe cărți pe piață despre Buddhismul Zen și artele marțiale, inclusiv clasicul Zen and the Art of Archery a lui Eugen Herrigel (1984) și Zen in the Martial Arts a lui Joe Hyams (1979). În materie de filme, există o serie aproape nesfârșită, plină de călugări Shaolin care practică Kung Fu, cu toate că nu toată lumea recunoaște legătura Zen-Shaolin. Care este conexiunea dintre Buddhismul Zen și artele marțiale?

Nu este o ntrebare ușoară. Nu se poate nega o anumită conexine, mai ales în ceea ce privește originele Zen-ului în China. Zen s-a născut într-o anumită școală în secolul 6, iar locul lui de naștere a fost mănăstirea Shaolin, din provincia chineză Henan. Nu există niciun dubiu în legătură cu faptul că toți călugării Chan-ul (varianta chinezează a cuvântului Zen) ai ordinului Shaolin practicau artele marțiale. Ei încă practică, cu toate că există unele plângeri legate de faptul că mănăstirile Shaolin sunt astăzi mai mult o atracție turistică decât o mănăstire, iar călugării mai mult animatori decât călugări.

Kung Fu Shaolin

În legenedele Shaolin, kung fu a fost predat de către întemeietorul Zenului, Bodhidharma, Shaolin fiind locul de naștere al artelor marțiale. Probabil că această poveste este o absurditate. Cel mai posibil este că originile kung fu sunt mult mai vechi decât Zen și nu există niciun motiv să ne gândim că Bodhidharma l-ar fi inventat.

Chiar și așa, conexiunea istorică dintre Shaolin și artele marțiale este profundă și nu poate fi negată. În 618 călugării Shaolin au ajutat la învingerea Dinastiei Tang, de exemplu. În secolul 16, călugării au luptat cu armatele de bandiți și au apărat coastele Japoniei de invaziile piraților japonezi.

Cu toate că nu sunt călugării Shaolin cei care au inventat Kung Fu-ul, ei sunt cunoscuți ca fiind practicanți ai unui anume stil de kung fu.

În ciuda tradiției kung fu în cadrul comunităților Shaolin, pe măsură ce Chan-ul s-a răspândit în China, acesta nu s-a răspândit împreună cu kung fu. Înregistrările multor mănăstiri arată prea puține urme sau deloc ale artelor marțiale, cu toate că ici și colo apar urme. O artă marțială coreană numită Sunmundo este asociată cu Zen-ul corean sau Buddhismul Seon, de exemplu.

Zen și artele marțiale japoneze

Zen a ajuns în Japonia la sfârșitul secolului 12. Primii învățători Zen japonezi, inclusiv Eithen Dogen, aparent nu a avut niciun interes în artele marțiale. Cu toate acestea, nu a durat mult până samuraii au început să acapareze școala Rinzai de Zen. Luptătorii au descoperit beneficiile meditației Zen pentru îmbuntățirea concentrării mentale, un ajutor de nădejde în artele marțiale și pe câmpul de bătălie. Totuși, multe filme și cărți au exagerat și hiperbolizat legătura dintre Zen și samurai, la un nivel pe care în realitate nu l-a atins.

Zen-ul japonez este în mod particular asociat cu trasul cu arcul și cu mânuirea sabiei. Însă, istorici precum Heinrich Dumoulin (Zen Buddhism: A History; Vol. 2, Japan) scria că asocierea dintre artele marțiale și Zen este una slabă. La fel ca în cazul samurailor, maeștri în mânuirea sabiei și a arcului au găsit disciplina Zen utilă în arta lor, însă aceștia au fost în aceiași măsură receptivi la Confucianism, spune Dumoulin. Aceste arte marșiale au fost mai mult practicate în afara Zen-ului decât în interiorul acestuia.

Da, au existat multe arte mațiale japoneze și maeștri care au practicat Zen și au combinat artele marțiale cu Zen. Arcașii japonezi (kyujutsu sau kyudo) probabil că au rădăcini mai adânci în Shinto decât în Zen. Conexiunea dintre Zen și arta mânuirii sabiei, kenjutsu sau kendo, este și mai fragilă.

Cu toate acestea, nu înseamnă că toate cărțile de arte marțiale Zen sunt povești. Artele marțiale și practica Zen se armonizează foarte bine și mulți maeștri ai ambelor ramuri le-au combinat cu succes.

O urmă a Călugărilor japonezi luptători (Sohei)

În timpul Perioadei Heian (794-1185 îC) ți până la începutul șogunatului Tokugawa în 1603, era comun ca mănăstirile să aibă Sohei sau călugări luptători în cadrul lor, pentru apărarea proprietăților lor și câteodată și a intereselor politice. Însă acești luptători nu erau călugări, de fapt. Ei nu făceau jurăminte pentru a menține Perceptele, care desigur ar include un jurământ să nu ucizi. Ei erau de fapt mai mult gardieni înarmați sau armate private.

Sohei au jucat un rol proeminent în artele marțiale japoneze și în istoria feudală japoneză. Sohei a fost o practică îndelungată, înainte ca practica Zen să fi ajuns în mod oficial în 1911, ei putând fi întâlniți ca gardieni ai mănăstirilor mai multor școli japoneze, nu numai cele Zen.

sursa: https://www.learnreligions.com/zen-and-martial-arts-449950

Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Spirale antice

Spiralele sunt unele dintre cele mai vechi forme geometrice din arta antică, fiind datate chiar în Neolitic, cu mii de...

Închide