Walt Whitman despre identitate și paradoxul sinelui

0

“Există, în momentele noastre cele mai bune, o conștiință, un gând care se naște, independent, în afara restului, calm, precum stelele, ce strălucește în eternitate. Acesta este gândul identității”.

“Senzația noastră uzuală a sinelui este o iluzie sau, cel mai mult, un rol temporar pe care îl jucăm sau a fost introdusă fraudulos în joc”, scria Alan Watts în memorabila sa meditație asupra egoului, universului și a devenirii ceea ce ești cu adevărat. Neuro-cercetătorii au fost de acord cu filosofiile orientale, încadrând sinele ca pe o construcție a creierului social; psihologii comportamentali i-au studiat formarea în timpul copilăriei, iar cercetătorii în domeniul comportamentului au descoperit locul acestuia în memorie. Întrebarea legată de ce este sinele și dacă acesta chiar există a intrigat filosofii antici dar și psihologii moderni cu o putere egală.

Cu toate acestea, în intimitatea propriilor noastre vieți interioare, realitatea sinelui pare irefutabilă – câteodată într-o măsură înnebunitoare. Pentru fiecare dintre noi, întreaga enormitate a vieții se desfășoară în interiorul micului cuib al conștiinței pe care o experimentăm ca fiind propriul sine. Deci, unde este linia dintre inevitabilitatea sinelui ca punct 0 al experienței și mutația sa într-un ego-celulă care, după spusele marelui învățător Zen D.T. suzuki ”este cel mai greu lucru de crescut”.

Exact acest lucru îl explorează Walt Whitman (31 mai 1819 – 26 martie 1892) într-un pasaj din magnificul eseu Democratic Vistas – prin a sa, din ce în ce mai actuală meditație asupra unei societăți sănătoase din punct de vedere politic, descrisă în anul 1860 și inclusă în cartea lui Walt Whitman: Poetry and Prose (ebook gratuit)

La aproximativ un deceniu după ce a făcut proclamația sa din Leaves of Grass – ”Mă contrazic pe mine? / Foarte bine, atunci mă contrazic pe mine, / (Sunt vast, conțin contradicții)” – Whitman lua în considerare coeziunea acestor multitudini:

Există, în momentele noastre cele mai bune, o conștiință, un gând care se naște, independent, în afara restului, calm, precum stelele, ce strălucește în eternitate. Acesta este gândul identității – al tău pentru tine, oricine ai fi, la ca și al meu pentru mine. Miracolul miracolelor, în afara oricărui comentariu, cel mai spiritual și vag dintre visele pământene, cu toate acestea cel mai de bază și palpabil adevăr și singura cale de intrare către orice altceva. În asemenea clipe sincere, în mijlocul celor mai semnificative minuni ale cerului și ale pământului, (semnificative doar din cauza lui Eu din centru), credințe, convenții, se prăbușesc și devin de neînțeles înaintea acestei idei simple. Sub luminiscența adevăratei viziuni, numai ea are posesie, are valoare. La fel ca piticul din umbră, odată eliberat și privit, se expandează peste întregul Pământ și atinge capătul Cerului.

Calitatea ființei, în sinele obiectului, potrivit propriei idei centrale și propriului scop și care crește din acest punct și către acest punct – fără critică după alte standarde și ajustări – este lecția Naturii.

Însă, Whitman atenționează că ar trebui să avem grijă să nu lăsăm transcendența acestei naturi să se întărească în importanța de sine ne-naturală a unui ego super-activ:

Adevărat este că omul inteligent culege, selecționează, absoarbe; însă, dacă se angajează dezechilibrat în acest proces, nesocotește sau trece cu vederea idiosincrazia prețioasă și nativitatea specială dar și intenția că el este sinele omului și cel mai important lucru, devine de fapt un eșec, oricât de largă i-ar fi cultura.

[…]

Cea mai bună cultură va fi întotdeauna cea a.. instinctelor curajoase și a percepțiilor pline de iubire și a respectului de sine.

Să completăm acest fragment particular din terifica lucrare Democratic Vistas cu contemplația lui Bruce Lee asupra actualizării sinelui și a diferenței cruciale dintre mândrie și stimă de sine, cu cuvintele biologului transformat în Buddhist Matthieu Ricard și ale tatălui său filosof într-o conversație despre natura sinelui și adevărata măsură a puterii personale, apoi să revizuim cuvintele lui Whitman asupra puterii muzicii, reflecțiile sale preștiente asupra nevoii de a integra corpul și spiritul în sistemul medical, dar și sfaturile sale persistente asupra unui trai vibrant și plin de recunoștință.

sursa: https://www.brainpickings.org/2016/06/24/walt-whitman-democratic-vistas-self/?mc_cid=35bced238d&mc_eid=c212180f1c&fbclid=IwAR0e2YpfFxYEllCWQb1hPrccFggKxWl2OEh_S8CEUJoojxUEBlTMAJwsfRgAflă cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Competiția

Trăim într-o lume ciudată, o societate construită pe niște premize despre oameni, despre legăturile sociale și economice, despre morală și...

Închide