SCRISUL CONECTIV SI AL TREILEA LOB

1

Am participat pe 23 mai la un atelier conectiv special, într-o locaţie minunată, sub auspiciile de gazdă a doi oameni minunaţi, într-o atmosferă apropiată de starea în care intri ca să te laşi purtat pentru a scrie conectiv.

Ce înseamnă pentru mine scrisul? E o întreagă saga, un mic foileton, practic scrisul e partte din viaţa mea şi vice-versa. Suntem şi eu şi scrisul, parte din experienţa pe care sufletul meu o aduce realităţii. Sunt două jumătăţi ale aceluiaşi între, despărţite doar de linia imaginară a minţii. Suntem cumva, eu şi scrisul doi tovarăşi pe aceiaşi frecvenţă, în cazul acesta , mereu învârtindu-se unul în jurul celuilalt, ca lanţurile adn-arn-ice în jurul proteinelor esenţiale care le desenează. Ce este scrisul, ca parte integrantă a artei? E curgere de inspiraţie divină, e respiraţia creatorului, e prăvălirea către pământ a nergiilor cosmice ce sărută energia telurică şi din împreunarea celor două se nasc minunate particule argintii de lumină, pe care le poţi vedea câteodattă cu coada ochiului, atunci când sufletul e odihnit şi pe recepţie. Iar cel ce scrie nu e nimic altceva decât călător pe acest val infinit de lumină, de iubire, de înţelepciune. E parte integrantă din opera lui şi invers… de aceea se spune că cei mai talentaţi artişti pun suflet în ceea ce fac. Şi adevărul nu e departe de această imagine, pentru că atunci când creezi, şi nu faci pur şi simplu o muncă manuală, te întorci în măduva istoriei ancestrale, acolo unde exista numai creaţie mentală, unde curgerea era mult mai fină şi lucrurile evidente, într-o lume de basm şi legendă, o lume care odată a fost.

Eu am primit darul în 21 decembrie 1989, şocul evenimentelor de atunci a însemnat pentru tânărul de 12 ani, un catalizator pentru această curgere. Asta a fost alegerea mea, la fel ca şi momentul naşterii, la două săptămâni de la cutremurul din 77, atunci când m-am născut cu ochii negri datorită şocului pe care mama mea l-a simţit în cadrul acestui eveniment, fiind de gardă la Spitalul Movila din Ploieşti. A simţit frica OM-ului şi glasul Pământului şi nu a ştiut a-l pune în alt registru decât frica. Dar deasupra evidenţei evenimentelor, a fos t catalizator pentru mine, experienţa mea s-a împletit cu experienţa ei şi prima rază de soare pentru mine a fost filtrată prin sângele din ochişorii mici, atât de mult încât păreau negri. Iar apoi, evenimentele din 89, pentru adolescentul din mine au fost un alt prag pe care l-am traversat şi am re-găsit darul scrisului.

http://thebettermanprojects.files.wordpress.com/2011/12/light-writing-20-of-26.jpg

L-am purtat cu mine, în singurătate, mulţi ani, până în ziua în care mi-am adus aminte că am aripi, că pot zbura, că lumina din mine naşte lumi de poveste, că mica mea strălucire în cuvinte e ajutor pentru alţii, pentru unii e lumină, pentru alţii linişte. Şi atunci, am mers mai departe şi am găsit, inconştient la început, intuitiv, receptiv, acele informaţii pe care abia apoi mi le explic. E o curgere mai adâncă, e ca şi cum dacă scriam înainte îmi înmuiam picioarele până la genunchi în apă, privind curenţii minunaţi care aruncă micile sferoide de apă una pe lângă alta, iar acum mă scufund cu totul, privesc lumea şi de pe partea cealaltă, dar pot ieşi la suprafaţă şi vorbi şi despre minunata lume fizică, dar şi de ce e DINCOLO. Pentru că un dar de acest tip te conduce dincolo de aparenţe, dincolo de incomplet, dincolo de tristeţe, în adevărata natură a radiaţiei tale spirituale.

Scrisul e prima energie vibratorie care s-a întipărit în structura microscopică a lumii. E prima dovadă a coborârii spiritului în materie şi nu degeaba scribii din vechime erau persoane cu har, cineva care avea gradul de conştiinţă destul de dezvoltat pentru a putea fi martor, observator detaşat al curgerii, fără a o influenţa la niciun nivel. Pentru că totul e aici plutire, nici măcar concentrare pe cuvintele care curg, dacă ai un fond sonor potrivit, te laşi purtat de unduirile miraculoase ale muzicii până în cea mai mică particulă care te compune şi le asculţi reverberând infinit la nivel de celule, care, în cor, repetă oglindirea vibraţiei.

Dar povestea nu se opreşte niciodată, ea curge, precum scrisul şi reverberează în pereţii conştiinţei colective, lăsând dâre luminoase peste trecerile noastre sincrone pe acolo, în mari cercuri de foc, născute din stele albastre, oranj, albe, pulsative, la fel ca şi corpurile mentale ale miliardelor de spirite care le animă. Aşa că, atras ca un fluture de noapte, de lumina puternică a unui atelier conectiv ca acesta, am mers. Şi am privit pentru o clipă prin ochii Cameliei şi am văzut minunata construcţie de lumină pe care ea o reaşează în normal în cadrul atelierelor pe care le ţine împreună cu Valentin. Am văzut un mare triunghi de lumină, care s-a tradus mai apoi în forma de piramidă în care ne-am aşezat pentru iniţiere, al cărui vârf a plecat pe verticala în trei spirale minunate de lumină, mergând până în palmele lui Dumnezeu, de unde, a curs mir de miracol de inspiraţie…

http://lh4.ggpht.com/-hjq_VqCLn_o/S1D1M10QXFI/AAAAAAAABc8/vo2Gvj5ENJE/IMG_3462.JPG

„Tranzit intern…

Scrisul conectiv e ca respiraţia, curge din pocalul infinit ca ostare, ca fiinţare, ca prezenţă, eterică, misterioasă, mereu prezentă.

Irişi complecşi de lumină străvezie formează un balet acvatic ce compune mesajul. Întrebarea e cumva ecoul răspunsului, în ea străluceşte un elicoid triunghiular ce creşte, dezvoltând materia complexă a realităţii.

Ritmul creionului pe hârtie, bătaia tastelor, unduirea sonoră ce însoţeşte lumina scrisului e sunetul fundamental al fiecăruia.

Fără aşteptare.

Doar convergenţe infinite – intersecţii ale spiritului infinit creator. În balanţa lui şade nealterată lumina adevăratului EU, IO, TU, NOI…”

În cele câteva minute de după linişte, asta a curs, mereu acelaşi adevăr plin de substanţă, plin de iubire, plin de viaţă. Pentru că în toţi şi în toate stă balanţa nevăzută a iubirii divine, numai că noi suntem pe un plan al conştiinţei care nu ne permite privirea în perspectivă, doar dacă, folosim metaforele vieţii, activ, aşa cum scrisul conectiv poate fi. Sau meditaţia, introspecţia, lucrul făcut cu conştiinţă şi calitate, pentru oameni. Oameni pentru pameni şi pentru viaţă. Fără câştiguri iluzorii sau fără a simţi că în tot ce faci aduci prinosul tău de lumină acestei lumi minunate!

Scrie suflet curat!

 

Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Un comentariu

  1. Intotdeauna m-am intrebat de unde vine scrisul… de unde vine aceasta chemare, de ce uneori apare ca o „salvare”. De ce atunci cand apare un capat de drum, constientizarea prin scris a respectivei probleme e ultima solutie… Ce ape adanci, mai mult sau mai putin limpezi sau clare fac – prin a lor involburare – posibil „scrisul”…

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
VIBRATIILE SI SANATATEA

"Învățând cum să schimbăm vibrația pe care o transmitem în exterior putem avea controlul lumii noastre deoarece prin schimbarea propriilor...

Închide