Totul despre Rugăciunea Inimii

0

rugaciune in luminaCu siguranță fiecare creștin a rostit-o cel puțin o dată în viața lui, fără a ști însă că cele câteva cuvinte au dezvoltat în jurul lor un adevărat curent. Este vorba de Rugăciunea inimii sau așa cum mai este denumită și rugăciunea lui Isus.

Rugăciunea inimii este o rugăciune scurtă, simplă: Doamne Iisus Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul. Ea își are originile din porunca Apostulului Pavel: Rugați-vă neîncetat! Îndemnul a fost adresat tuturor creștinilor, în vremurile acelea neexistând călugări, însă cu timpul a fost ”acaparată” și însușită, în special, de către monahi, și asta din pricina timpului dedicat rugăciunii. Ea este considerate a fi una dintre cele mai profunde şi mistice rugăciuni, în special, pentru faptul că trebuie repetată tot timpul. Poate tocmai din acest motiv, mai marii preoți ai bisericii Răsăritene au atribuit-o, în special, călugărilor. Cu toate acestea, orice creștin este liber și chiar îndemnat să o rostească cât mai mult timp cu putință, deoarece ruga creează o legătură inexplicabilă cu Dumnezeu.

În tradiţia ortodoxă rugăciunea este spusă repetat, la început cu voce, mai târziu cu voce joasă sau în minte, adesea cu ajutorul unui şirag de mătănii. Poate fi însoţită de metanii şi de semnul crucii. În această formă este utilizată ca mijloc de dobândire a căinţei şi ca mijloc de dobândire a smereniei. Mai mult, ea este considerată a fi o rugăciune care îl angajează pe om într-o viaţă duhovnicească autentică, care  îi oferă  posibilitatea de a-și cunoaște defectele și de a și le îndrepta. În plus, rostirea acestei rugăciuni aduce pe aceeași linie inima și mintea. Însă cel mai bun exemplu pentru înțelegerea acestei rugăciuni este  parabola vameşului şi a fariseului. Acesta din urmă demonstrează cum nu trebuie făcută rugăciunea, exclamând: „Îţi mulţumesc Doamne că nu sunt ca vameşul acesta”, în timp ce vameşul, în smerenia sa, se roagă corect: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul” Luca 18:10-14.

Rugăciunea inimii în viața monahală

sirag mataniiAșa cum spuneam, rugăciunea inimii a ajuns să fie mai des întâlnită în rândul călugărilor, al celor care trăiesc în sihăstrie. Și nu neapărat pentru că ruga are nevoie de tot timpul celui care se roagă, ci pentru că e nevoie de o anumită stare și de o anumită concentrare. Monahii au adesea secvenţe lungi de rugăciune,  spunând-o de mii de ori, noaptea ca parte componentă a programului lor. Însă până a ajunge la acest nivel, e nevoie de multe repetiții, de multă concentrare și voință.
În acest proces, sfinții părinți spun că este bine ca fiecare călugăr să aibă un ”învățător”. De altfel, în cartea ”Mărturisirea unui pelerin”, carte ce are ca subiect principal rugăciunea inimii, călugărul rus pornește în căutarea unui mentor pentru a-I arăta calea pe care trebuie să o urmeze pentru a putea junge să se dedice trup și suflet rugăciunii. Mai mult, Sfântul Simeon Noul Teolog arată că cel care doreşte să se roage necontenit trebuie să nu aibă nicio patimă sau viciu. O altă condiţie impusă practicantului acestei rugăciuni este ca acesta să fie împăcat sufleteşte din toate părţile. Să fie împăcat cu Dumnezeu.

Rugăciunea lui Isus, inima isihasmului

De-a lungul timpului ea a fost dezbătută și comentată la scară largă, în jurul ei creându-se un întreg curent, cunoscut astăzi sub numele de isihasm. Etimologic vorbind, cuvântul isihasm provine din limba greacă de la cuvântul hesekia și înseamnă  „liniște”. Astfel, isihasmul poate fi definit ca o stare duhovnicească superioară, susținută de practica rugăciunii inimii și având ca scop liniștea deplină a omului în Dumnezeu, prin debarasarea totală de lumea simțurilor.  Prin repetarea continuă şi prin harul lui Dumnezeu, rugăciunea se mută treptat de pe buze în inima omului. Teologia isihastă, ca teologie ortodoxă, are un caracter empiric. Ea uneşte cunoaşterea cu trăirea şi, astfel, susţine şi inspiră viaţa. De-a lungul timpului forma rugăciunii s-a modificat adeseori între forma cea mai scurtă, cum este „Doamne, miluieşte-mă” şi forma extinsă: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”.  Cele mai folosite variante  la Muntele Athos sunt „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine” şi „Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă”.

copil

Rugăciunea, punte de legătură între inimă și minte

Poate cel mai important aspect și efect al acestei rugăciuni este faptul că unește mintea cu inima. De aici și puritatea și curățenia ei. Scopul major al acestei rugăciuni este ca cele două să intre într-o comuniune perfectă pentru că doar așa efectul este real, pur. Sfinții părinți spun că rugăciunea fără inimă este una rece, iar cea fără minte este una fără perspectivă. În plus, aceștia mai precizează că întâlnirea minții cu inima nu se face prin ridicarea inimii în minte, ci prin coborârea minții în inimă. Aceasta înseamnă că nu inima își află odihna în minte, ci mai degra­bă mintea își află odihna în inimă. Desigur, Părinții vorbesc și de o deschidere a minții spre infinitul lui Dumnezeu. Prin căutarea sa după Dumnezeu mintea actua­lizează adâncul inimii și îl face să fie un adânc pentru Dumnezeu.

Rugăciunea s-a dovedit a fi un remediu bun atât pentru suflet, cât și pentru trup, indiferent de modul în care a fost făcută sau de felul în care a fost rostită. Sinceritatea, umilința și credința sunt cele care stau la baza unei rugăciuni sincere și pure. Și chiar dacă rugăciunea inimii nu poate fi ținută așa cum spun sfinții părinți e important să o rostești ori de câte ori îți amintești.

Licenţa Creative Commons
„Totul despre Rugăciunea Inimii” de noulpamant.ro este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire-Necomercial-FărăModificări 4.0 Internațional .

Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Poate stimula ghimbirul glanda pituitara?

Ceaiul de radacina de ghimbir este cateodata recomandat pentru pacienti ce sufera de varsaturi, diareea si alte tulburari digestive. Cu toate...

Închide