Minunile săvârşite de părintele Arsenie Boca

0

(citește aici partea I)

“Dacă te rogi și crezi, Dumnezeu te va ajuta să te vindeci. Roagă-te!”. Acest sfat simplu, pe care părintele Arsenie Boca îl dădea celor care așteptau minuni de la el, este, de fapt, cheia vindecării fizice şi sufletești. Harul părintelui Arsenie Boca, de a citi gândurile oamenilor și de a privi în sufletul lor, ca într-o carte deschisă, a atras milioane de credincioși la bisericile la care a slujit. Părintele auzea toate strigătele de disperare, chiar dacă cei mai mulți nici nu ajungeau să-i spună măcar o vorbă.

Oamenii își amintesc că Părintele vorbea rar și apăsat, iar privirea sa albastră, profundă, le dădea fiori pe șira spinării. Avea obiceiul de a da în vileag relele oamenilor de față cu toată lumea, scopul său precis fiind acela de a-i face să se rușineze, ca la Judecata de Apoi. „Unii își pierdeau curajul, înfricoșați de ceea ce știau că făcuseră, și părăseau biserica înainte de a ajunge în fața părintelui“, povestește un credincios.

Părintele a explicat neobosit că nimic nu se petrece la întâmplare: „Răul se abate asupra noastră după măsura faptelor săvârșite. Ce rămâne neplătit pe lumea asta, plătim pe lumea cealaltă. Rugați-vă la Dumnezeu să vă pedepsească în această viață, pentru faptele nespovedite de voi sau nedezlegate de duhovnicii voștri, căci, în viața de apoi, amarnice sunt pedepsele Celui de Sus“.

Arsenie Boca i-a certat mereu pe cei care îl numeau “apostolul” sau „sfântul”, spunându-le că astfel de laude sunt trufie deșartă și necuviință în fața lui Dumnezeu. Și totuși, cele două apelative au rămas în mentalul colectiv până în ziua de astăzi.

Vorbea cu tâlc

cruce sapata in piatraPreotul Ioan Năftănăilă își amintește că pe părinte nu-l puteai minți, iar dacă o făceai, nu te dojenea, dar ajungeai să te simți rușinat. „Când predica, te regăseai în vorbele lui. N-am să uit niciodată ziua în care l-am cunoscut. Eram la Mănăstirea Sâmbăta, neștiind ce drum să apuc în viață. Deși nu i-am spus nimic, părintele m-a scos din mulțimea credincioșilor aflați în biserică și mi-a zis: „Ești bun pentru misiunea de preot, dar o să ai necazuri. După teologie te vei căsători. Vei avea copii. O să lipsești o vreme mai îndelungată de acasă, dar vei trece peste valul ăsta și vei reveni”, își amintește preotul Năftănăilă. Deși pe moment nu a înțeles vorbele lui părintelui Arsenie, peste ani s-a dumirit că, de fapt, îi profețise viitorul. Pe scurt, timp de șase ani, preotul Ioan Năftănăilă a stat închis stupid, pentru o pâine, pe care i-o dăduse unui student, luptător în munții Făgărașului și, implicit, considerat dușman al comuniștilor.

“Biciul lui Dumnezeu”

O altă credincioasă își amintește că a fost martora unor scene care au marcat-o pe viață. „Un bărbat de vreo 50 de ani se arsese pe față cu azot și era desfigurat. Dar nu pentru asta venise la părintele, ci doar pentru a-i înmâna un modest pomelnic. Duhovnicul l-a străpuns cu privirea, după care l-am auzit spunând: «De ce crezi tu, creștine, că te-ai ars chiar pe fata, ca să fii respingator pentru toată lumea?» Bărbatul amuțise. „Să-ti spun eu de ce? Ți-ai bătut joc de o fată în tinerețe, dar nu ai luat-o de nevastă. A rămas singură și este și stearpă, fiindcă a avortat ca să evite rușinea unui copil fără tată. Acum, platești cu suferința asta.»”. Omul a început să plângă, cu capul plecat, dar se pare regretele au venit tardiv.

“Tu mă poți găsi oricând în bisericuța de lemn, de lângă casa ta.”

La circa 11 ani de la moartea Părintelui, Lucia Chima a povestit un episod halucinant despre Sfântul Părinte.

Aceasta îşi aminteşte că tocmai se întorcea dintr-un pelerinaj la mormântul Părintelui și era istovită. În acea noapte, părintele Arsenie i s-a arătat în vis și i-a spus: „Prislopul și mormântul meu sunt departe de tine. Tu mă poți găsi oricând ai nevoie de mine în bisericuța de lemn, de lângă casa ta, chiar în stânga altarului, la strană. Să îngrijești biserica după puterile tale, întrucât face parte din mântuirea sufletului tău“. Din acea zi, Lucia Chima a devenit binefăcătoarea acelui lăcaș. În singurătatea liniștita a acelui loc ea se întâlnește cu sufletul părintelui și își amintește de fiecare dată vorbele pe care i le-a spus la ultima lor întâlnire: „Un sfânt se cunoaşte abia după trecerea timpului. Cu cât se adaugă mai mulţi ani după mutarea sa pe lumea cealaltă şi cu cât este mai îndepărtată amintirea lui pe lumea aceasta, cu atât va veni lumea spre el mai mult, dacă a fost cu adevărat un slujitor al lui Dumnezeu”.

Mângâiere şi după moarte

arsenie boca„N-am să vă părăsesc niciodată. Mai lesne, o să vă ajut de sus, din grădina lui Dumnezeu“, le repeta, spre sfârșitul vieții, Sfântul Părinte credincioșilor. Iar mărturiile oamenilor arată că s-a ţinut de promisiune.

O credincioasă a povestit o întâmplare petrecută în 3 august 1990, la mănăstirea Sâmbăta, lăcaş pe care Părintele l-a transformat în unul dintre cele mai frumoase locuri de pelerinaj. Femeia povesteşte că în acea zi a venit la mănăstire cu o fată credincioasă, dar bolnavă de scleroză în plăci, de ani buni. Fata nu putea merge decât maximum cinci-zece paşi şi, prin urmare, era transportată cu un cărucior pentru invalizi. „Am urcat împreună spre un izvoraş, doi kilometri mai sus de mănăstire. Şi cum stăteam amândouă lângă izvorul acela, în poiană apare o bătrână a cărei înfăţişare era imposibil să nu-ţi atragă atenţia. Părea de vreo sută de ani, dar era înaltă, negârbovită, cu ochi albaştri, plini de viaţă. Eu povesteam cu fata, cu voce înceată. «No, mâine aş vrea să urc până la chilia părintelui Arsenie. Deşi ne aflam cam la o sută de paşi, bătrâna a ridicat ochii spre mine şi m-a întrebat: «Chiar vrei să mergi la chilie?». Eu am spus că da, merg la chilie, iar bătrâna a răspuns: «Bine». Înainte de a pleca ne-a oferit două mere şi atunci m-am uitat la piciorul ei, care era nefiresc de mare pentru o femeie, numărul 45 sau 46. Fata îmi zice: „Parcă intrau ochii ei prin mine“. Deodată, pe amândouă ne-a străfulgerat un gând: «Să vezi că a fost părintele»“, a rememorat cu lux de amănunte credincioasă acel episod. Deşi a alergat după bătrână, aceasta parcă se evaporase. Însă, întâlnirea cu Arsenie Boca nu a fost întâmplătoare. La un moment dat, coborând pe potecă, fata spune însoţitoarei ei că parcă simte „putere“ în picioare. Şi, după ani de zile, aceasta a mers doi kilometri pe jos. Iar din acea zi, nici nu s-a mai întors în căruciorul cu rotile.

Anual, mormântul părintelui Arsenie Boca este vizitat de milioane de credincioşi din ţară. Ca un detaliu, la mormântul său iarba nu se usucă niciodată, iar florile aduse de credincioşi rezistă săptămâni la rând.

Sursa: Pe urmele unui sfânt. Părintele Arsenie Boca

Licenţa Creative Commons
„Minunile săvârşite de părintele Arsenie Boca” de noulpamant.ro este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire-Necomercial-FărăModificări 4.0 Internațional .Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Martisor

Cuvintele sunt portaluri catre esenta, sunt porti prin care frumusetea si lumina interioara pot dezvalui "Misterul vietii", chiar si in...

Închide