Cele 7 păcate capitale

0

Păcătuim în fiecare zi şi în fiecare ceas, cu gândul, cu vorba şi cu fapta. În măsura în care conştientizăm păcatul, ne grăbim să rostim un ”Doamne iartă-mă, că nu am ştiut ce fac!”.

Asta aud de când ţi-am insuflat viaţă – ar fi în drept să ne răspundă Cel de Sus -, de când te ştiu, tu nu ştii! O să ştii vreodată? Căci uite, nisipul se tot scurge din clepsidră. Şi azi-mâine o să vii la Judecată.”

Deci, e timpul să ştim.

Păcatele capitale sunt cele din care izvorăsc, puzderie, toate celelalte păcate. În Cartea Proverbelor (Mishlai), regele Solomon afirma: „Șase lucruri urăște Domnul, și chiar șapte Îi sunt urâte”:

  • privirea trufașă

  • limba mincinoasă

  • mâinile care varsă sânge nevinovat

  • o inimă care scornește planuri viclene

  • picioarele care se reped să facă răul

  • un martor înșelător care spune minciuni

  • cel care seamănă discordie între frați.

lumanari

 

În litera şi spiritul Bisericii creştine, cele 7 păcate de moarte (”peccatum moriferum”, în limba latină), cele din cauza cărora, precum avertizează Apostolul Pavel, nu vom moşteni Împărăţia Cerurilor, sunt:

  • mândria

  • iubirea de arginţi (zgârcenia și aviditatea, avariția)

  • invidia sau pizma

  • mânia

  • desfrânarea

  • lenea

  • îmbuibarea (lăcomia).

Să le luăm pe rând, de la 1 la 7, şi să le desluşim, ca să ştim.

Mândria (sau orgoliul) este păcatul capital definit prin faptul de a te considera superior celorlalţi, de a-i dispreţui, a-i umili, a-i persifla.

Exemple concrete

  • Persoana care repetă cu o convingere demnă de o cauză mai bună: ”Doamne, câţi oameni proşti sunt pe lumea asta!”.

  • Tânărul care nu mai are loc şi aer, în autobuz, de ”moşi şi babe”: ”Să stea acasă, că noi ne grăbim la muncă, să le plătim pensia!”.

  • Vârstnicul înverşunat pe ”tineretul din ziua de azi”: ”Noi am construit o ţară, ăştia nu sunt buni de nimic!”.

  • Credinciosul care se consideră deţinător unic al Adevărului suprem.

AVARIŢIA

Este păcatul acumulării de bunuri materiale fără intenţia de a le cheltui, într-o bună zi. În termenii psihoterapiei moderne: tendinţa de a se ataşa în mod compulsiv de bogăţii materiale, până la a le idolatriza. Nevoia de a tot aduna, excesiv şi egoist, în ideea că avuţia este o dovadă de putere şi un sistem de protecţie infailibil.

avarice

Exemple concrete

  • Părintele care monopolizează bunurile, lipsindu-şi de ele copiii sau alţi membri ai familiei aflaţi în necaz: ”Doar tot vouă o să vă rămână, când n-oi mai fi. Până atunci…” Până atunci, rămâne sclavul ataşamentului faţă de contul din bancă.

  • Prietenul care cunoaşte rostul adânc al existenţei: ”Ai făcut umbră pământului degeaba, dacă nu ai o casă (două, cât mai multe), maşină (două, cât mai multe), nişte bani puşi deoparte (cât mai mulţi)”. ”La ce-ţi trebuie, amice? N-o să iei nimic cu tine când pleci <dincolo>…” ”Lasă, să fie acolo, nu poţi ştii când o să ai nevoie”.

INVIDIA

invidiaInvidiare” spun italienii. ”Invidie” spunem noi. Şi când spunem invidie, ne gândim la tristeţea, nemulţumirea, iritarea mergând până la suferinţă morală, resimţită atunci când altcineva are parte de un bine – fie el din registrul material sau spiritual.

Sfântul Thomas de Aquino descria trei trepte/niveluri ale invidiei. Iată-le, ilustrate prin…

Exemple concrete

  • 1 – tendinţa de a diminua reuşita celuilalt: ”Fratele meu nu e cu nimic mai bun ca mine, dar au părinţii o slăbiciune pentru el”.

  • 2 – jubilaţia, după ce ai reuşit să arunci o umbră asupra valorii celuilalt: ”Ştiam eu că frate-meu ăsta n-o să intre la facultate!”.

  • 3 – ura: chiar şi netranspusă în cuvinte, roade sufletul celui care i se lasă pradă, împingându-l, uneori, la gesturi extreme. ”Cain, ce ai făcut cu fratele tău Abel?!”.

MÂNIA

maniaCholera” însemna, pentru greci, o criză violentă de… bilă (”khole” = bilă). Vechea medicină punea, într-adevăr, ”agitaţia” acestui organ pe seama mâniei – acea ”mişcare dezordonată a spiritului spre violenţă”. Un soi de nebunie pasageră, uneori cu efecte devastatoare. Provocată de factori multipli: nerăbdare, intoleranţă, constrângere, frustrare, nedreptate, imposibilitatea de a comunica. Dacă nu este stinsă prin puterea de a ierta, macină sufletul pe toată durata vieţii efemere de aici şi îl lipseşte de iertarea divină în viaţa eternă de dincolo.

Soarele să nu apună întru mânia voastră!” (Sfântul Apostol Pavel).

Exemplu concret

  • Ne vorbeşte părintele Cleopa”: ”În Pateric zice că a venit un frate la un bătrân în pustie. ”Părinte, uite, fratele cutare a zis aşa şi aşa…”. ”Fiule, iartă-l!” ”Nu-l pot ierta!” ”Hai să ne rugăm, fiule: <Tatăl nostru Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi şi nu ne ierta nouă greşalele…>” ”Nu aşa, părinte!” ”Ba aşa, fiule. Că dacă nu vrei să-l ierţi pe fratele tău, aşa să zici <Tatăl nostru>. Că dacă nu ierţi, nu-ţi iartă nici Dumnezeu!”.

DESFRÂNAREA

Luxuria”, în limba latină, defineşte căutarea obsesivă a satisfacţiei senzuale. Biserica detaliază definiţia, subordonându-i şi raporturile sexuale întreţinute în afara instituţiei sacre a căsătoriei, cele dintre rude apropiate (până la gradul cinci, precizează părintele Cleopa), cele însoţite de violenţă, zoofilia etc.

Exemple concrete

  • Se găsesc destule, din păcate (luând păcatul şi în sens moral, şi în sens religios), în viaţa de zi cu zi.

Iubirea este soarele care iese după ploaie, iar luxuria este furtuna care vine după vremea însorită” (William Shakespeare).

LENEA

leneviaDragostea în exces pentru… odihnă ne împinge să omitem sau să neglijăm îndatoririle noastre cele de toate zilele. Iar mai rea chiar decât lenea trupului este cea a spiritului. Iar ”lui Dumnezeu nu-i place să înmulţească omul odihna”, după cum mă învaţă un preot cu har.

Exemple concrete

  • Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi. Lasă pe poimâine” – este una din legile lui Murfy, benignă doar atâta timp cât o iei drept ceea ce este – doar o glumă.

  • După ce termin cutare lucru, iau o pauză şi îmi fac rugăciunile…”

Ne mustră părintele Cleopa: ”Când vă treziţi dimineaţa, să nu vă apucaţi de treabă întâi, să sunteţi batjocoriţi de satana! Ci să ziceţi: <Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!> Slăveşte-l pe Dumnezeu, că apoi ai să ai spor la muncă în ziua aceea”.

LĂCOMIA

Apetitul neînfrânat pentru mâncare şi băutură dincolo de cerinţele reale ale trupului. O plăcere ne-necesară, pe care până şi adepţii epicureismului o considerau în contradicţie cu neobosita lor căutare a fericirii. Păcatul celor care, contrazicându-l pe Cicero, trăiesc pentru a mânca, în loc să mănânce pentru a trăi.

alcool

Exemple concrete

  • Consumăm resursele produse de o planetă şi jumătate, afrimă raportul ”Planeta vie”, 2014, al WWF – World Wide Fund for Nature. Mai exact, o parte a omenirii consumă, înclinând dramatic un taler al balanţei. Pe celălalt taler atârnă, cât un fulg (fizic) ori cât un munte (moral) zeci de milioane de copii care mor din cauza subnutriţiei.

Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!”. Ne mai răsună în urechi porunca Mântuitorului?

Creative Commons License
Cele 7 pacate capitale by Noul Pamant is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-ShareAlike 4.0 International License.Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Conștientizarea – cheia eliberarării de sub stăpânirea minții

Se întâmplă de multe ori să fim într-un loc şi să ne dorim să fim altundeva, să purtăm o conversaţie...

Închide